Divina lumina a Venetiei

05/08/2022

William Turner la National Gallery of Art, Washington, DC


Dum spiro spero

23/07/2022

Capcana diletantismului

12/07/2022

Jordan Peterson nu e nici istoric, nici politolog. In mod cert nu este sovietolog. Acum cativa ani am fost invitat sa scriu o definitie a sovietologiei pentru DEX online. O gasiti acolo.

Jordan Peterson este psiholog si antreprenor de imagine publica. Stie sa-si vanda marfa. Nu-l deranjeaza catusi de putin cand este numit diletant. Chiar se bucura, conditia de amator de prim plan ii ingaduie sa-i ameteasca pe amatorii de rang secund.

Daca ar vrea inteleaga fenomenul Putin, Peterson ar citi cartea clasica a lui Robert C. Tucker “The Soviet Political Mind”. Plus studiile de psihologie a totalitarismului datorate unor Leonid Gozman si Aleksandr Etkind. Dar nu o face. Nu acuratetea este aspiratia acestui misionar autocentrat, ci controlul mental asupra adeptilor fanatici. Cei pe care Eric Hoffer, un autodiact genial,, i-a numit true believers.


Escatologie, revelatie, revolutie

12/07/2022

Citesc o carte extraordinară, Professor of Apocalypse despre Jacob Taubes, personaj fabulos, noncatalogabil, iconoclast, heterodox, spirit eretic, fiu de rabin, el însuși cu studii de rabin și de filosofie, prieten cu Susan Sontag, Cioran, apropiat în final de Carl Schmitt, undeva între un iluminism tragic și un anti-iluminist autosfâșiat. A apărut in urma cu o luna la Princeton UP. O lucrare esențiala pentru a înțelege nihilismul contemporan. Ioan Petru Culianu, admiratorul lui Hans Jonas, a scris într-un volum coordonat de Taubes pe tema gnosticismului. Agnes Heller l-a cunoscut. Recentul mesaj al istoricului Timothy Snyder către și despre Habermas invedereaza ca sunt momente când liberalismul iluminist trebuie să iasă din cochilia etern jenată. Agnes si Habermas au fost prieteni. Dar ea ar fi subscris la pozitia lui Timothy Snyder. Schmitt (deloc favoritul meu, of course) a susținut necesitatea deciziei în clipe cruciale. Avea dreptate. Decizionismul moral este ceea ce l-a inspirat pe Churchill. Decizi pentru că dacă nu decizi, dispari. Nu doar tu, ci și umanitatea.

Extaz apocaliptic, escatologie revoluționară, teologie politică, matrici subjacente, acestea ar fi conceptele esențiale pentru a înțelege metamorfozele gândirii lui Iacob Taubes. Geniu predominant oral, s-a ferit de cristalizarea gândurilor în rigiditatea procustiană a tipăriturii. Era deopotrivă dominat de Eros și de Thanatos, de instinctul vietii si de acela al mortii. În discuțiile cu Herbert Marcuse și Emil Cioran, cu Habermas și Adorno, cu Carl Schmitt și Susan Sontag, Taubes se dovedea mereu imprevizibil, de o spontaneitate care îi lăsa perplecși pe interlocutori. Era un căutător, un pelerin, un metafizician dialectic și un dialectician metafizic. Prima sa soție, Susan Taubes, de origine evreică maghiară, s-a sinucis puțin timp după publicarea romanului autobiografic “Divorce”. Volumul a fost recent republicat in excepționala serie NYR Books. A fost condusă pe ultimul drum de cea mai apropiata prietena, Susan Sontag, si de fiul acesteia David Rieff. Acum trei dececenii, David a recenzat cartea mea Reinventing Politics in Newsday. A doua soție a lui Taubes a fost Margherita von Brentano, profesoara de filosofie de la Freie Universität din Berlin, locul unde Taubes a predat mulți ani. Iacob și Margherita, un cuplu extrem de influent, au administrat un fond de ajutorare a disidenților din Europa Centrală, între care filosoful ceh Karel Kosik, autorul Dialecticii concretului, și membrii Școlii de la Budapesta (Agnes Heller, Ferenc Feher, Mihaly Vajda, Gyorgy Markus). Pentru Taubes, Marx conta ca filosof al salvarii. Aici se intalnea cu Ernst Bloch, autorul trilogiei Das Prinzip Hoffnung. Tinerii hegelieni au organizat o revolutie impotriva teologiei. Post-marxistii gen Taubes, Agamben, Badiou, chiar Zizek, sunt campionii unei teologii a revolutiei. Cartea lui Ernst Bloch despre Thomas Munzer se intitula Theologe der Revolution.

Eroul său cultural, arhetipul vocației radicale a fost Apostolul Pavel. Într-o scrisoare către Carl Schmitt, Taubes ii propunea o lectură absolut originală a Epistolei către Romani., 2. Impresionat de vertiginoasa logică taubesiană, Schmitt i-a îndemnat să nu țină aceste gânduri doar între patru ochi. Fascinantă această relație faustică dintre cel numit “ultimul gânditor evreu al filosofiei germane” și fostul filosof juridic al celui de-al Treilea Reich.

Ceea ce aveau in comun Jacob Taubes si Emil Cioran era pesimismul apocaliptic si constiinta tragismului istoriei. Vorbim aici despre nihilism, teologie politica, mistica revolutionara. Despre Adorno si Benjamin, Arendt si Lowith, Jonas si Marcuse, Wieseltier si Scholem, Celan si Heidegger, Habermas si Blumenberg, fascism si bolsevism,. modernitate si traditie. Acum zece ani, la Amsterdam, am stat de vorba cu marele ganditor Moshe Idel despre Scholem, Buber si Taubes. Despre profunzimea gandirii celui din urma, profesorul Idel nutrea serioase rezerve. Taubes, un filosof politic anti-liberal, a incercat sa-l inteleaga pe Carl Schmitt prin Sf. Pavel si pe Sf. Pavel prin Carl Schmitt. Aici se intalneau cautarile lui Cioran si Taubes. Prieteni sub semnul lui Saturn. Schmitt a teoretizat starea de urgenta, decizionismul tragic. Taubes a cautat pana in ultima clipa salvarea. Filosofia politica s-a transformat in soteriologie. Eschatonul a fost imanentizat.


Proust: Timp, vreme, memorie

10/07/2022

Iconic beginning: “Longtemps, je me suis couché de bonne heure.”—”For a long time, I went to bed early.” “Ani de-a randul, mergeam devreme la culcare”.


Decretul

26/06/2022

Era în 1966 la frizeria din Piața Dorobanți. Eram adolescent, știam extrem de puțin despre viața sexuală, în pofida faptului că mama mea, medic pediatru si conferențiar la Institutul de Medicină și Farmacie, scrisese un capitol din “Cartea sănătății școlarului”. Așteptam să-mi vină rândul, citeam un ziar, probabil “Scânteia”. Atunci am aflat despre Decretul Consilului de Stat semnat de marioneta lui Ceaușescu, tembelul Chivu Stoica. Interzicerea întreruperii sarcinii devenea politică de stat, draconică, fără drept de apel. Partidul-stat își întărea astfel controlul nu doar asupra corpului politic, dar și asupra corpului uman. Avortul era criminalizat de către regimul ilegitim și criminal. Îmi amintesc cu oroare acele timpuri. Evident, Curtea Supremă a SUA nu este Consiliul de Stat al RSR. Dar consecințele nefaste ale intervenției statale prin măsuri legislative menite să impună limitarea dreptului femeilor de a fi stăpâne pe propriul trup sunt documentate istoric. Citiți capitolul despre politicile pro-nataliste din Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.


Iubesc Galeria Nationala din Washington, DC

26/06/2022


Streetfights in Severodonetsk

24/06/2022

La Albertina, Viena, iunie 2017 (Klimt)

21/06/2022


Father’s Day, June 2022: Collector’s Item, Adam’s gift to his dad

20/06/2022