România – colonie rusă? (Un articol de Petre M. Iancu la Deutsche Welle)

30/03/2015

Cât de independenţi sunt românii? Nu prea prea, nici foarte foarte, s-ar zice, după evaluarea sobră a reacţiei cvasi-inexistente, ori insuficiente, la un brutal afront diplomatic rusesc. Şi nici UE nu se simte prea bine.

Kremlinul

Kremlinul

Tardiv şi într-o manieră extrem de anemică, ori deloc au reacţionat oficialităţile române. De pildă, Ministerul de Externe. La fel de inadecvat, cu excepţia salutară a Monicăi Macovei, s-a comportat şi clasa politică, precum şi o mare şi rea parte a presei de la Bucureşti şi a societăţii civile, în ecou la scandaloasa intervenţie recentă a ambasadorului Rusiei la Bucureşti.

Care, în flagrantă violare a tradiţiilor şi uzanţelor diplomatice, a tras public de urechi, mitocăneşte, doi eminenţi autori şi observatori politici, din pricina constatărilor lor pe cât de critice, pe atât de lucide, la adresa sistemului Putin. Trimis să reprezinte în România interesele Moscovei, ambasadorul Oleg Malginov nu se oboseşte, iată, să promoveze, ca un diplomat respectabil, ceea ce se numeşte soft-powerul rusesc. Mai energic, el s-a încumetat, culmea, să dea brutale „indicaţii preţioase” de comportament şi politică editorială presei româneşti.

Ca înaintaşii săi stalinişti de pe vremuri, Malginov a solicitat (şi încă într-o limbă română de calitate îndoielnică) „publicaţiilor centrale” româneşti, precum ziarul România Liberă, să înţeleagă că „nu e deloc necesar să se dea cuvântul (sic) la orice bădăran”. Nu e un secret cine ar fi prezumtivii „bădărani”. Intelectuali publici respectaţi, Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan, autorii unui articol excelent gândit şi argumentat despre „Ispita fascistă a tovarăşului Putin”, apărut pe Contributors.ro şi în România Liberă, l-au supărat rău nu atât pe Malginov, cât pe şefii săi. Căci e notoriu că într-un regim dictatorial, şi cu atât mai mult într-unul militant antidemocratic, având în frunte o oligarhie mafiotă de extracţie KGB-istă, precum sistemul Putin, ambasadorii ruşi răspund comenzilor directe ale „verticalei puterii”. Ale mai marilor lor de la Kremlin. Care, indiferent dacă se află la conducerea internelor, a aparatului de propagandă, numindu-se Dmitri Kiseliov, ori a ministerului de externe şi răspund la apelativul de Serghei Lavrov, sunt toţi, înainte de orice, servitorii prea plecaţi şi obedienţi ai Marelui Frate.

Funcţia celui din urmă o deţine de un deceniu şi jumătate, la Moscova, fostul KGB-ist din Dresda, Vladimir Putin. Marele şi genialul “corifeu” şi conducător de oşti din Crimeea şi estul Ucrainei, nu e doar un stăruitor şi entuziast admirator al tătucii popoarelor, tovarăşul I.V.Stalin. După cum s-a văzut recent la Petersburg, la conferinţa naziştilor şi fasciştilor organizată de mâna sa dreaptă în materie de agitprop, Kiseliov, conferinţă despre care au scris sagace Tismăneanu şi Stan, Putin poate fi cotat şi ca un bun prieten al extremei drepte europene. Care, după cum am reliefat frecvent, îl adulează peste tot în Europa cot la cot cu extrema stângă.

Nu întâmplător, căci, profitând de ajutorul Moscovei, cele două falange nu mai constituie de mult, în Europa, opoziţii mutuale, ori doar opoziţii la guverne centriste. În Grecia, stânga şi dreapta radicală au obţinut accesul la putere şi au format o strânsă coaliţie guvernamentală ale cărei puncte comune, dincolo de populism colectivist, naţionalism, anti-reformism şi obrăznicie de speţă joasă, includ anti-occidentalismul. Mai precis, anti-europenismul şi anti-atlantismul, pe care într-o variantă virulentă le exportă neobosit şi un aparat rusesc de propagandă atât de sofisticat şi de costisitor, încât a sfârşit prin a atrage chiar şi atenţia unei birocraţii europene de o somnolenţă şi lentoare proverbiale.

Or, Tismăneanu şi Stan inflamaseră Kremlinul tocmai pentru că evidenţiaseră cu eficacite maximă „versatilitatea” noului tip de totalitarism promovat de Moscova. În cauză, potrivit lui Ioan Stanomir, e „capacitatea remarcabilă” a putinismului de a-şi forja o sursă de putere… croind „o nouă alianţă globală a subversiunii anti-occidentale”. Problema e, înainte de orice, potenţialul mecanismului său propagandistic de a îngemâna cu mare abilitate mişcările comuniste şi fasciste; e capacitatea lui Putin de a deveni „campionul mondial al barocului comunisto-fascist”, după cum plastic se exprimaseră cei doi autori înfieraţi de diplomatul rus.

Anemiei reacţiei Bucureştilor la atari provocări îi corespunde impotenţa afişată în capitala UE. După aproape doi ani de larvară existenţă, la Bruxelles s-a trezit în fine aşa-numitul Fond European pentru Democraţie. Creat pe modelul unei net mai active instituţii americane, Fondul, finanţat de Comisia Europeană, „înţelege să promoveze valorile…de libertate şi democraţie”. Unde? În ţările „în tranziţie şi societăţile care luptă să se democratizeze”. Deci în estul Europei, Magreb şi Orientul Mijlociu. Or, nu e clar ce anume a întreprins acest Fond până acum. Nu că în vest n-ar fi existat şi alte voci. În acest interval, ba chiar încă din vara anului 2012, la redacţia română a postului Deutsche Welle, de pildă, s-a tot atras atenţia asupra pericolelor deloc neglijabile reprezentate de tot mai incisiva propagandă rusească. Fără să se înregistreze însă vreun ecou perceptibil.

