Trei decenii de la revolutie

Un regim totalitar esential nereformat precum cel din Romania lui Ceausescu nu se poate prabusi fragmentar, gradual, non-violent, fara inclestari de forte intre cei aflati la putere si cei fara de putere. In Octombrie 1956, la Budapesta, armata a trecut instantaneu de partea revolutiei. General Pal Maleter avea sa fie executat in iunie 1958 pentru participare la “complotul conra-revolutionar” condus de Imre Nagy. Funestul binom Partd-Securitate era cu desavarsire controlat in Romania de cuplul dictatorial si de oamenii lor de incredere. Toate balamalele sandramalei numita “sociteate socialista multilateral dezvoltata” scartaiau agonic si rau prevestitor. Duhul nemultumirii nascuse o imensa stare de asteptare. Putea oare sa mai dureze? Greu de raspuns. Cateva saptamani, poate cateva luni. Estul si Vestul vedeau in tacanitul paranoic de la Bucuresti un personaj minabil, lamentabil, absolut ridicol. Nomenclatura se saturase de isteriile dictatorului si de aroganta analfabetei sale consoarte. In spatele cortinelor se pregatea prabusirea. Dar jocurile regizorale au fost zadarnicite, pentru un scurt timp, de revolta spontana de la Timisoara. Zilele dictaturii era numarate. Masacrul de la Buuresti din noaptea de 21 spre 22 decembrie s-a combinat cu degradarea mentala a lui Ceausescu. Cum puterea fusese concentrata in chip absolut in mainile sale, deciziile aberante au catalizat naruirea regimului. Timp in care se murea si se spera. Era confruntarea dintre speranta libertatii si opusul ei, dorinta de a salva sistemul cu mici retusuri si minime concesii. Unii voiau sa sparga lanturile. Ceilalti urmareau sa le faca mai putin insuportabile. Era vorba de un conflict ireconciliabil ale carui consecinte le traim si astazi…

Comments are closed.

%d bloggers like this: