Vestea cea bună


În 1990, România a trecut cu maximă viteză de la starea de grație la aceea de greață. În 2017, în chip miraculos, România a trecut de la starea de greață la aceea de grație. Iar în această poveste, rolul gratiilor nu trebuie subestimat…

1 februarie 2017


Cauze și efecte: Ce-au ignorat ei este că in România s-a format, in toți acești ani de năucitoare și de atâtea ori nevrozantă tranziție, ceea ce Max Weber numea o clasă național civică. Este momentul ca ea sa fie reprezentată politic. Vreau să o spun cât pot de clar: nu politicul a capotat in România, ci politicianismul corupt, veros și cinic. Politicul este spatiul libertății noastre, ne definește, o știm de la cei vechi. Să-l reinventam, așadar, fără temeri, cu imaginație, demnitate și curaj civic!


Image may contain: one or more people, crowd, night and outdoor

Heroes: Václav Havel and Adam Michnik


One would have turned eighty on October 5. The other will turn seventy on October 17. One wrote “The Power of the Powerless,” the other one “The New Evolutionism.” These two essays defined the goals of East European dissident movements, their vision of liberty, and their ethos. They both deserve our gratitude. Their names: Václav Havel and Adam Michnik.


Image result for michnik havel images

Cartezianismul lui Ilici…


Regimul Iliescu s-a întemeiat pe minciună. Nu minciuni banale, deplorabile, firește, ci mega-minciuni. Uriașe, colosale, gigantice. Scandalurile falselor doctorate–pentru că un doctorat bazat pe plagiat este unul fals– ale unor Ponta, Oprea, Tobă și alții/altele ejusdem farinae nu sunt decât vârful unui aisberg al amoralității maladive născută din minciuna fondatoare a “emanației spontane”. Când scriu că Iliescu și cei proveniți din a sa lume interlopă sunt bolșevici, am în vedere faptul că ei practică minciuna precum un mod de viață. Pe scurt, deviza lor este: “Mint, deci exist!”

O veste minunata pentru prietenii societatii deschise


Great news for the friends of the open society! Congrats to Michael Ignatieff, influential human rights scholar and admirable public intellectual: “Farewell to @Harvard @Kennedy_School. From September 1, I will be President & Rector of Central European University in Budapest @CEUHungary.” One of my first book reviews in English came out in the 1980s in the journal “Orbis” and praised Michael Ignatieff’s wonderful “Russian Album.” In the 1990s, I used in my classes his film and book “Blood and Belonging,” one of the finest analyses of the Yugoslav debacle.



I read with an immense interest his biography of Isaiah Berlin,. In the pages of the NYRB, Michael has published seminal essays, including the insightfully prescient ones, last year, on the new authoritarian wave. I met him in Amsterdam a few years ago when we were on the same panel on nationalism as at a conference organized by Rob Riemen, the indefatigable director of the Nexus Institute. We talked about civil society’s metamorphoses in post-communist Europe (he had published an utterly thoughtful review of Ernest Gellner’s “Conditions of Liberty”). For those who have not visted CEU, let ma say that there is, in addition to a “Popper Room,” a “Gellner Room,” as well.

As one who has published several volumes with CEU Press, who has frequently lectured there, participated in doctoral committees, and co-organized a major conference in 1999 to explore the revolutions of 1989 and their aftermath, I am particularly pleased and happy for Michael Ignatieff and for entire CEU community, professors, library staff, students and alumni!

Bernie’s Refolution


I am a political scientist and I have studied revolutionary ideologies, parties and movements for more that three decades. Among other things I’ve learned is that revolution and evolution are not necessarily incompatible. Timothy Garton Ash memorably coined the concept of refolutions, a combination of genuine reforms and peaceful revolution. I am fully aware of terrible errors in Mr Sanders’s past assessments of Leninist regimes in Cuba and Nicaragua. I have never minced my words in exposing the human rights abuses of those dictatorships. But I think that we ought to notice the truly impressive political mobilization of the millenials. We ought to scrutinize their motivations, we ought to acknowledge their idealism.

I re-read, these days, Hannah Arendt’s take on the counter-culture in the late 1960s. It’s not enough for me to say that I value Arendt as a great political thinker, one of my favorites indeed, I try to think in Arendtian way about what’s been going on hic et nunc. I think that the millenials empathize with Bernie ‘s attempt to rejuvenate political discourse beyond the superannuated cliches used and abused by the other candidates. In the same vein, it’s, perhaps, the first time that two topics have been brought into the mainstream debate: free health care and free education. This sounds utopian to many, I myself have doubts about many of Mr Sanders’s proposals, but I cannot deny one point: he has revolutionized the horizon of American political imagination and has made the public space less predictable. And he has done this as an outsider who observes the rules of the democratic game. Unlike the insider Donald Trump who has brought us to the point of legitimately wondering whether this is Weimar America…


Falsificarea istoriei


Nu stiu ce facea profesorul de fizica Klaus Werner Iohannis la Sibiu pe data de 16 decembrie 1989. Dar stiu ce facea pastorul László Tőkés. Se afla in cladirea parohiala din Timisoara pe care refuza sa o paraseasca, sub asediul poliitiei si al securistilor. S-a fomat atunci un lant uman trans-national si trans-generational, cu sentimentul ca acesti nefericiti cetateni ai Romaniei au de partea lor transcendenta. Deci ca un regim ce parea etern si inexpugnabil, poate fi depasit, anulat, negat (Aufhebung). Timisoara a salvat onoarea si demnitatea romanilor. Iar revolutia din Timisoara nu poate fi despartita, daca ne pasa de adevarul istoric, de numele celui caruia Klaus Iohannis, cel ales presedinte in numele unei europenitati regasite, i-a retras ieri ordinul “Steaua Romaniei”.

Numele Dvs, domnule presedinte Iohannis, nu apare in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Numele lui László Tőkés apare de trei ori, la paginile 348, 353 si 767, unde figureaza pe lista disidentilor din Romania. Macar din acest motiv, sa-i spunem de pudoare istorica, puteati sa va abtineti de la penibilul gest de ieri. Pentru mine este pandantul decorarii lui Corneliu Vadim Tudor de catre Ion Iliescu, cu acelasi ordin, in noiembrie 2004, pe ultima suta de metri a ultimei sale presedintii. Decizia Dvs, oricum ati incerca sa o justificati, este ecoul dorintei de revansa a securistilor de ieri si de azi. Cititi acest text ca pe un protest impotriva falsificarii istoriei.