Despre radicalisme si diversiuni: Scrisoare catre Anca Cernea, Mihaela Barbus, Gelu Trandafir si Costin Andries

29/03/2014

Dragi prieteni,

Aflu ca presiunile si santajul au efecte. Dl Vasile Ernu ne-a somat, pe Horia Patapievici, pe Dragos Aligica, pe mine, GDS si Revista 22 sa ne delimitam de site-ul “In Linie Dreapta” (ILD), pe care tocmai el, admiratorul lui Lenin si al bolsevismelor eterne, stangist impenitent, mandru de optiunile sale anti-capitaliste, il numeste “extremist”. Nu este singurul. Metodele stigmatizarii oricarui adversar de idei drept fascist sunt prea bine stiute pentru a le mai examina eu aici. Stiti ca putem avea dezacorduri pe unele teme, este cat se poate de normal, dar ne unesc angajamentul comun pentru libertate si pluralism. Ne unesc refuzul colectivismelor gregare, al arhaismelor tribaliste, al excluziunilor intemeiate pe viziuni suprematiste de orice fel. Intr-un moment dificil pentru mine, cand fusesem calomniat de o maniera incalificabila, voi, Anca si Gelu, mi-ati trimis o scrisoare deschisa de solidaritate. N-am uitat-o, am regasit-o si o re-public mai jos. Prietenii veritabili se cunosc in asemenea clipe de incercare. In ce ma priveste, va rog sa contati pe prietenia mea statornica.

Nu am nici cea mai mica intentie sa sterg linkul la ILD de pe blogrollul-ul meu. Un blogroll nu inseamna identificari neconditionate, ci recomandari de lectura. La voi am citit prima oare texte de Olavo de Carvalho. La voi a fost prima oara deconspirat proiectul dughinist, aceasta combinatie de fascism si bolsevism. La voi se mentine vie memoria victimelor democratice ale ambelor totalitarisme. Pana ca Ramnicu Sarat sa ajunga un loc de memorie, el exista astfel pe site-ul ILD. Voi respingeti amnezia, legitimarile pseudo-dialectice ale barbariei totalitare. Tot atatea motive pentru ca Vasile Ernu si cei ejusdem farinae sa va eticheteze drept “extremisti”.

Incapabili sa poarte polemici de idei, ei recurg la auto-victimizari, pamflete, denigrari si amenintari. “Minciuna este sufletul nemuritor al comunismului”, a spus Leszek Kolakowski. Nu gresea catusi de putin. Daca vrea sa gaseasca exemple de extremism, dl Ernu nu are decat sa citeasca ce se scrie pe forumurile propriilor articole de pe site-ul “CriticAtac”. Si nu doar pe forum. Isi poate citi propriile productiuni.

Cu cele mai bune ganduri,

Vladimir

 

“Dragă Vladimir,

Cum ti-am mai spus, articolul lui Paul Gottfried/Mircea Platon e interesant ca studiu de caz.

Ne scrii ca Paul Gottfried este un intelectual respectabil, autor al unui studiu valoros despre declinul marxismului. Ne asumam evaluarea ta, recunoscand ca nu i-am studiat operele complete. Iti admiram spiritul de fair-play fata de un om care incearca din rasputeri sa te jigneasca. Mai ales ca e evident, din acuzatiile pe care ti le aduce, ca te cunoaste doar din texte atent selectate. Te invinuieste pentru prabusirea PNT, de propaganda pentru oranduirea obamista, de a-i fi trecut cu vederea lui Vadim faptul ca i-a slujit pe comunisti, etc, etc, numai aberatii. Daca se documenta putin, ar fi evitat penibilul. S-a multumit însa cu sesizarea lui Mircea Platon, care ii traduce scrierile in romaneste. Astfel începe sa fie citat de acesta, ca argument anti-Tismaneanu, articolul prof. Gottfried, conservator american… si asa se inchide, tot în romaneste, referinta circulara. Si tu devii “comisarul Tismaneanu”.

Lucrurile astea ar fi ridicole, daca nu s-ar petrece intr-un context foarte serios, al unor confruntari mult prea importante ca sa ne permitem sa radem de prostii.

In Romania, stanga post-comunista se lupta cu inversunare pentru hegemonie culturala. Pune in joc bani, presa, cartulii, zvonistica; acestea se imbina armonios cu operatiunea de reeducare aflata în sarcina agentilor corectitudinii politice.

Totusi, dincolo de zgomote si diversiuni, la noi lumea înca stie în ce crede si are repere clare. Un astfel de reper e condamnarea regimului comunist, facuta de Traian Basescu în baza Raportului Comisiei pe care ai condus-o. Ea delimiteaza taberele, si nimeni nu are scuza ca nu a inteles ce se întâmpla. Furia “structurilor” fata de actul care le denunta crimele explica valurile de murdarii aruncate împotriva ta, a lui Traian Basescu si a personalitatilor care au sprijinit condamnarea comunismului. Nu e deloc placut sa fii tinta lor si îti suntem alaturi, recunoscatori pentru ca ti-ai asumat acest risc.

In operatiunea de asasinat moral împotriva acelora au facut posibila condamnarea comunismului si a crimelor sale, nu conteaza care dintre executanti sunt agenti profesionisti si care tovarasi de drum. Conteaza rezultatul, caci “dupa roade îi cunoasteti”. Dupa acest criteriu, atacul condamnarii comunismului dinspre dreapta, serveste cel mai bine stângii si cauzei securisto-comuniste. Se pretind crestini, “conservatori”, de dreapta, dar nu pare sa-i tulbure faptul ca în corul celor care te înjura pe tine, care ai facut un lucru concret si moral-indispensabil acestei natiuni, le stau alaturi comunisti, stângisti, ateisti, corecti politic, nationalisti lunatici etc..

Isi aroga pretentii de judecatori a tot ce misca, fara a mai fi obligati sa tina cont de proportii, nuante, virtutile si slabiciunile unor persoane sau initiative, fara a-i îngadui cuiva evolutia spirituala. Degrevati de responsabilitati concrete, cauta nod in papura celor care si le asuma în lumea reala în care traim. Sunt oameni care pot trece cu vederea circul din Parlament, din 18 decembrie 2006, si pe autorii acestuia, dar nu uita sa mentioneze sau ta acuze pentru ADN-ul pe care il porti.

Lenin si Gramsci ar zambi multumiti de prestatia unei asemenea “drepte”, care caricaturizeaza crestinismul de la care se revendica.

Intre timp, în lumea reala, Moscova nu se sfieste sa-si afirme pretentiile imperiale. Pana de curand, ne puneam speranta in conservatorii americani, inca puternici, spre deosebire de colegii lor din Europa de Vest, predati cu totul stangii. Dar administratia Obama are o agenda radicala de stanga, deschisa fata  de rusi, chinezi, islamisti, marxisti si adepti ai guvernului mondial. Noi astia, oameni de dreapta, zicem noi, desi Gottfried si Platon nu or fi de acord, nu putem decat sa ne dorim ca America sa isi revina, sa isi reia rolul de lider si aparatoare a Lumii Libere.

Unde se situeaza profesorul Gottfried in acest context? Nu e clar. In orice caz, nu are nimic bun de zis despre America, americanii sa stea la ei acasa, sa nu ne invete pe noi. Ii plac nemtii. Nu ii place deloc Israelul. Nici Polonia. Slava Domnului, macar ii plac balticii. Incercand sa ne facem o idee despre aceasta familie de idei, am mai citit articole scrise de colegi de-ai lui de pe takimag.com. Ei sustin, de exemplu, ca America sa se retraga din NATO, sa-i lase dracului pe ucrainieni si pe polonezi, cine i-a pus sa-i enerveze pe rusi? Europa de Est? Sa o apere UE! Vina pentru invazia ruseasca de vara trecuta in Georgia e atribuita georgienilor, si se recomanda abtinerea de la orice sprijin american pentru ei. Desemenea, vina pentru terorismul arab e atribuita Israelului, si cere ca SUA sa îsi preseze aliatul din Orientul Mijlociu la concesii sinucigase fata de cei care afirma fara jena ca vor moartea Israelului, Americii, Occidentului. Aplicarea in lumea reala a acestor recomandari ar fi ceea ce numea Voegelin “prostie criminala”. Ce conteaza ca ele sunt facute de pe pozitii de “dreapta” sau de stanga? Daca vorbim de rezultate, asemenea pozitii au permis persistenta si expansiunea comunismului, cu toate crimele lui. Ele sunt in continuare un pericol pentru civilizatia occidentala.

Anca Cernea, Gelu Trandafir”

https://tismaneanu.wordpress.com/?s=gelu+trand

PS Am primit din partea domnului Peter Manu acest mesaj:

“Inlaturarea ILD de pe blogroll-ul Revistei 22 este urmarea protestului meu, trimis redactiei pe 12 Februarie:

‘Va scriu pentru a cere scoaterea portalului In Linie Dreapta de pe coloana blog-roll a editiei electronice a revistei 22.  Portalul In Linie Dreapta a publicat numeroase articole, si a permis numeroase comentarii, care propaga homofobia si islamofobia. Aceste actiuni au caracter discriminatoriu si sunt interzise explicit prin legile Romaniei. Revista 22 nu trebuie sa incurajeze si sa faca publicitate unui forum de acest fel. Sunt sigur ca veti considera cererea mea cu obiectivitate si va asigur ca voi include reactia dumneavoastra in petitia pe care o voi adresa, cu acelasi subiect, Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.’

Cu cele mai bune ganduri,

Peter Manu, MD, FACP

Professor of Medicine

Hofstra University

Hempstead, NY ‘

Te rog mult sa consideri includerea acestei clarificari in textul de pe blogul tau.”

La randul sau, Vasile Ernu considera ca lui i se datoreaza scoaterea linkului:

“E trist că V.T. a ajuns să fie portavocea şi promotorul unui grup şi site care elaboreaza “liste negre” şi promovează un fundamentalism şi extremism cum numai România Mare o mai făcea pe vremuri. Dovadă e şi faptul că Revista 22 a reacţionat pozitiv la textul meu Listele negre pentru zile albe” au revenit. Cu binecuvîntarea establishmentului cultural şi a scos site-ul cu pricina de la recomandări.”

Astept cu maxim interes si real amuzament alti candidati la titlul de autor moral al acestei operatiuni 🙂

Un text important:

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/dragos-paul-aligica-cand-gds-cedeza-la-somatiile-si-presiunea-unor-neispraviti-nu-e-regula/

La capitolul amuzament, imi trimite un amic acest text postat de doamna Victoria Stoiciu pe FB. Din cate stiu, Papa Ioan Paul al II-lea, ca sa dau un exemplu, era anti-gay marriage si anti-avort (nu cunosc pozitiile sale pe teme feministe). Era si el calificabil ca exponent al “Dreptei radicale”? Cat priveste exprimari elegante si subtile gen “toparlan care se ascunde in spatele intelectualului cu pretentii”, le socot memorabile si o felicit cordial pe autoare 🙂 Precizez ca pozitiile mele nu sunt cele amintite, nu fara o tendinta de caricaturizare, mai sus. Nu sunt anti-avort, nu am o pozitie categorica pe tema gay marriage (depinde de situatii, de conditii istorice, culturale etc), iar feminismul il discut nuantat, asa cum trebuie abordata orice ideologie. Exista feminism moderat, dupa cum exista si feminism radical. Dar faptul ca nu impartasesc unele din pozitiile celor de la ILD nu ma face sa le socot “extremiste” ori “radicale de dreapta”. Este dreptul lor sa sustina ideile in care cred, viziunea lor despre traditia iudeo-crestina si fundamentele morale ale Europei democratice. Este o viziune liberal-conservatoare, una care pune pret pe traditie, in niciun caz una extremista. M-am ocupat suficient, cred, de tematica radicalismelor politice pentru a sti cand e vorba de radicalism de stanga ori de dreapta. Nu aduc in discutie argumentul, indoielnic, al autoritatii, ci pe acela, demn de luat in seama, al competentei. Lev Trotki, de pilda a fost un radical de stanga. Aleksandr Dughin unifica in viziunea sa radicalismul de dreapta cu cel de stanga. Autorii de la ILD nu sunt radicali de dreapta. Conceptul care vrea sa desemneze o realitate trebuie sa surprinda acea realitate, nu sa o desfigureze propagandistic.

Este In Linie DreaptaLi un site fascist si extremist? Nu, NU este. A fi anti- feminist, anti-gay marriage sau anti-avort te califica ca fiind de dreapta radicala, dar atat, esti un fel de neocon mai inversunat. Extremist e Capitalismpepaine si Giurea. ILD e doar un fel de Antena 3 a dreptei radicale cu pretentii de staif intelectual. Pe fond, insa, totul se reduce la atacuri la persoana, infierari, etichete trantite alandala, doar ca sa faca platforma mai sexy, totul bine condimentat cu citate si trimiteri de ochii lumii.
A facut bine Revista 22 ca a scos ILD din lista de blog roll? Da, a facut foarte bine. Si nu pentru ca ILD e extremist, ci pentru ca Revista 22 se pretinde o publicatie de analiza care respecta niste standarde intelectuale – or, bascalia artagoasa de pe ILD nu e chiar ceea ce se cheama analiza fina. Sa citezi 10 autori obsesiv nu te face nici intelectual, nici analist. Faptul ca unii intelectuali, cum e Tismaneanu sau Paul Dragos Aligica iau apararea ILD demasca toparlanul ce se ascunde in spatele intelectualului cu pretentii, care atunci cand peroreaza savant teze de la catedra, de fapt isi doreste tainic sa arunce o flegma zdravana in mutra adversarului.

 

 

 

 


Despre radicalisme şi diversiuni: O scrisoare de la Anca Cernea şi Gelu Trandafir

26/05/2009

Dragă Vladimir,

Cum ti-am mai spus, articolul lui Paul Gottfried/Mircea Platon e interesant ca studiu de caz. 

Ne scrii ca Paul Gottfried este un intelectual respectabil, autor al unui studiu valoros despre declinul marxismului. Ne asumam evaluarea ta, recunoscand ca nu i-am studiat operele complete. Iti admiram spiritul de fair-play fata de un om care incearca din rasputeri sa te jigneasca. Mai ales ca e evident, din acuzatiile pe care ti le aduce, ca te cunoaste doar din texte atent selectate. Te invinuieste pentru prabusirea PNT, de propaganda pentru oranduirea obamista, de a-i fi trecut cu vederea lui Vadim faptul ca i-a slujit pe comunisti, etc, etc, numai aberatii. Daca se documenta putin, ar fi evitat penibilul. S-a multumit însa cu sesizarea lui Mircea Platon, care ii traduce scrierile in romaneste. Astfel începe sa fie citat de acesta, ca argument anti-Tismaneanu, articolul prof. Gottfried, conservator american… si asa se inchide, tot în romaneste, referinta circulara. Si tu devii “comisarul Tismaneanu”.

Lucrurile astea ar fi ridicole, daca nu s-ar petrece intr-un context foarte serios, al unor confruntari mult prea importante ca sa ne permitem sa radem de prostii.

In Romania, stanga post-comunista se lupta cu inversunare pentru hegemonie culturala. Pune in joc bani, presa, cartulii, zvonistica; acestea se imbina armonios cu operatiunea de reeducare aflata în sarcina agentilor corectitudinii politice.

Totusi, dincolo de zgomote si diversiuni, la noi lumea înca stie în ce crede si are repere clare. Un astfel de reper e condamnarea regimului comunist, facuta de Traian Basescu în baza Raportului Comisiei pe care ai condus-o. Ea delimiteaza taberele, si nimeni nu are scuza ca nu a inteles ce se întâmpla. Furia “structurilor” fata de actul care le denunta crimele explica valurile de murdarii aruncate împotriva ta, a lui Traian Basescu si a personalitatilor care au sprijinit condamnarea comunismului. Nu e deloc placut sa fii tinta lor si îti suntem alaturi, recunoscatori pentru ca ti-ai asumat acest risc.

In operatiunea de asasinat moral împotriva acelora au facut posibila condamnarea comunismului si a crimelor sale, nu conteaza care dintre executanti sunt agenti profesionisti si care tovarasi de drum. Conteaza rezultatul, caci “dupa roade îi cunoasteti”. Dupa acest criteriu, atacul condamnarii comunismului dinspre dreapta, serveste cel mai bine stângii si cauzei securisto-comuniste. Se pretind crestini, “conservatori”, de dreapta, dar nu pare sa-i tulbure faptul ca în corul celor care te înjura pe tine, care ai facut un lucru concret si moral-indispensabil acestei natiuni, le stau alaturi comunisti, stângisti, ateisti, corecti politic, nationalisti lunatici etc..

Isi aroga pretentii de judecatori a tot ce misca, fara a mai fi obligati sa tina cont de proportii, nuante, virtutile si slabiciunile unor persoane sau initiative, fara a-i îngadui cuiva evolutia spirituala. Degrevati de responsabilitati concrete, cauta nod in papura celor care si le asuma în lumea reala în care traim. Sunt oameni care pot trece cu vederea circul din Parlament, din 18 decembrie 2006, si pe autorii acestuia, dar nu uita sa mentioneze sau ta acuze pentru ADN-ul pe care il porti.

Lenin si Gramsci ar zambi multumiti de prestatia unei asemenea “drepte”, care caricaturizeaza crestinismul de la care se revendica.

Intre timp, în lumea reala, Moscova nu se sfieste sa-si afirme pretentiile imperiale. Pana de curand, ne puneam speranta in conservatorii americani, inca puternici, spre deosebire de colegii lor din Europa de Vest, predati cu totul stangii. Dar administratia Obama are o agenda radicala de stanga, deschisa fata  de rusi, chinezi, islamisti, marxisti si adepti ai guvernului mondial. Noi astia, oameni de dreapta, zicem noi, desi Gottfried si Platon nu or fi de acord, nu putem decat sa ne dorim ca America sa isi revina, sa isi reia rolul de lider si aparatoare a Lumii Libere.

Unde se situeaza profesorul Gottfried in acest context? Nu e clar. In orice caz, nu are nimic bun de zis despre America, americanii sa stea la ei acasa, sa nu ne invete pe noi. Ii plac nemtii. Nu ii place deloc Israelul. Nici Polonia. Slava Domnului, macar ii plac balticii. Incercand sa ne facem o idee despre aceasta familie de idei, am mai citit articole scrise de colegi de-ai lui de pe takimag.com. Ei sustin, de exemplu, ca America sa se retraga din NATO, sa-i lase dracului pe ucrainieni si pe polonezi, cine i-a pus sa-i enerveze pe rusi? Europa de Est? Sa o apere UE! Vina pentru invazia ruseasca de vara trecuta in Georgia e atribuita georgienilor, si se recomanda abtinerea de la orice sprijin american pentru ei. Desemenea, vina pentru terorismul arab e atribuita Israelului, si cere ca SUA sa îsi preseze aliatul din Orientul Mijlociu la concesii sinucigase fata de cei care afirma fara jena ca vor moartea Israelului, Americii, Occidentului. Aplicarea in lumea reala a acestor recomandari ar fi ceea ce numea Voegelin “prostie criminala”. Ce conteaza ca ele sunt facute de pe pozitii de “dreapta” sau de stanga? Daca vorbim de rezultate, asemenea pozitii au permis persistenta si expansiunea comunismului, cu toate crimele lui. Ele sunt in continuare un pericol pentru civilizatia occidentala.

Anca Cernea, Gelu Trandafir


Recomandare de lectură: Indomptabilul Bronek

17/10/2014
Am auzit prima oară- despre Bronisław Wildstein atunci când am studiat istoria sindicatului liber și autoguvernat Solidarność. Am aflat că fusese unul dintre liderii marcanți ai ramurii studențești a acestei mișcări sociale care a zdruncinat din temelii și, în final, a învins dictatura comunistă din Polonia. Aveam să urmăresc, de-a lungul anilor, evoluția sa, polemicile în care s-a angajat cu o intensitate unică, în jurul a ceea ce s-a numit „moștenirea Republicii Populare Polone”. Am vorbit pe larg despre Bronek cu prietenii mei din Romania, mari iubitori ai Poloniei neînfrânte, Anca Cernea și soțul ei, Vincențiu, precum și Gelu Trandafir. Grație lor am putut vedea filmul „Trei prieteni”, una dintre cele mai tulburătoare mărturii despre crimele comunismului și prelungirile lor în cultura politică a post-comunismului.

Nu e niciun secret că sunt prieten apropiat cu Adam Michnik. Mă leagă de istoricul polonez amintiri indelebile. Fiul nostru, al lui Mary și al meu, se numeste Adam în onoarea autorului „Noului evoluționism”, acel eseu, comparabil prin efecte, cu „Puterea celor fără de putere” de Vaclav Havel. O prietenie de idei nu înseamnă însă acord total asupra tuturor chestiunilor. Michnik și cu mine vedem în chip diferit chestiunea decomunizarii. Lui îi este teamă de revanșism, de riscul vânătorilor de vrăjitoare. Mie mi se pare că o democrație care nu se confruntă tranșant, inclusiv juridic, cu trecutul ilegitim și criminal, nu este nici credibilă, nici viabilă. Este ceea ce au spus de-a lungul anilor oameni ca Joachim Gauck și Herta Müller în Germania, Petruška Šustrová în Republica Cehă, Gabriel Liiceanu și Horia-Roman Patapievici în România, Antoni Macierewicz și Bronek Wildstein în Polonia. În cazul lui Bronek, apariția faimoasei „liste” a dus la concedierea sa de la ziarul Rzeczpospolita. Foștii informatori și protectorii lor au reacționat isteric în clipa când numele colaboratorilor poliției secrete au devenit publice. Prăpastia dintre Gazeta Wyborcza, ziarul condus de Adam Michnik, pe de o parte, și adeptii decomunizării, apropiați de frații Kaczynski – de cealaltă, a devenit tot mai adâncă. Este vorba de o falie care definește, de fapt, marile bătălii culturale din Polonia de azi. Unii cred că la guerre est finie, ceilalti socot că marea luptă a fost doar amânată, că punctul însuși de pornire, deci Masa Rotundă din 1989, a fost o capcană mai degrabă decât o șansă. Nu sunt eu cel care să se pronunțe asupra acurateții unui punct de vedere ori a celuilalt. Pot însă spune că există ceva îndoielnic în ideea lui Tadeusz Mazowiecki a „liniei groase” în raport cu trecutul. Este ca un fel de refulare la ordin. Trecutul nu dispare la comandă.

Pentru mulți dintre exponenții stângii liberale poloneze, fascinați de marotele corectitudinii politice și istorice, însăși compararea comunismului cu fascismul este scandaloasă. Ideea că indivizii responsabili pentru masacrul de la Gdansk din decembrie 1970 (în primul rând răposatul general Wojciech Jaruzelski) și pentru Legea Marțială din decembrie 1981, ar trebui deferiți justiției, asemeni criminalilor naziști, este atacată drept „cruciadă anticomunistă”. Ca și cum ar fi ceva reprobabil în anticomunism, ca și cum „tovarășii” nu ar fi fost creatorii unui sistem al ilegalitatilor practicate sistematic, cu maniacal devotament. Ceea ce în anii 80 părea ceva de la sine înțeles, deci polarizarea societății în „ei” și „noi”, este acum descris drept un mit vindicativ, o justificare manicheistă pentru abominabile răfuieli.

Am stat îndelung de vorbă la București cu Bronek în mai 2014. Pot spune ca am atins în detaliu aceste chestiuni și multe altele. Am urmărit atent ce-a avut de spus în cadrul dialogului de la Librăria Humanitas de lângă Cișmigiu cu Horia-Roman Patapievici. Cititorii acestui volum vor avea prilejul, sunt convins, să descopere articulațiile unei gândiri originale și deschise, interpretări dezinhibate ale provocărilor legate de ceea ce este tot mai acuta criză a valorilor din lumea de azi, declinul tradiției și ascensiunea relativismului etic. Asemeni unor Olavo de Carvalho și Roger Scruton, Bronek refuză să îngenuncheze în fața idolilor tribului. Este un anti-dogmatic mândru de opțiunile sale, respectă faptele mai mult decât doctrinele, nu se lasă încorsetat de varii himere ideologice. Înțelege că liberalismul nu poate fi apărat dacă nu-și asumă propriile valori întemeietoare, între care, mai presus de orice, libertatea individului.

Am citit cu mare interes eseul lui Bronek despre evreitate, m-am regăsit în multe din ideile sale. Este nevoie de sinceritate, de transparență, de acuratețe istorică atunci cand analizăm chestiuni care sunt de atâtea ori distorsionate și falsificate de profeții etnocentrici. La fel, Bronek pledează pentru nuanțe atunci când se operează critici de plano la adresa catolicismului polonez. El le reamintește concetățenilor săi că Biserica Catolică a fost marele reazem al rezistenței din Polonia, că grație catolicismului, în primul rând, identitatea poloneză a reușit să se salveze. Nu există urmă de fundamentalism în gândirea lui Bronek Wildstein. A fost și rămâne un admirator al lui Leszek Kołakowski. A fost și rămâne un spirit modern, opus oricărui obscurantism bigot. Ceea ce-l distinge de atâția dintre foștii săi colegi, ceea ce-l face o voce aparte în Polonia, și aș zice în Europa de Est de azi, este refuzul ambiguităților confortabile. Bronek nu vrea să se lase îmblânzit. O știu la fel de bine prietenii și adversarii săi. Mă bucur să mă număr printre cei care îl prețuiesc și, daca pot spune astfel, îl iubesc.

Washington, DC

29 august 2014

Textul de mai sus este prefata mea la recentul volum de eseuri al lui Bronisław Wildstein aparut la editura Humanitas:

http://www.humanitas.ro/humanitas/un-trecut-care-se-%C3%AEnc%C4%83p%C4%83%C5%A3%C3%A2neaz%C4%83-s%C4%83-nu-mai-treac%C4%83

Recomandare: “Înapoi la argument: Horia-Roman Patapievici și Bronisław Wildstein despre trecutul care se încăpățânează să nu mai treacă”

http://inliniedreapta.net/lavedere/live-inapoi-la-argument-h-r-patapievici-cu-bronislaw-wildstein/

De asemenea:

http://www.contributors.ro/global-europa/complicata-istorie-moartea-lui-jaruzelski/

http://www.contributors.ro/cultura/marxism-leninism-stalinism-rebelul-leszek-kolakowski/

http://www.contributors.ro/cultura/nu-sunt-zei-sunt-maimute-uzurparea-lui-adam-michnik/


Refuz să cred că totul este o apă şi un pământ, adică noroi (plus bonus)

12/05/2014

Bulversarea valorilor, cum numeste Dan Tapalaga starea de haos axiologic din Romania de azi, continua. Un premier dovedit plagiator se deda la atacuri scandaloase impotriva unor intelectuali cunoscuti pentru angajamentul lor deschis si statornic democratic. Trecutul totalitar este manipulat pentru a ingadui celor trimisi dupa gratii de statul de drept sa pozeze in martiri. S-a petrecut ceea ce Horia Patapievici a diagnosticat un colaps al centrului in rindul intelectualitatii din Romania. Public mai jos fragmente din interviul aparut in “Gazeta de Sud” in care incerc sa inteleg si sa explic aceste fenomene. (VT)

Ion Jianu: Pentru cine nu vă cunoaşte, pentru cine vă înjură ş.a.: cine sunteţi, de fapt, domnule Vladimir Tismăneanu, şi ce rău aţi făcut? Cum aţi ajuns de la „băiatul care-mi căra geanta“ (cum vă alinta Ion Cristoiu) la „un Marcel Proust al comunismului românesc“ (cum v-a catalogat Mircea Cărtărescu)?

Vladimir Tismăneanu: Eu n-aş începe cu înjurăturile, pentru că ar însemna să le acordam o semnificaţie pe care nu o au decât în imaginaţia celor care le proferează. Nu mă înjură studenţii mei, nu mă înjură colegii de Universitatea Maryland, nu mă înjură atâţia intelectuali din România, Polonia, Ungaria, Statele Unite, Israel, Venezuela, Republica Moldova etc. Nu mă înjură oameni care ştiu ce-am făcut şi ce fac pentru salvarea memoriei. Ion Cristoiu a avut întotdeauna o atitudine cumva ambivalentă în ceea ce mă priveşte: pe de o parte, nu a ascuns-o, este mândru că m-a debutat la Viaţa Studenţească şi Amfiteatru. Era în 1972, cred. Pe de altă parte, funcţionează la el anumite mecanisme psihologice care îl fac suspicios la adresa celor pe care îi consideră a fi fost avantajaţi în anii comunismului, în special pe linia originii sociale. Un mic complex, poate. În ansamblu însă, Ion Cristoiu a scris favorabil şi respectuos despre cărţile mele. Nu ştiu dacă ar fi de acord cu afirmaţia lui Mircea Cărtărescu, dar în mod cert n-ar nega expertiza mea pe domeniul comunismului românesc şi global.

Aş adaugă că nu mă înjură, ba chiar dimpotrivă, oameni pe care îi respect şi de care sunt legat afectiv: Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici, Andrei şi Catrinel Pleşu, Mircea şi Ilona Mihăieş, Mihai Şora, Dan Grigore, Virgil Nemoianu, N. Manolescu, Toma Pavel, Gail Kligman, Bogdan Murgescu, Doru Mărieş, Ioana Pârvulescu, Ion Vianu, Tania Radu, Mihaela Miroiu, Eugen Negrici, Christina Zarifopol-Illias,Catalin Avramescu,  Brânduşa Armanca, Andrei Cornea, Ioan T. Morar, Paula Apreutesei, Silviu Hotăran, Mihai-Răzvan Ungureanu, Radu Stern, Valeriu Stoica, Tom Gallagher, Adrian Cioflanca, Cătălin Augustin Stoica, Lazăr Vlăsceanu, Tudor Jebeleanu şi Delia Pavlovici, Florica Jebeleanu şi Andrei Vieru, Victor Ieronim Stoichită, Marius Lazurca, Corina Şuteu, Dan C. Mihăilescu, Lidia Bodea, Ştefan Vianu, Eugen Stancu, Adrian Miroiu, Cristian Patrasconiu, Andrei Oişteanu, Marta Petreu, Anca Cernea, Gelu Trandafir, Dragoş-Paul Aligica şi Adina Dabu, Dan Tapalagă, Adriana Babeţi, Iulia Motoc, Aurelian Craiutu, Dorin Dobrincu, Smaranda Vultur, Germina Nagâţ, Luigi Bambulea, Damiana Oţoiu, Vlad Mureşan, Dorian şi Daciana Branea, Ioana Nicolae, Andreea Deciu-Ritivoi, Victor Neumann, Angela Furtună, Magda Cârneci, Mariana Ioan, Ioan Stanomir, Adriana Bittel, Marius Stan, Bogdan C. Iacob, Ioan Buduca, Traian Ungureanu, Doina Jela, Dan Pavel, Călin Anastasiu, Alin Teodorescu, Angelo Mitchievici, Ştefan Benedict, Virgiliu Ţârău, Răsvan Lalu, Lăcramioara Stoenescu, Devis Grebu, Mircea Stănescu, Caius Dobrescu, Nicolae Coande, Cristian Vasile, Teodor Baconsky, Mihai Neamţu, Sever Voinescu, Sorin Lavric, Codruţ Constantinescu, Tudorel Urian, Alexandru Gabor, Dan Andronic, Horia Ghibuţiu, Răzvan Ionescu, Mircea Marian, Vlad Macovei…

În mod cert, nu mă înjură nici Traian Băsescu, nici Emil Boc, nici Cristian Diaconescu, nici Adriana Săftoiu. Pe Mircea Cărtărescu l-aţi amintit chiar dumneavoastră cu acele cuvinte care mă obligă pe veci. Sunt convins că prietenul meu, regretatul poet Andrei Bodiu, nu m-a înjurat niciodată. La fel, ştiu sigur că distinsul filosof Mihail-Radu Solcan, şi el trecut în lumea drepţilor, nu m-ar fi înjurat în ruptul capului. Veţi admite că această enumerare, evident nonexhaustivă, a celor cu care am relaţii cordiale, oferă o contrapondere persuasivă la imaginea pe care încearcă să o acrediteze experţii în calomnii şi dezinformare. Veniţi la o lansare de carte a mea şi să vedem cum stau lucrurile de fapt…

Apariţii editoriale în SUA şi România

I.J.: Dintre apariţiile editoriale din acest an, înţeleg că la Humanitas vi se va publica o nouă ediţie a cărţii „Stalinism pentru eternitate“. Va fi o ediţie, pe lângă adăugiri şi completări, şi cu unele noutăţi ? Ea va apăre şi în SUA, aşa cum s-a întâmplat cu prima ediţie, publicată iniţial în SUA (în 2003) şi ulterior în România (în 2005)? Alte proiecte?

V.T.: La Central European University Press va apărea, anul acesta, un volum coordonat de mine si de istoricul Bogdan C. Iacob, despre memorie şi justiţie politică în societăţile postdictatoriale. University of California Press tocmai a publicat (în martie 2014) ediţia paperback a cărţii mele „The Devil in History“ („Diavolul în istorie“), superb tradusă de Marius Stan în româneşte, apărută la Humanitas în 2013. În luna mai, lansez la Bookfest noua ediţie din „Stalinism pentru eternitate“ (cu un nou „Argument“ al meu şi o nouă prefaţă de Cristian Vasile). N-am făcut modificări de conţinut. Cartea are propriul ei destin, îl las să se desfăşoare. Ediţia americană este în continuare în print, se tipăreşte continuu, deci nu e nevoie de una nouă. Să nu uit: între timp, cartea a fost tradusă în Polonia şi în Albania. Dacă aş fi actualizat bibliografia, aş fi inclus, negreşit, cartea-interviu pe care aţi făcut-o cu Gheorghe Apostol şi la care am scris prefaţa (e vorba de „Gheorghe Apostol şi Scrisoarea celor şase“, de Ion Jianu, Curtea Veche, 2008, prefaţă de Vladimir Tismăneanu – n.r.). Aş fi inclus şi alte lucrări, dar, cum spuneam, am decis să nu rescriu cartea, ci să o ofer într-o ediţie lărgită prin acel „Argument“ şi excelenta prefaţă a istoricului Cristian Vasile.

O nouă carte despre dictatori: „Dosar Stalin. Genialissimul generalissim“

I.J.: Alte proiecte pentru acest an?

V.T.: La începutul lunii iunie va apărea la editura Curtea Veche, în colecţia „Constelaţii“, cartea „Dosar Stalin. Genialissimul generalissim“, pe care am scris-o împreună cu bunul meu prieten de idei, politologul Marius Stan. Este extrem de reconfortant să constat că, în pofida distanţei de vârstă (Marius are jumătate din numărul anilor mei), gândim pe aceeaşi lungime de undă. Sunt recenzent permanent (regular reviewer) la revista International Affairs din Londra, ţin prelegeri în Statele Unite şi în Europa, dau interviuri (cum vedeţi), mă ocup de studenţii mei, de educaţia fiului nostru Adam, corespondez intens. Am o viaţă activă, mă bucur să trăiesc astfel, fără pauze şi fără siestă, branşat la marile dezbateri şi mereu disponibil pentru cei care sunt interesaţi de opiniile mele. De aceea scriu aproape zilnic pe platforma „Contributors“. Cred într-un număr de valori, cele pe care filosoful D.D. Roşca le numea veşnice, le apăr, lupt pentru ele. Astfel văd eu viaţa spiritului într-o epocă precum a noastră.

Pentru textul interviului:

http://www.gds.ro/Interviu/2014-04-22/Politologul+Vladimir+Tismaneanu,+in+exclusivitate+pentru+GdS%3A+Oamenii,+revoltati+de+spectacolul+politic+al+demagogilor

Bonus:  Despre premierul-plagiator VVP si “extremismul de dreapta” al “fascistului batran” Mircea Mihaies:

https://www.youtube.com/watch?v=juyZORn5IyI


Malitie, rea credinta, opacitate: Dialectica nodului in papura

24/01/2014

Constat, fara stupoare, ca reaua credinta este, ca intotdeauna, vigilenta. Ori, poate, e vorba doar de opacitate, de ignoranta, de incapacitatea de a deslusi intentia reala a autorului. Sa confunzi o analogie cu o echivalenta este induiosator. Ma refer la articolul despre Protestul jurnalistilor si Carta 77. Echivalenta presupune o identitate de functii si semnificatii. Nu e cazul. Suntem in 2014, la un sfert de veac de la naruirea Blocului Sovietic, nu in 1977, in plina glaciatiune brejnevista.

N-am comparat semnificatiile istorice ale Cartei 77 cu cele ale Protestului jurnalistilor independenti. Ar fi fost absurd. Am spus doar ca, asemeni liantului moral al Cartei, adica angajamentul pentru drepturile omului, si aici intalnim o valoare care ii apropie pe oameni altminteri diferiti ca optiuni filosofice, politice etc Am spus doar ca, fie ca imi place sau nu un semnatar, fie acela Andrei Plesu, Mircea Marian, Dan Andronic, Rasvan Lalu, Dan Tapalaga, Vlad Mixich, Andreea Pora, Andrei Badin, Armand Gosu, Malin Bot, Horia Patapievici, Andrei Cornea, Radu Moraru, Doina Jela, Gabriel Liiceanu, Dan Alexe, Dragos Paul Aligica, Vera Campeanu, Tia Serbanescu, Dan Turturica, Tudorel Urian, Radu Vancu, Robert Turcescu, Rodica Culcer, Alexandru Cautis, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Daniel Cristea-Enache, Ion Vianu, Andrei Oisteanu, Alexandru Hancu, Radu Pavel Gheo, Cristian Campeanu, Smaranda Vultur, Laurentiu Ciocazanu, Simona Ionescu, Grigore Cartianu, Marcel Tolcea, Gelu Trandafir, Andrei Craciun, Nicoleta Savin, Florea Ioncioaia, Alexandru Lazescu sau Sabina Fati, acest lucru nu ar trebui sa ma impiedice sa subscriu, cu nume si prenume, la un document in a carui valoare intelectuala si etica nu am motive sa nu cred.

Altminteri, totul devine o simpla cautare de nod in papura. Stau cu lupa si caut numele care ma deranjeaza. Scriu apoi un articol si imi justific acreala echidistanta, spleenul meu cosmic. Caut pe Google sa vad cam ce-au scris, ieri, alaltaieri, acum zece ani, cei care semneaza. Ii prind cu ocaua mica, am dat lovitura, sunt fericit, nu semnez langa ei, ma felicit pentru a mea impecabila, proverbiala intransigenta. Ma rog, o specialitate in care unii exceleaza. Vorba Ioanei Hincu, plutim in gandologie: “Totodata, gandologul, tocmai pentru ca e impartial si echidistant, daca te pune demonul interior de-l contrazici, sau nu, nici macar, zici undeva, public, ceva care contravine cumva convingerilor sale intime si impartiale, iar gandologul afla, te trezesti c-o echidistanta peste ochi de nu poti s-o duci (unde “echidistanta” se citeste fandaxie curata).” Trebuie sa fii gandolog de mare clasa ca sa interpretezi cu atata malitie ce-am scris. Sa ma mir ca, unidirectional neutri, gandologii nu observa absenta elocventa a celor care au semnat in iulie 2012 apelul catre Bruxelles in favoarea pucistilor, un document caruia “Antenele” i-au facut o zgomotoasa, vehementa publicitate?

Recomandare:

http://ihincu.wordpress.com/2014/01/24/gandologie-versus-filosofie/


“Vladimir Tismăneanu – cronicar al comunismului din România” (un articol de Boris Marian)

30/12/2013

“Indiferent de atacurile  de la dreapta/stânga, reproșurile, calomniile, aberațiile  răspândite cu obtuzitate, invidie, xenofobie împotriva lui V. Tismăneanu, acesta va rămâne drept unul dintre  cei mai merituoși „cronicari” a comunismului românesc, care a avut  și el un specific. Recunosc că nu am fost de la început entuziasmat de  scrierile sale teoretice, mă rețineau două aspecte –  echivalarea fascismului, în speță a nazismului cu regimurile comuniste și  accentul pus pe participarea unor evrei la edificarea comunismului în România, în speță pe  cea a lui L. Răutu. Citind una dintre cărțile apărute mai de curând( în 2012)  la Humanitas,  „Lumea secretă a nomenclaturii”, o  carte fără pretenții teoretice, dar o panoramă a  unui adevărat „bâlci al deșertăciunii”  care a fost regimul comunist din România, am început să privesc cu alți ochi demersurile de peste 20 de ani ale lui Tismăneanu, pe care, întâmplător, l-am cunoscut în anii pubertății-adolescenței. De la început doresc să spun că a fost un copil sclipitor de inteligent, care chiar mi-a trezit entuziasmul.

Ulterior nu am știut cum a evoluat, ce a scris în favoarea PCR, cum a plecat în Vest, nici nu mă interesează. Ceea ce reușește VT este o performanță –  ne convinge că în România comunismul  a fost adus  de sovietici, adicpă nici de evrei, nici de români vânduți, nici de  umbra lui Marx. De el s-au lipit două categorii de oameni – unii absolut naivi , de bună credință, alții – carieriști lipsiți de orice scrupul, printre ei și foști legionari, liberali,  fără de partid, etc. Fascismul  -nazismul  a promovat  deschis o politică  discriminatorie față de evrei, comunismul a fost mai  dibaci – egalitate pentru toți, dar moștenirea xenofobă, antisemită a rămas aproape neatinsă. Mai mult, aristocrația „comunistă”, însoțită de eșalonul doi, al „slugilor” s-a format rapid, iar lupta pentru locuri și  bunăstare a atins  nivelul canibalismului  și bizantinismului decadent.

Ce i se reproșează acum lui VT, supă ce el a deschis căi  bine ascunse, spre cunoașterea istoriei postbelice a României?  Că este fiu de nomenclaturist  și că este evreu(  asta , uneori , mai discret). Nu cred că tatăl lui Volodea a fost satrapul României. Nu a fost niciodată în eșalonul principal și nici slugă, dovadă că în 1958-1959 i s-a dresat un dosar care putea să-l ducă și la închisoare.  Turnătoria era o armă de mare preț, ca în Roma imperială. În Germania, fiul lui M.  Bormann, adjunctul lui Hitler în NSDAP, deci fiul  a scris fără reținere despre tatăl său. Devenise antinazist. Se știe din vechime că fiul poate fi un adversar ideologic al tatălui. Spre deosebire  de Nicu Ceaușescu care s-a complăcut în mediul și cu camarila părintelui, visând chiar moștenirea, după modelul nord-coreean, V. Tismăneanu, coleg de clasă cu Nicu s-a debarasat de comunism, plecând ca mulți alții în Vest. Mulți consideră că Paul Goma este marele demolator al mitului comunist. Nu se poate nega curajul și voința lui Goma de a combate comunismul încă în România fiind, dar  soția sa este fiica unui comunist evreu, oarecum fost nomenclaturist. Nimeni nu i-a amintit  cu insistență aceste amănunte. Mai mult, Goma a aruncat vina tuturor relelor ( cedarea Basarabiei, sovietizarea  României, instalarea dictaturii) pe evrei, față de care  are o ciudată  aversiune, deși chiar fiul lui Goma a optat la un moment dat să plece în Israel. Se tace. Nu e bine să comentezi. De ce se face acest favor lui Goma și reproș lui V. Tismăneanu? Mânios că nu i s-a oferit  președinția Comisiei de Analiză a Comunismului, Goma nici nu a vrut să intre în Comisie.  L-a preocupat mai mult  răfuiala cu foștii prieteni, cu  obștea evreiască, etc.

Astăzi  constatăm câteva tendințe total  nocive în sânul opiniei publice românești –

-Disprețul pentru intelectuali de valoare (încercări de a-i marginaliza pe Patapievici,Pleșu, Liiceanu, Tismăneanu, Manolescu, Breban, ș.a.)

-Renașterea și  emergența cultului pentru legionari,  pentru extrema dreaptă , ca și pentru un dictator   care a dus armata română până la Cotul Donului, Ion Antonescu, creatorul marelui lagăr numit Transnistria, cel care a comandat arderea de vii a 20.000 de evrei absolut nevinovați, la Odessa.  Desigur, unii cred că astfel combat nostalgia pro-comunistă.

– Crimele regimului comunist se pun pe seama unei etnii minoritare, evreii, fiind însoțită de tendința formulată la punctul anterior, când,de fapt, comunismul a fost „internaționalist”, fostul PCdR număra 500 de membri, plus simpatizanți circa 50.000, evrei și alte etnii ( numărul total al evreilor în 1938 era de peste 750.000). China avea 20 milioane comuniști și sub 100 de evrei  necomuniști. URSS  avea un PCUS  cu milioane de membri neevrei. Stalin, Molotov, Beria ș.a. nu erau evrei, Ana Pauker a fost în conducerea PCR mai puțin de opt ani(  sept. 1944- iunie 1952),  Teohari Georgescu era chiar Georgescu, nicidecum Tescovici Burăh, Pantiușa Bodnarenko era ucrainian, Nikolski-Gruenberg a arestat numeroși evrei. Majoritatea  ofițerilor evrei din Securitate au fost scoși din funcții în perioada 1961-1968.

-Învinuirea fiilor pentru  faptele părinților, uitându-se că marii corupți de azi provin chiar din  mediul  crescut de fostul regim în  spirit, zice-se „proletar”. Îl acuzi pe Tismăneanu că tatăl său a luptat în Spania de partea  republicanilor, iar pe  „baronii”, mafioții de azi îi ierți de orice legături cu  fostul regim.

Ceea a făcut și face în continuare V. Tismăneanu este salutar, este un act de salubrizare, iar în cazul său se poate pune întrebarea ( amară) – cine este profet în țara lui? Pentru că V. Tismăneanu s-a născut în România( se poate verifica) și a crescut în România. Cred că suferă scriind despre  haosul  politic care  pare de neînlăturat. Aici, în curtea noastră.”

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/vladimir-tism-neanu-cronicar-al-comunismului-din-rom-nia

Din ratiuni pe care nu le cunosc, textul nu mai poate fi accesat la aceasta adresa. Ieri seara era acolo, linkul functiona perfect. Oricum, poate fi citit pe forumul articolului meu de pe Contributors consacrat lui Ion Gh. Maurer, unde a fost trimis de autor:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/un-aristocrat-rosu-ion-gheorghe-maurer-si-pseudo-justitia-comunista/

De asemenea, in “Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/vladimir-tismaneanu-cronicar-al-comunismului-din-romania-un-articol-de-boris-marian-1074721.html

PS: Proaspat condamnatul pentru plagiat, George Stanca, se intreba (parca anul trecut) ce legatura am eu cu Glad, Gelu si Menumorut. Mihai Ungheanu m-a numit “cominternist pentru eternitate”. Radu Calin Cristea mi-a zis “Homo Brucanus”, dupa care, cand i s-a atras atentia asupra implicatiilor antisemite ale titlului serialului imund din “Observator Cultural”, mi-a zis “Homo Sovieticus”. Sunt zeci, daca nu sute, textele in care se discuta despre cum au venit parintii mei pe tancuri sovietice sa impuna comunismul in Romania. Ei, nu Dej, Groza, Apostol, Chivu, Maurer, Parhon, Ana Pauker, Luca, Bodnaras, Teohari Georgescu, Moghioros, Draghici, Chisinevschi, Ceausescu, Bunaciu, Sencovici, Ghizela Vass, Rautu, Miron Constantinescu, Brucan, Parvulescu, Bughici, Pantiusa etc Sunt zeci, daca nu sute, textele in care se sustine ca as fi fost un stalp al propagandei comuniste, desi n-am lucrat niciodata in aparatul de partid, de UTC ori al UASCR. N-am fost nici macar o zi angajat ca redactor al unui ziar ori al unei reviste din Romania comunista. N-am fost cursant la “Stefan Gheorghiu”. N-am fost lasat sa predau in invatamantul superior. Sunt zeci, daca nu sute, mizeriile antisemite si alte huliganisme debitate de unii si de altii, fara a li se fi raspuns cum s-ar fi cuvenit (exceptiile se numesc H.-R. Patapievici, Mircea Mihaies, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, Devis Grebu, N. Manolescu, Ioan T. Morar, Virgil Nemoianu, Bogdan C. Iacob, Ioan Stanomir, Angelo Mitchievici, Cristian Vasile, Adrian Cioflanca, Marta Petreu, Rodica Palade, Mihail Neamtu, Dorin Dobrincu, Florea Ioncioaia, Dan Tapalaga, Dragos Paul Aligica, Doina Jela, Sorin Lavric, Dan Pavel, Smaranda Vultur, Adriana Babeti, Cristian Ghinea, Mihaela Miroiu, Cornel Ban, Cristian Patrasconiu, Andrei Oisteanu, Andrei Cornea, Armand Gosu, Anca Cernea, Gelu Trandafir, Marius Vasileanu, Damiana Otoiu, Cristian Preda, Catalin Avramescu, Teodor Baconsky, Sever Voinescu, Mihai Razvan Ungureanu, Angela Furtuna, Lazar Vlasceanu si nu multi altii). Ii multumesc lui Boris Marian pentru acest text care prezinta onest, echilibrat si cu acuratete lucrurile.

As dori sa fac o precizare: Paul Goma a acceptat initial invitatia mea de a face parte din Comisia Prezidentiala. Din cate tin minte, a pus doua conditii, care, cred, puteau fi satisfacute: o invitatie oficiala din partea presedintelui Traian Basescu si o rezolvare a situatiei sale in Uniunea Scriitorilor. A survenit un incident care m-a facut sa retrag acea invitatie. Nu este acum momentul sa reiau cu detalii acel episod. Ulterior, dl Goma mi-a contestat legitimitatea ca presedinte al Comisiei si a declansat o campanie defaimatoare. Nu am negat si nu voi nega niciodata meritele imense ale lui Paul Goma ca disident. Am scris intotdeauna cu admiratie despre curajul sau civic in acele timpuri ale lasitatii. Am recunoscut ca n-am avut taria de a ma solidariza public in 1977 cu Paul Goma. Faptul ca n-au facut-o nici altii, cu nume mult mai sonore decat al meu in acea clipa, nu scuza lipsa mea de reactie. Sa retinem ca nu eram membru al Uniunii Scriitorilor, nu lucram in aparatele ideologice, nu eram nici macar asistent universitar.


Monseniorul Vladimir Ghika, generalul Gogu Popescu si teroarea Istoriei

31/08/2013

Mircea Eliade a scris despre teroarea Istoriei. Karl Popper despre mizeria istorismului. Teroarea si mizeria sunt de fapt ale oamenilor, nu exista o Istorie abstracta si impersonala. Pe strada Capitan Demetriade, la coltul cu strada Ermil Pangratti, la doi pasi de Statuia Aviatorilor, exista o mica biserica catolica. Chiar vizavi, pe aceeasi strada, se afla o vila, parter si doua etaje. Monseniorul Vladimir Ghika, fondatorul bisericii, a fost arestat ca spion al Vaticanului si a murit ca martir in 1954. Generalul de securitate Gogu Popescu, ilegalist, de profesie invatator, sef de directie in MAI, locuia la etajul intai, in vila aceea. Se uita pe geam si vedea biserica. Avea doi fii, Bogdan si Emilian, ce le va fi povestit despre ce se intampla acolo? Biserica a fost inchisa, i s-a spus “cuib al tradarii”. Generalul a plecat in diplomatie, mai intai in Ghana, apoi in Birmania si, in final, in Republica Centrafricana. A murit in 2009. Vorbim de sinistrul instrument Visinescu, dar prea putin despre arhitectii terorii, diversii Alexandru Nicolschi, Gogu Popescu, Nicolae Plesita, Gheorghe Enoiu si altii ca ei.

Monseniorul Vladimir Ghika (1873-1954) este beatificat sâmbătă, 31 august 2013, Biserica Catolică recunoscându-i astfel martiriul pentru credinţă. Născut în familie princiară ortodoxă, Vladimir Ghika s-a convertit la catolicism. A fost condamnat de comunişti şi a murit în închisoarea Jilava. Uciderea acestui prelat, o finta de o puritate si smerenie intrate in legenda, a fost una din crimele cele mai odioase comise de un regim specializat in minciuna, turpitudine si omor. A fost torturat in chip bestial. Intr-un veac in care fortele ateismului totalitar au batjocorit tot ceea ce tine de nobletea spiritului, supliciul lui Vladimir Ghika apartine acelui capitol de umanitate care se numeste onoare. Un capitol definitoriu fara de care n-am fi oameni. Cuvintele sale vor dainui drept un nesecat izvor de altruista intelepciune: “O singură ambiţie este legitimă: aceea de a fi mai buni.”

Recomand un interviu cu PS Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti realizat de Gelu Trandafir.

Beatificarea Monseniorului Ghika a fost printre primele acte semnate de Papa Francisc. Ce semnificaţie are pentru România?

Este în primul rând o şansă nesperată de a vedea că şi ţara noastră are acces la circuitul acesta al valorilor universale scrise în mod simplu, fără trâmbiţare de prisos. Arată cum omenia, acest suport al valorilor sufleteşti, depăşeşte culturile, istoriile, fiind izvorâtă din relaţie cu Creatorul, că libertatea interioară precede libertatea socială sau politică, că libertatea şi omenia pot fi mărturisite în cele mai dure închisori, că sunt garanţia respectului între persoane şi se află la baza unei societăţi democratice.

http://www.revista22.ro/monseniorul-ghika-a-aratat-ca-libertatea-si-omenia-pot-fi-marturisite-n-cele-mai-ntunecate-nchisori-30500.html

“Surghiunuri, torturi macabre si morti violente sunt cateva file din istoria uneia dintre bisericile de rit strain din Bucuresti. Pe strazile din cochetul cartier din spatele Televiziunii Romane se afla Biserica Sacre Coeur , biserica comunitatii franceze. Inchisa de comunisti si lasata in paragina, micuta parohie a reinviat in anii ’90.

Biserica franceza Sacre Coeur din Bucuresti a fost construita in 1930, de catre Monseniorul Vladimir Ghika. Biserica se afla langa Sanatoriul Saint Vincent de Paul, in care activau surorile Congregatiei Fiicele Caritatii Sfantului Vincentiu de Paul. Acestea au fost aduse in tara tot de monseniorul Ghika. Acesta a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, Grigore Ghika Voda, care a domnit intre anii 1849 – 1856.

In 1948, surorile Congregatiei au fost obligate de regimul comunist sa paraseasca Romania. Dupa plecarea lor, statul comunist a confiscat cladirile in care acestea activasera. Surorile au apucat totusi sa vanda o parte din proprietati statului francez: capela, un spital, sanatoriul si cladirea in care locuiau.

In 1949 o parte din aceste propritati precum si terenul aferent au fost confiscate de regimul comunist. Singurele care au scapat au fost biserica si casa parohiala care sunt si astazi proprietati ale statului francez. In prezent, in fostele cladiri ale sanatoriului functioneaza Spitalul Endocrinologic C.I. Parhon. Sanatoriul din incinta Bisericii Sacre Coeur a fost primul spital gratuit din Bucuresti.

Dupa instalarea regimului comunist in Romania, Biserica Sacre Coeur a mai activat pana in anul 1957, cand a fost inchisa, iar preotii sai au fost arestati. Lacasul de cult fost redeschis in 1991, la cererea Arhiepiscopiei Romano Catolice de Bucuresti si a credinciosilor din cartier.

In aceea perioada aveau loc in fiecare duminica cate doua Liturghii, in limba romana si in limba franceza. Pe 1 decembrie 1991 a fost reinfiintata si parohia Sacre Coeur, iar in 1992 a fost deschisa si Casa Parohiala. In 1996 au fost realizate lucrari de reparatii si consolidari, pentru ca activitatile pastorale sa se desfasoare in conditii bune.

In prezent, hramul bisericii este “Solemnitatea Preasfintei Inimii a lui Isus”, iar comunitatea are in evidenta peste 600 de familii. Comunitatea francofona este alcatuita din credinciosi de limba franceza din diferite tari. De parohie mai apartin si credinciosii straini de limba engleza si de limba araba. Tot dupa 1990, langa Biserica Sacre Coeur a fost ridicata si o statuie a lui Vladimir Ghika.”

http://timp-liber.acasa.ro/unde-iesim-16/ce-vizitam-azi-biserica-sacre-coeur-din-bucuresti-4721.html#ixzz2dXY73j8c

Despre generalul (initial colonelul) Gogu Popescu am gasit urmatoarele date in volumul Doinei Jela, “Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste” (Humanitas, 2001, p. 233): “Colonel de Securitate, numit in august 1948, cand s-a infiintat Directia Generala a Securitatii Poporului, director in Directia II, Contrasabotaj. Era originar din Targoviste, invatator. Comunist devenit dupa 6 martie 1945 sef al organizatiei de partid a judetului Dambovita, a falsificat alegerile, a condus echipa de batausi a lui Costica Dorobantu, fost sondor. Mai tarziu, a fost trimis ambasador in Ghana”. Informatii suplimentare spun ca s-a nascut pe 8 octombrie 1914, in Racari, Colacul, jud. Dambovita si  a decedat in 2009 la Bradu, jud. Arges.

In 1954 a dispus arderea, distrugerea a circa 17.000 de fise strict secrete. Cele 17.000 de fise erau sau aveau legatura -conform informatiilor din documente- cu decizii de internare administrativa a unor persoane.

A propos de ceea ce Andrei Plesu numeste obscenitate publica, inteleg ca la ceremonia de la Romexpo a fost prezent Ion Iliescu, cel care s-a opus si se opune cu inversunare condamnarii dictaturii comuniste drept ilegitima si criminala. Mai lipseau magnatii securisti Gheorghe Goran si Iulian Vlad, ca tot ni se spune despre ei ca erau mari patrioti. Vorba tortionarului Enoiu: “Noi va omoram si tot noi va vom reabilita””…

http://www.humanitas.ro/humanitas/obscenitatea-publica

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/monseniorul-vladimir-ghika-generalul-gogu-popescu-si-teroarea-istoriei/


Libertate, credinta, omenie: Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika

30/08/2013

Monseniorul Vladimir Ghika (1873-1954) este beatificat sâmbătă, 31 august 2013, Biserica Catolică recunoscându-i astfel martiriul pentru credinţă. Născut în familie princiară ortodoxă, Vladimir Ghika s-a convertit la catolicism. A fost condamnat de comunişti şi a murit în închisoarea Jilava. Uciderea acestui prelat, o finta de o puritate si smerenie intrate in legenda, a fost una din crimele cele mai odioase comise de un regim specializat in minciuna, turpitudine si crima. A fost torturat in chip bestial. Intr-un veac in care fortele ateismului totalitar au batjocorit tot ceea ce tine de nobletea spiritului, supliciul lui Vladimir Ghika apartine acelui capitol de umanitate care se numeste onoare. Un capitol definitoriu fara de care n-am fi oameni. Cuvintele sale vor dainui drept un nesecat izvor de altruista intelepciune: “O singură ambiţie este legitimă: aceea de a fi mai buni.”

Recomand un interviu cu PS Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti realizat de Gelu Trandafir.

 

 

Beatificarea Monseniorului Ghika a fost printre primele acte semnate de Papa Francisc. Ce semnificaţie are pentru România?

Este în primul rând o şansă nesperată de a vedea că şi ţara noastră are acces la circuitul acesta al valorilor universale scrise în mod simplu, fără trâmbiţare de prisos.

