Basta with Lenin!

25/10/2017

In order to calm the crowd outside, the portrait of Lenin is rapidly being removed from the council room of the city hall by a freedom fighter. Gyor, Hungary. October-November, 1956. © Erich Lessing | Magnum Photos

 

Image may contain: one or more people and indoor

Advertisements

Insurrection!

25/10/2017
These images made Mátyás Rákosi’s peers, the other little Stalins, all those butchers of their nations named Gheorghiu-Dej, Novotny, Hoxha, Ulbricht, Zhivkov, but also Khrushchev and Mao, tremble. Neither were Gomulka and Tito happy with the spontaneous outburst of mass revolt against tyranny. Leninists have always resented and abhorred stikhiinost. Moreoever, for all of them the crucial role played by students and intellectuals in the revolution was intolerable. According to historian Lars Lih, the Russian term stikhiinost contains the meaning of the English “spontaneity” combined with a sense of an elemental force…

Image: October-November 1956. Budapest. On Vaci Road was the Soviet Cultural shop, members of the insurrection looted it and destroyed the propaganda material. Photo by Erich Lessing (Magnum)

 

Image may contain: 5 people, people smiling, outdoor


The promise of life…

16/10/2017

Constantin Brancusi, Newborn #1, 1915, white marble, Philadelphia Museum of Art: the Louise and Walter Arensberg Collection.

No automatic alt text available.

 


Reflecții din vremea lui Dragnea

12/10/2017

GHIUL ~uri n. Inel, de obicei bărbătesc, masiv, din aur (cu pietre prețioase). /<turc. kül Pentru cei din generația mea, era simbolul bătăușului nevolnic, al derbedeului de cartier, al celui care te amenință la colț de stradă arătându-ți dinții lupului sculptat pe ghiul. Om (mai) subțire, colecționarul de hărți Adrian Năstase nu poartă ghiul. Nu are nici unghie la degetul mic lăsată să crească spre a-și mângâia părul din urechi. Dar sunt la fel. Yuck!


Diavolul in Istorie: Leninismul ca escatologie revoluționară

11/10/2017

Putem oare absolvi intențiile inițiale de efectelor lor dezastruoase? Putem oare separa moralitatea intențiilor de moralitatea efectelor? Chiar și înainte de venirea la putere a bolșevicilor, era clar că Lenin era un propagandist fanatic, un ideolog utopic fixat asupra ideii de puritate socială și purificare, un moștenitor al lui Robespierre și Saint-Just, și nu un filosof. Filosofia presupune îndoială, iar Lenin era un om fără îndoieli. Lenin era practicantul unei filosofii simpliste, partizane și exclusiviste. El a respins categoric orice posibilitate pentru o cale de mijloc, a unui tertium datur între ceea ce el a numit ‘ideologia burgheză’ și cea ‘proletară’. Maniheismul lui Lenin a fost inexorabil. Pentru Lenin și urmașii săi, ideile au fost dintotdeauna manifestările intereselor de clasă. Aceasta era esența unei noțiuni esențiale pentru concepția leninistă asupra ideilor, ideologiilor și conștiinței filosofice: “partiinost” – partinitatea, poziția de clasă, atașamentul militant, aservirea totală și funestă la linia partidului. Pentru Lenin, dictatura proletariatului, concept pe care el l-a apărat cu fanatică ardoare, a reprezentat singurul mod de salvare a revoluției si, deci, a a umanitătii. În această escatologie revoluționară, violența avea funcțiuni izbăvitoare, cathartice și miraculoase. Cei care refuzau să adere la adevărul revelat de partid deveneau ‘dușmani ai poporului’ și își meritau exterminarea, fiind mizerabili paraziți. In rest, Lenin putea fi liniștit, bătrâna cârtiță iși urma drumul…

 

Image may contain: 1 person, sitting and outdoor


O grotescă minciună

04/10/2017

Pentru Cornel Nistorescu, Himmler-ul României lui Ceausescu a fost “un general luminat”. Luminat va fi fost și mareșalul NKVD Lavrenti Pavlovici Beria. Luminat o fi fost și Iuri Vladimirovici Andropov, odiosul hărțuitor al celor care luptau pentru respectarea drepturilor omului in URSS. Tot in corul negaționist cântă serenade răposatului megasecurist și Adrian Nastase: “A murit generalul Iulian Vlad, una din figurile cele mai interesante, dar și cele mai discrete, din peisajul public romanesc. L-am respectat și am respectat eforturile pe care le-a făcut pentru a tempera situatia din țară inainte de ’89 și de a asigura apărarea intereselor țarii la incheierea Războiului Rece”. Chestiunea aceasta cu “interesele țării” este o perfidă capcană, de fapt o grotescă minciună. Niciun interes național nu cerea să susții din răsputeri dictatura dementă a cuplului Ceausescu. Niciun interes național nu impunea represiunea din noiembrie 1987 de la Brașov. Niciun interes național nu justifica asasinarea lui Gheorghe Ursu, arestările de disidenți, prigonirea Doinei Cornea. Dimpotrivă!


O datorie de onoare

02/10/2017

Ca fost președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, afirm cu maximă responsabilitate academică și morală că niciodată, dar absolut niciodată, Securitatea nu a fost o instituție patriotică. A fost o organizație criminală din clipa inființării și până la sfârșit (dacă sfârșit este cuvântul potrivit). Dedic acest text memoriei lui Constantin Ticu Dumitrescu (1928–2008), președintele AFDPR și membru al Comisiei Prezidențiale.

Image result for ticu dumitrescu