Arată cum omenia, acest suport al valorilor sufleteşti, depăşeşte culturile, istoriile, fiind izvorâtă din relaţie cu Creatorul, că libertatea interioară precede libertatea socială sau politică, că libertatea şi omenia pot fi mărturisite în cele mai dure închisori, că sunt garanţia respectului între persoane şi se află la baza unei societăţi democratice.

 

http://www.revista22.ro/monseniorul-ghika-a-aratat-ca-libertatea-si-omenia-pot-fi-marturisite-n-cele-mai-ntunecate-nchisori-30500.html


Imperativul solidaritatii: Mulţumiri celor care au semnat petiţia pentru Liu Xiaobo

04/02/2010

ARGUMENT (Actualizat, 15 februarie 2010)

Sentinta impotriva lui Liu Xiaobo a fost recent reconfirmata de autoritatile judiciare din China comunista.  Lupta pentru anularea ei continua.  La intrebarea daca aceste semnaturi servesc la ceva, vom raspunde, fara echivoc, DA. Suntem satui de pseudo-argumentele celor care sustin ca totul este futil si fara importanta, ca tiranii au, orice am face noi, ultimul cuvant.  Petitia pe care am intiat-o (Vladimir Tismaneanu si Mihail Neamtu) a fost de-acum publicata in Revista 22. Intre timp, s-au adaugat multe semnaturi.  La loc de frunte, Ana Blandiana si Romulus Rusan.  Va fi neindoios notata de serviciul de presa al ambasadei chineze care va trimite acasa informatia.  Suntem in mod desebit bucurosi ca petitia a fost semnata de personalitati ale vietii intelectuale, culturale si academice romanesti, dincolo de afilieri si simpatii politice, precum si de un numar extraordinar de tineri din toata tara, din Republica Moldova, din Europa Centrala si Occidentala, din America de Nord.  Le multumim profesorilor universitari care au adus la cunostinta studentilor petitia.

Principalul aliat al tiranilor este indiferenta celor care ar putea protesta.  Dar, cel mai important, aceasta semnatura ne face participanti la o actiune globala impotriva abuzurilor dictatoriale.  Iata ca o companie de anvergura Google a decis sa riposteze cenzurii exercitata de guvernul chinez asupra dreptului de informare si a actiunilor pirateresti de penetrare a adreselor private ale luptatorilor pentru drepturile omului. Editorialele din 14 ianuarie 2010 ale ziarelor New York Times si Washington Post saluta pe buna dreptate acest gest.

Cine si-ar fi inchipuit, in 1977, ca intr-o zi Vaclav Havel va ajunge la Castel?  Poate ca nu este chiar atat de indepartata ziua cand lucruri similare, daca vreti miraculoase, se vor petrece si in China.   Noi cel putin, initiatorii acestei petitii, nu ne indoim ca Verbul este mai puternic decat cnutul. Extrem de percutanta este referinta poetei Angela Furtuna la acel tulburator si atat de adevarat citat din Talmud (reluat in finalul filmului Lista lui Schindler):  «Cine salvează un om salvează o lume întreagă». Tot astfel, ni se par elocvente cuvintele istoricului Virgiliu Tarau“Libertatea trebuie sa fie posibila si pentru cei care nu se incadreaza in ordinea statului comunist chinez”. Iata ce scrie sub semnatura sa in favoarea petitiei tanarul basarabean in varsta de 22 de ani, Veaceslav Inculet:  “Stiu pe propria piele ce înseamnă regim comunist, am fost şi eu arestat de autorităţile comuniste în 2009 doar pentru faptul că am avut curajul să ies în stradă pe 7 aprilie, deaceea cînd e vorba de cineva care suferă de pe urma comuniştilor mă simt şi eu în pielea acelei persoane şi imi dău sema ce înseamnă aceasta. Libertate! libertate! libertate!!!”

Semnand petitia, dl Octavian Negrea din Drobeta-Tr.-Severin scrie:

“Astept ca in China sa apara pluripartidismul nu doar capitalismul. Utilizarea banilor, aparent liber, pentru investii spre folosul nomenklaturii este hidos– este o caricatura a societatii libere. Societatile libere, libertare, democratice contin componenta libertatii economice, initiativa privata etc.  Fara libertate politica nu poate exista democratie”

Subscriem la cuvintele care insotesc semnatura doamnei Doina Jela, autoarea atator carti de referinta despre calvarul totalitar comunist:

“Momentul acesta cand Occidentul traieste in admiratie pentru performantele economice ale Chinei si inchide ochii la abuzurile regimului politic inca totalitar nu este chiar lispit de asemanari cu anii 70 cand performantele … militare ale URSS il faceau orb si surd la glasul disidentilor. Ma bucur ca initiati aceasta petitie si o semnez din tot sufletul.”

Doamna Ana Popescu, in varsta de 61 de ani, din Bucuresti, scrie:

“Noi cei care am trait 50 de ani sub teroarea comunista si nu am uitat acesti ani de cosmar, avem datoria de a ne solidariza cu orice persoana care lupta pentru libertatile si drepturile omului, indiferent in ce colt al lumii s-ar afla.”

Scriitorul Vasile Gogea, fost disident, are deplina dreptate sa-l evoce pe Albert Camus“Je me revolte, donc nous sommes.”

Istoricul de arta Andrei Doicescu are perfecta drepate:

“Este normal sa semnam, cand altii au facut-o inainte de 89 pentru o Romanie ne-comunista.”

Elevul de liceu din Bucuresti, Dan Barbulescu, in varsta de 17 ani, scrie: “Solidaritatea este una dintre cele mai importante insusiri pe care noi, cei carora le pasa de drepturile omului, ar trebui sa le avem”.

Se recapitulam. Intelectualul critic Liu Xiaobo a fost condamnat de Crăciun (25 decembrie 2009) la 11 ani închisoare pentru îndrăzneala de a-şi fi exercitat dreptul la liberă expresie. Autorităţile chineze au numit acest gest “subversiune”. Noi însă ştim că dacă oameni ca Liu Xiaobo ar tăcea în vastul imperiu roşu al Chinei, atunci pietrele ar vorbi!

Profesor universitar şi scriitor de talent invitat de numeroase instituţii culturale din America de Nord şi Europa,Liu Xiaobo a iniţiat Charta 08 – un document menit sa susţină drepturile civice ale cetăţenilor chinezi, nemulţumiţi de simpla promisiune a creşterii economice. În rezumat,Charta 08 relansează pledoaria pentru reforma statului chinez (o nouă Constituţie), separaţia puterilor, democraţie legislativă şi stat de drept, independenţa justiţiei, responsabilitatea birocraţilor faţă de popor, protejarea drepturilor omului, alegeri libere, restaurarea şanselor de prosperitate în mediul rural (cu aspect feudal în numeroase provincii), încurajarea asociaţiilor non-guvernamentale, libertatea de reunire, libertatea de expresie individuală, libertatea de conştiinţă şi de practică religioasă (astăzi toate bisericile şi grupurile religioase fiind controlate de Partid), educaţie civică, protejarea proprietăţii private, reforme fiscale, protecţie socială, respectul pentru mediul înconjurător, o republică federală cu mai multe drepturi pentru minorităţi şi reabilitarea victimelor persecuţiilor politice succedate în chip nemilos din 1948 încoace.

Prin această petiţie, oricât de modestă ca formă şi conţinut, nu dorim decât să transmitem un semnal de solidaritate faţă de un intelectual care întelege libertatea de expresie ca pe un drept fundamental al fiecărui om de pe această planetă. Credem că într-un context în care mass-media occidentală se arată îngrijorată de tratamentul acordat de SUA teroriştilor, o reevaluare a ierarhiei culpelor şi a adevăratelor abuzuri politice de pe mapamond se impune cu necesitate.

Îi invităm pe toţi cei care slujesc cauza libertăţii să se alăture demersului nostru, în speranta ca el va fi auzit si de autoritatile diplomatice chinezesti de pe teritoriul Romaniei. Sperăm totodată căreprezentanţii oficiali ai României la Bruxelles vor transmite un mesaj în Parlamentul European cu privire la solidaritatea societăţii civile din ţara noastră faţă de suferinţele acestui demn intelectual chinez, veteran al manifestaţiei din piaţa Tienanmen care a fost supus în mai multe rânduri interogaţiilor brutale ale poliţiei chinezeşti.

Când un număr suficient de semnaturi va fi strins, vom transmite aceasta lista catre Amnesty International si alte organisme abilitate. E important ca România să apară pe harta solidaritatii internaţionale. Ştim că scriitorii, intelectualii critici au contat enorm in Estul European pre-1989. Este firesc ca ei să conteze şi în China post-2009. Cauza dizidentilor chinezi esta si a noastra. Chiar dacă lupta pentru libertate s-a încheiat pentru Europa acum douăzeci de ani, e important să nu uităm că frontul s-a mutat în alte continente.

Niciodata cuvintele poetului John Donne nu au fost mai dureros de actuale:

No man is an island,
Entire of itself.
Each is a piece of the continent,
A part of the main.
If a clod be washed away by the sea,
Europe is the less.
As well as if a promontory were.
As well as if a manner of thine own
Or of thine friend’s were.
Each man’s death diminishes me,
For I am involved in mankind.
Therefore, send not to know
For whom the bell tolls,
It tolls for thee.

Iniţiatorii petitiei:

Vladimir TISMĂNEANU
Mihail NEAMŢU

SEMNEAZA AICI sau:

http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/solidaritate_cu_dizidentul_chinez_liu_xioabo_condamnat_de_autoritatile_comuniste_la_11_ani_inchisoare-p40125039.html

Printre semnatari: Ana Blandiana, Mihai Sora, Romulus Rusan, Radu Filipescu, Ion Vianu, Dragos Paul Aligica, Anca Oroveanu, Sorin Vieru, Cristian Preda, Monica Macovei, Andrei Cornea, Devis Grebu, Marta Petreu, Mircea Cartarescu, Zoe Petre, Smaranda Enache, Iulia Motoc, Andrei Oisteanu, Maria Bucur, Mariana Celac, Serban Foarta, Magda Carneci, Anamaria Marinca, Sebastian Reichmann, Aurelian Craiutu, Lavinia Stan, Stefana Bianu, Victor Barsan, Anca Manolescu, Radu Bercea, Renate Weber, Lidia Bodea, Vlad Perju, Radu Paraschivescu, Liviu Antonesei, Doina Jela, Marcel Tolcea, Cristian Teodorescu, Anca Simina, Vasile Gogea, Teodor Stanca, Vitalie Ciobanu, Rodica Culcer, Stela Popa, Dorin Dobrincu, Tereza-Brindusa Palade,  Madalina Schiopu, Sorin Iliesiu, Sorin Lavric, Luiza Palanciuc, Alex Leo Serban, Radu J. Bogdan, Ioan Stanomir, Liliana Popescu, Caius Dobrescu, Angelo Mitchievici, Vlad Muresan, Armand Gosu, Virgiliu Ţârău, Cristian Vasile, Camil Ungureanu, Elis Plesa, Igor Casu, Adrian Cioflanca, Raluca Grosescu, Marius Chivu, Anca-Maria Cernea, Cristian Patrasconiu, George Scarlat, Liviu Plesa, Marius Vasileanu, Gelu Trandafir, Cristian Ghinea, Dan Stanca, Bogdan Iacob, Ilinca Gussi, Andrei Doicescu, Marina Constantinescu, Cristian Campeanu, Vasile Docea, Gabriel Catalan, Ion Zubascu, Răzvan Paraianu, Mircea Stanescu, Alin Fumurescu, Ligia Dobrincu, Mihai Demetriade, Razvan Braileanu, Mihaela Sitariu, Silviu Sergiu, Radu Stern,  Angela Furtuna, Bogdan Ghiu, Caterina Preda, Ovidiu Pecican, Alexandru Gabor, Cezar-Paul Badescu, Eduard Koller, Narcisa Bona, Vasile Garnet, Radu Tudorancea, Bogdan Duca, Ana Petrache, Leo Stan, Sorin Marica, Alin Vara, Peter Manu, Damiana Otoiu, Eliza Gheorghe, Coca Grebu, Andrei Muraru, Ruxandra Ivan, Dan Badea, Sanda Agalides, Viviana Iacob, Constantin Constans, Elena Baboi, Teodora Cascarade, Camelia Mateias, Simona Deleanu, Virgil Burla, Maria Hulber, Mihai Pitea, Cristian Vaduva, Stephen Benedict, Danut Mănăstireanu, Victoria Leorda, Adrian Merfu, Marius Cruceru, Nicholas Popescu, Vincentiu Cernea, Laura Manu, Rodica Volintiru, Vladimir Bulat, Radu Teslaru, Ioana Moldovan, Valentin Stanga, Mihaela Barbus, Vlad George, Miron Valeriu, Bogdan Popa, Simona Daraban, Elvira Popeti, Tadeusz Rostworowski, Tatiana Rosca, Mihaela Nitulescu, Cristian Munteanu, Costin Moisil, Tamara Caraus, Cristian Curea, Ciprian Ioan Cucu, Silvia-Daniela Tobias, Bianca Fezesan, Sorin Sorasan, Miruna Dima Constans, Dan Siserman, Horatius Lucaci, Ana Tudoran, Daniela Cosar, Horia Sava, Diana Popa, Vlad Dăraban, Mihail-Valentin Cernea, Emanuel Remus Badulescu, Parohia Baratia-Bucuresti, Vladimir Iuganu, Septimiu Pop, Miklos Bakk, Avram Stefan, Cristian Sandache, Ramona Mot, Nicusor Dan, Cosmin Stanescu, Alexandru Dutu, Corina Roxana Grigoriu, Mihai Chiper, Irina Calin, Serban Tarciziu, Tiberiu Catona, Daniel Barna, Radu Vancu, Camil Stoenescu, Alexandru Muresan, Daniel Buda, Elvis Alistar, Aurel Donescu, Radu Giumanca, Florin Puscas, Anamaria Bardut, Mario Lechici, Alice Tache, Natanael Mladin, Suzana Druta, Anca Merce, Ernest Malnasanu, Carmen Zaharia, Vitalie Spranceana, Raluca Tinca, Monica Vasileanu, Virgil Paslariuc, Vitalia Pavlicenco, Vlad Chiorean, Dumitru Ioachim, Carmen-Maria Mecu, Liliana Armas, Daniel Chereji, Viorel Elisievici, Merir Moraico, Carmen Bujor, Adela Marcov, Mike Medavoy, Codruta Cretulescu, Andreea Matei, Dan Popescu, Ana Dragalina, Mircea Milescu, Florin Gherasim, Paula Ghita, Axinia Oana, Robert Sabotici, Florin Capota, Ana Vatav, Arthur Alexandru Filimon, Mihai Milea, Anna Susak, Arina Dorcu, Simina Puricescu, Oana Iordache, Andreea Jianu, Andreea Dinca, Romulus Cristea, Andrei Chitu, Boris Lichii, Raluca Meirosu, Grigore Gavrilovici, Veronica Bucur, Iulia Niculae, Adelaida Piroi, Liviu Daniel Grigorescu, Maria Vleju, Bianca Ligia Nits, Vasile Gheorghiu, Veaceslav Inculet, Raluca Buzea, Oana Sarbu, Mihnea Paraschivescu, Catalin Timofciuc, Eugen Bot, Raluca Paris, Alina Roman, Alexandra Ghit, Augustin Stancu, Rodica Nadolu, Leonid Dragomir, Marius Ivan, Roxana Macovei, Dumitru Andrei, Marius Georgescu, Andrei Vladucu, Ioana Dumitrache, Kuki Szabolcs, Aida Maria Pop, Ignatie (Ilie) Trif, Iulia Trandafir, Dana Betlevy, Gheorghe Velcea, Mihai Suciu, Teodor Scortan, Ioan Curt, Andreia Moraru, Liviu G. Stan, Otilia Nutu, Florin Rugina, Cr. Diaconescu, Cristina Niculae, Ala Starcu, Giorgiana Astefanei, Maria Cristina Sburlea, Doina Popescu, Paula Aldescu, Cristi Nedelcu, Bogdan Mosorescu, Ioana Cosma, Anatol Chitoroaga, Valentin Olariu, Octavian Negrea, Linda Ciuche, Anca Gheorghiu, Dragos Tudor Ungureanu, Adrian Buga, Olga Panchin, Raul Muresan, Marilena Constantinescu, Catalin Risnoveanu, Adina Popescu, Kazmer Kovacs, Ruxandra Priminescu, Victor Andrei Suciu, Alexandra Stan, Andrei Teodor Huiban, Eduard Boz, Vasile Iosub, Robert Negut, Oana Borlean, Ion Tentiuc, Mirela Vlasceanu, Madalina Glavan, Adian Garbati, Irina Ivan, George Badescu,Corina Uratu, Laura Laptoiu, Ioan Badila, Iulia Marin, Ioan Ciutacu, Catalina Sevaciuc, Andreea Andrei, Anca Bulgaru, Mihai Pruteanu, Cristian Goian, Aurora Martin, Loredana Mitran, Ana Popescu, Dinu M. Antonescu,  Sergiu Bahrim, Nicolae Tibrigan, Toader Cristinel Onica, Mihai G. Florea, Dan Tura, Catalin Chereji, Estela Florina Luca, Argentina Gribincea, Adam Keleti, Magit Sallat, Ionel Boamfa, Manuela Paraschivescu, Silviu Costas, Liliana Angheluta, Mihai Ghitulescu, Lucian Milea, Ionut Mares, Florin Trusca, Adriana Rosca, Maria Laura Ilea, Irina Crainiciuc, Laszlo Robert, Ioana Cevallos, Anca Savu, Florin Marginean, Liliana Cazacu, Catalin Farcas, Maria Maevschi, Raluca Pruna, Cristina Cosoreanu, Tudor Grosu, Dorin Draghici, Horia Vasilescu, Dana Leorda, Dan Barbulescu.


Nu avem dreptul să tăcem: Petiţie de solidaritate cu dizidentul chinez Liu Xiaobo, condamnat de autorităţile comuniste la 11 ani închisoare

09/01/2010

 

ARGUMENT (Actualizat, 3 februarie 2010)

La intrebarea daca aceste semnaturi servesc la ceva, vom raspunde, fara echivoc, DA.  Petitia pe care am intiat-o (Vladimir Tismaneanu si Mihail Neamtu) a fost de-acum publicata in Revista 22. Intre timp, s-au adaugat multe semnaturi.  La loc de frunte, Ana Blandiana si Romulus Rusan.  Va fi neindoios notata de serviciul de presa al ambasadei chineze care va trimite acasa informatia.  Suntem in mod desebit bucurosi ca petitia a fost semnata de personalitati ale vietii intelectuale, culturale si academice romanesti, dincolo de afilieri si simpatii politice, precum si de un numar extraordinar de tineri din toata tara, din Republica Moldova, din Europa Centrala si Occidentala, din America de Nord.  Le multumim profesorilor universitari care au adus la cunostinta studentilor petitia.

Principalul aliat al tiranilor este indiferenta celor care ar putea protesta.  Dar, cel mai important, aceasta semnatura ne face participanti la o actiune globala impotriva abuzurilor dictatoriale.  Iata ca o companie de anvergura Google a decis sa riposteze cenzurii exercitata de guvernul chinez asupra dreptului de informare si a actiunilor pirateresti de penetrare a adreselor private ale luptatorilor pentru drepturile omului. Editorialele din 14 ianuarie 2010 ale ziarelor New York Times si Washington Post saluta pe buna dreptate acest gest.

Cine si-ar fi inchipuit, in 1977, ca intr-o zi Vaclav Havel va ajunge la Castel?  Poate ca nu este chiar atat de indepartata ziua cand lucruri similare, daca vreti miraculoase, se vor petrece si in China.   Noi cel putin, initiatorii acestei petitii, nu ne indoim ca Verbul este mai puternic decat cnutul.  Extrem de percutanta este referinta poetei Angela Furtuna la acel tulburator si atat de adevarat citat din Talmud (reluat in finalul filmului Lista lui Schindler):  «Cine salvează un om salvează o lume întreagă». Tot astfel, ni se par elocvente cuvintele istoricului Virgiliu Tarau: “Libertatea trebuie sa fie posibila si pentru cei care nu se incadreaza in ordinea statului comunist chinez”. Iata ce scrie sub semnatura sa in favoarea petitiei tanarul basarabean in varsta de 22 de ani, Veaceslav Inculet“Stiu pe propria piele ce înseamnă regim comunist, am fost şi eu arestat de autorităţile comuniste în 2009 doar pentru faptul că am avut curajul să ies în stradă pe 7 aprilie, deaceea cînd e vorba de cineva care suferă de pe urma comuniştilor mă simt şi eu în pielea acelei persoane şi imi dău sema ce înseamnă aceasta. Libertate! libertate! libertate!!!”

Semnand petitia, dl Octavian Negrea din Drobeta-Tr.-Severin scrie:  

“Astept ca in China sa apara pluripartidismul nu doar capitalismul. Utilizarea banilor, aparent liber, pentru investii spre folosul nomenklaturii este hidos– este o caricatura a societatii libere. Societatile libere, libertare, democratice contin componenta libertatii economice, initiativa privata etc.  Fara libertate politica nu poate exista democratie”

Subscriem la cuvintele care insotesc semnatura doamnei Doina Jela, autoarea atator carti de referinta despre calvarul totalitar comunist:

“Momentul acesta cand Occidentul traieste in admiratie pentru performantele economice ale Chinei si inchide ochii la abuzurile regimului politic inca totalitar nu este chiar lispit de asemanari cu anii 70 cand performantele … militare ale URSS il faceau orb si surd la glasul disidentilor. Ma bucur ca initiati aceasta petitie si o semnez din tot sufletul.”

Doamna Ana Popescu, in varsta de 61 de ani, din Bucuresti, scrie:

 “Noi cei care am trait 50 de ani sub teroarea comunista si nu am uitat acesti ani de cosmar, avem datoria de a ne solidariza cu orice persoana care lupta pentru libertatile si drepturile omului, indiferent in ce colt al lumii s-ar afla.”

Scriitorul Vasile Gogea, fost disident, are deplina dreptate sa-l evoce pe Albert Camus: “Je me revolte, donc nous sommes.” 

Se recapitulam. Intelectualul critic Liu Xiaobo a fost condamnat de Crăciun (25 decembrie 2009) la 11 ani închisoare pentru îndrăzneala de a-şi fi exercitat dreptul la liberă expresie. Autorităţile chineze au numit acest gest “subversiune”. Noi însă ştim că dacă oameni ca Liu Xiaobo ar tăcea în vastul imperiu roşu al Chinei, atunci pietrele ar vorbi!

Profesor universitar şi scriitor de talent invitat de numeroase instituţii culturale din America de Nord şi Europa,Liu Xiaobo a iniţiat Charta 08 – un document menit sa susţină drepturile civice ale cetăţenilor chinezi, nemulţumiţi de simpla promisiune a creşterii economice. În rezumat, Charta 08 relansează pledoaria pentru reforma statului chinez (o nouă Constituţie), separaţia puterilor, democraţie legislativă şi stat de drept, independenţa justiţiei, responsabilitatea birocraţilor faţă de popor, protejarea drepturilor omului, alegeri libere, restaurarea şanselor de prosperitate în mediul rural (cu aspect feudal în numeroase provincii), încurajarea asociaţiilor non-guvernamentale, libertatea de reunire, libertatea de expresie individuală, libertatea de conştiinţă şi de practică religioasă (astăzi toate bisericile şi grupurile religioase fiind controlate de Partid), educaţie civică, protejarea proprietăţii private, reforme fiscale, protecţie socială, respectul pentru mediul înconjurător, o republică federală cu mai multe drepturi pentru minorităţi şi reabilitarea victimelor persecuţiilor politice succedate în chip nemilos din 1948 încoace.

Prin această petiţie, oricât de modestă ca formă şi conţinut, nu dorim decât să transmitem un semnal de solidaritate faţă de un intelectual care întelege libertatea de expresie ca pe un drept fundamental al fiecărui om de pe această planetă. Credem că într-un context în care mass-media occidentală se arată îngrijorată de tratamentul acordat de SUA teroriştilor, o reevaluare a ierarhiei culpelor şi a adevăratelor abuzuri politice de pe mapamond se impune cu necesitate.

Îi invităm pe toţi cei care slujesc cauza libertăţii să se alăture demersului nostru, în speranta ca el va fi auzit si de autoritatile diplomatice chinezesti de pe teritoriul Romaniei. Sperăm totodată că reprezentanţii oficiali ai României la Bruxelles vor transmite un mesaj în Parlamentul European cu privire la solidaritatea societăţii civile din ţara noastră faţă de suferinţele acestui demn intelectual chinez, veteran al manifestaţiei din piaţa Tienanmen care a fost supus în mai multe rânduri interogaţiilor brutale ale poliţiei chinezeşti.

Când un număr suficient de semnaturi va fi strins, vom transmite aceasta lista catre Amnesty International si alte organisme abilitate. E important ca România să apară pe harta solidaritatii internaţionale. Ştim că scriitorii, intelectualii critici au contat enorm in Estul European pre-1989. Este firesc ca ei să conteze şi în China post-2009. Cauza dizidentilor chinezi esta si a noastra. Chiar dacă lupta pentru libertate s-a încheiat pentru Europa acum douăzeci de ani, e important să nu uităm că frontul s-a mutat în alte continente.

Niciodata cuvintele poetului John Donne nu au fost mai dureros de actuale:

No man is an island,
Entire of itself.
Each is a piece of the continent,
A part of the main.
If a clod be washed away by the sea,
Europe is the less.
As well as if a promontory were.
As well as if a manner of thine own
Or of thine friend’s were.
Each man’s death diminishes me,
For I am involved in mankind.
Therefore, send not to know
For whom the bell tolls,
It tolls for thee.

Iniţiatorii petitiei:

Vladimir TISMĂNEANU
Mihail NEAMŢU

SEMNEAZA AICI sau:

http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/solidaritate_cu_dizidentul_chinez_liu_xioabo_condamnat_de_autoritatile_comuniste_la_11_ani_inchisoare-p40125039.html

Printre semnatari: Ana Blandiana, Mihai Sora, Romulus Rusan, Radu Filipescu, Ion Vianu, Dragos Paul Aligica, Anca Oroveanu, Sorin Vieru, Cristian Preda, Monica Macovei, Andrei Cornea, Devis Grebu, Marta Petreu, Mircea Cartarescu, Zoe Petre, Smaranda Enache, Iulia Motoc, Andrei Oisteanu, Maria Bucur, Mariana Celac, Serban Foarta, Magda Carneci, Anamaria Marinca, Sebastian Reichmann, Aurelian Craiutu, Lavinia Stan, Stefana Bianu, Victor Barsan, Anca Manolescu, Radu Bercea, Renate Weber, Lidia Bodea, Radu Paraschivescu, Liviu Antonesei, Doina Jela, Marcel Tolcea, Cristian Teodorescu, Vasile Gogea, Teodor Stanca, Vitalie Ciobanu, Rodica Culcer, Stela Popa, Dorin Dobrincu, Tereza-Brindusa Palade,  Madalina Schiopu, Sorin Iliesiu, Sorin Lavric, Luiza Palanciuc, Alex Leo Serban, Radu J. Bogdan, Ioan Stanomir, Liliana Popescu, Caius Dobrescu, Angelo Mitchievici, Vlad Muresan, Armand Gosu, Virgiliu Ţârău, Cristian Vasile, Camil Ungureanu, Elis Plesa, Igor Casu, Adrian Cioflanca, Raluca Grosescu, Marius Chivu, Anca-Maria Cernea, Cristian Patrasconiu, George Scarlat, Liviu Plesa, Marius Vasileanu, Gelu Trandafir, Cristian Ghinea, Dan Stanca, Bogdan Iacob,  Ilinca Gussi, Marina Constantinescu, Cristian Campeanu, Vasile Docea, Gabriel Catalan, Ion Zubascu, Răzvan Paraianu, Mircea Stanescu, Alin Fumurescu, Ligia Dobrincu, Mihai Demetriade, Razvan Braileanu, Mihaela Sitariu, Silviu Sergiu, Radu Stern,  Angela Furtuna, Bogdan Ghiu, Caterina Preda, Ovidiu Pecican, Alexandru Gabor, Cezar-Paul Badescu, Eduard Koller, Narcisa Bona, Vasile Garnet, Radu Tudorancea, Bogdan Duca, Ana Petrache, Leo Stan, Sorin Marica, Alin Vara, Peter Manu, Damiana Otoiu, Eliza Gheorghe, Coca Grebu, Andrei Muraru, Ruxandra Ivan, Dan Badea, Viviana Iacob, Constantin Constans, Elena Baboi, Teodora Cascarade, Camelia Mateias, Simona Deleanu, Virgil Burla, Maria Hulber, Mihai Pitea, Cristian Vaduva, Stephen Benedict, Danut Mănăstireanu, Victoria Leorda, Adrian Merfu, Marius Cruceru, Nicholas Popescu, Vincentiu Cernea, Laura Manu, Rodica Volintiru, Vladimir Bulat, Radu Teslaru, Ioana Moldovan, Valentin Stanga, Mihaela Barbus, Vlad George, Miron Valeriu, Bogdan Popa, Simona Daraban, Elvira Popeti, Tadeusz Rostworowski, Tatiana Rosca, Mihaela Nitulescu, Cristian Munteanu, Costin Moisil, Tamara Caraus, Cristian Curea, Ciprian Ioan Cucu, Silvia-Daniela Tobias, Bianca Fezesan, Sorin Sorasan, Miruna Dima Constans, Dan Siserman, Horatius Lucaci, Ana Tudoran, Daniela Cosar, Horia Sava, Diana Popa, Vlad Dăraban, Mihail-Valentin Cernea, Emanuel Remus Badulescu, Parohia Baratia-Bucuresti, Vladimir Iuganu, Septimiu Pop, Miklos Bakk, Avram Stefan, Cristian Sandache, Ramona Mot, Nicusor Dan, Cosmin Stanescu, Alexandru Dutu, Corina Roxana Grigoriu, Mihai Chiper, Irina Calin, Serban Tarciziu, Tiberiu Catona, Daniel Barna, Radu Vancu, Camil Stoenescu, Alexandru Muresan, Daniel Buda, Elvis Alistar, Aurel Donescu, Radu Giumanca, Florin Puscas, Anamaria Bardut, Mario Lechici, Alice Tache, Natanael Mladin, Suzana Druta, Anca Merce, Ernest Malnasanu, Carmen Zaharia, Vitalie Spranceana, Raluca Tinca, Monica Vasileanu, Virgil Paslariuc, Vitalia Pavlicenco, Vlad Chiorean, Dumitru Ioachim, Carmen-Maria Mecu, Liliana Armas, Daniel Chereji, Viorel Elisievici, Merir Moraico, Carmen Bujor, Adela Marcov, Mike Medavoy, Codruta Cretulescu, Andreea Matei, Dan Popescu, Ana Dragalina, Mircea Milescu, Florin Gherasim, Paula Ghita, Axinia Oana, Robert Sabotici, Florin Capota, Ana Vatav, Arthur Alexandru Filimon, Mihai Milea, Anna Susak, Arina Dorcu, Simina Puricescu, Oana Iordache, Andreea Jianu, Andreea Dinca, Romulus Cristea, Andrei Chitu, Boris Lichii, Raluca Meirosu, Grigore Gavrilovici, Veronica Bucur, Iulia Niculae, Adelaida Piroi, Liviu Daniel Grigorescu, Maria Vleju, Bianca Ligia Nits, Vasile Gheorghiu, Veaceslav Inculet, Raluca Buzea, Oana Sarbu, Mihnea Paraschivescu, Catalin Timofciuc, Eugen Bot, Raluca Paris, Alina Roman, Alexandra Ghit, Augustin Stancu, Rodica Nadolu, Leonid Dragomir, Marius Ivan, Roxana Macovei, Dumitru Andrei, Marius Georgescu, Andrei Vladucu, Ioana Dumitrache, Kuki Szabolcs, Aida Maria Pop, Ignatie (Ilie) Trif, Iulia Trandafir, Dana Betlevy, Gheorghe Velcea, Mihai Suciu, Teodor Scortan, Ioan Curt, Andreia Moraru, Liviu G. Stan, Otilia Nutu, Florin Rugina, Cr. Diaconescu, Cristina Niculae, Ala Starcu, Giorgiana Astefanei, Maria Cristina Sburlea, Doina Popescu, Paula Aldescu, Cristi Nedelcu, Bogdan Mosorescu, Ioana Cosma, Anatol Chitoroaga, Valentin Olariu, Octavian Negrea, Linda Ciuche, Anca Gheorghiu, Dragos Tudor Ungureanu, Adrian Buga, Olga Panchin, Raul Muresan, Marilena Constantinescu, Catalin Risnoveanu, Adina Popescu, Kazmer Kovacs, Ruxandra Priminescu, Victor Andrei Suciu, Alexandra Stan, Andrei Teodor Huiban, Eduard Boz, Vasile Iosub, Robert Negut, Oana Borlean, Ion Tentiuc, Mirela Vlasceanu, Madalina Glavan, Adian Garbati, Irina Ivan, George Badescu,Corina Uratu, Laura Laptoiu, Ioan Badila, Iulia Marin, Ioan Ciutacu, Catalina Sevaciuc, Andreea Andrei, Anca Bulgaru, Mihai Pruteanu, Cristian Goian, Aurora Martin, Loredana Mitran, Ana Popescu, Dinu M. Antonescu,  Sergiu Bahrim, Nicolae Tibrigan, Toader Cristinel Onica, Mihai G. Florea, Dan Tura, Catalin Chereji, Estela Florina Luca, Argentina Gribincea, Adam Keleti, Magit Sallat, Ionel Boamfa, Manuela Paraschivescu, Silviu Costas, Liliana Angheluta, Mihai Ghitulescu, Lucian Milea, Ionut Mares, Florin Trusca, Adriana Rosca, Maria Laura Ilea, Irina Crainiciuc, Laszlo Robert, Ioana Cevallos, Anca Savu, Florin Marginean, Liliana Cazau, Catalin Farcas.

 

Ideea esenţială a Chartei 08, ca şi cea a Chartei 77, este aceea a universalitatii non-negociabile a libertatii.  Un lucru care trebuie sa le devina clar guvernantilor de la Beijing, de la Teheran, din Rusia, din Birmania, etc.

Liu Xiaobo reaminteşte astăzi unei lumi întregi că omul nu trăieşte doar cu pâine – ci, în primul rând, cu spirit, adevăr, libertate. O ţară în care adevărul despre revoluţia maoistă nu se poate rosti în public, o “Republică Populară” în care tibetanii nu au drept la propria lor autonomie locală, independenţă culturală – o asemenea ţară condamnă curajul în faţa morţii (virtutea fără de care, aşa cum spunea Nicolae Steinhardt, toate sistemele constituţionale ale lumii libere s-ar prăbuşi)…

Autorităţile comuniste au mizat pe somnolenţa ţărilor democratice în contextul sărbătorilor de iarnă. Liderii Partidului Comunist de la Beijing au crezut că lumea este prea ocupată cu activităţile de tip turism & shopping pentru a protesta cum se cuvine împotriva samavolniciei.  Cu toate acestea, condamnarea dizidentului in contextul aniversarii a douazeci de ani de la Caderea Zidului Berlinului a indignat sute şi mii de voci responsabile. Cancelara Germaniei, Angela Merkel, a protestat cu vigoare. Ministrul de externe al Franţei s-a exprimat în acelaşi sens. Lideri marcanţi ai luptei anti-totalitare din Europa de Est si Centrala, între care Vaclav Havel, au incercat sa sensibilizeze autorităţile chineze cu privire la acest caz.

(