Mai nou, speriat de impactul unor posturi precum Russia Today, Fondul s-a activat brusc. În stil tipic, a dat în lucru un studiu care să întocmească o listă de recomandări menite să indice oare ce ar fi de făcut spre a se contracara la un moment dat propaganda rusă. În timp ce experţii apuseni mai studiază harnic, politicienii UE continuă să dea din colţ în colţ. Nimeni, în afara câtorva ziarişti şi experţi de provenienţă est-europeană nu pare a şti cum să se replice adecvat militarizării politicii interne şi externe ruseşti şi dezlănţuitei agresiuni propagandistice a Kremlinului. Marea provocare pare a fi să nu se supere Moscova. Şi să nu se considere că vestul ar da lumină verde unei operaţiuni de contra-propagandă.

În răstimp, ambasadorul Rusiei nu hamletizează ci munceşte, iată, cu sârg. S-a prefăcut, eficient, nu doar în comis-voiajorul concernului Lukoil, în interesul căruia a intervenit, în toamna anului trecut, în treburile justiţiei româneşti, repurtând un vădit succes politic la premierul Ponta, după cum just observa Melania Cincea la „Timpolis”. Mai nou, Malginov a devenit şi portavocea unui prezumtiv ortodoxism de obedienţă moscovită, precum şi, simultan, tartorele unei presei româneşti care, vădit, s-ar putea molipsi de la ziarişti independenţi mai dificil de îmbrobodit şi, deci, se cere, din unghiul Kremlinului, intimidată brutal.

Pare că ne-am întors în epocile de foarte tristă amintire, când legea la Bucureşti şi în ziarele României o făceau zeul urii, dimpreună cu tovarăşul Stalin, precum şi pumnul ciracului credincios al celui din urmă, Vîşinski, aşa cum erau tustrei interpretaţi de „organul central” comunist, Scânteia.

Dacă autorităţile româneşti şi liderii europeni nu se arată în stare să replice acestor tentative cu fermitatea necesară, devine clar că România ri

http://www.dw.de/rom%C3%A2nia-colonie-rus%C4%83/a-18349591


Dragos Paul Aligica–Ofensiva rusa a ramas cam in ofsaid, cu armata de adunatura: Plevusca.

30/03/2015
Un scurt comentariu cu privire la absolut remarcabila si stupefianta interventie a ambasadorului Rusiei la adresa lui Tismaneanu si Stan dar cu bataie, evident, mai lunga: mass media, formatorii de opinie si clasa politica. Sunt doua intrebari ce necesita o analiza serioasa.
1. De ce un asa atac avertisment e o asemnea lipsa de diplomatie si duritate excutat prin cel mai inalt reprezentant al Rusiei? De ce expunerea sa intr-o asemnenea postura?
Din nevoie. Pentru ca esecul Rusiei de a gasi sau construi aici reprezentanti onorabili si credibili in spatiul public, voci care sa reprezinte interesele si punctul de vedere al Moscovei este acum evident si recunoscut. Plevusca pe care au finantat-o si incurajat-o, s-a dovedit in ciuda investitiilor si eforturilor facute de agentii sub acoperire din mass media si viata publica, incapabila sa isi depaseasca conditia: Plevusca. Dai un pol si fix un pol face.
Cand iti iei vector de opinie un viezure cu basca, un viezure cu basca ai ca varf de lance. Nici mai mult, nici mai putin. Sigur, basca in sine poate face ceva adepti in randul tinerimii. Totusi: e o basca pe un viezure. Si oricat de multi adepti capabili sa o admire aduna, ramane o basca pe un viezure, admirata si urmata exact de cei capabili sa o faca. Ceea ce spune ceva atat despre calitatea lor umana cat si despre basca si viezurele din dotarea ei.
La fel cu pravolsavnicii taumaturgi politici. Sigur: combinatia de grairile Parintelui Cutare, ozeneuri, minunile filocaliei care prezice viitorul, telepatie si telefilosofie teologica telemorala e o chestie tare. Dar nu poti sa-i folosesti pe panglicarii astia ca voce a Rusiei. Rusie pravoslavinca, e drept dar nici chiar asa nu a ajuns. Au si analistii si diplomatii in cauza un simt al proportiilor si o oarece jena.
Sigur, exista si ganditori si intelectuali de mare amploare -morala, intelectuala, agonomic-gastronomica si cu emisiuni TV- despre care stim ca nu sunt tocmai insensibili la ideea de schimburi economice avantajoase intre cele doua tari, vecine si prietene, adepti ai schimbului liber de servicii, marfa si bani, oameni de mare calibru. Cunoscuti pentru patrunzatoarele, curajoasele si profund informatele lor analize si luari de pozitii in care interesul national se impleteste armonios cu interesul individual, n-au avut curajul totusi sa o mai faca si pe asta. Asa ca ofensiva rusa a ramas cam in ofsaid, cu armata de adunatura: Plevusca.
Nu poti da semnale, teste si avertismente majore prin Plevusca, nu? Mai ales dupa ce ce au fost demantelati in corpore printr-un singur incident national provocat in jurul unei maini de oameni care lucreaza in blogosfera si care au rasturnat in cateva zile intregul sistem de tabuuri, taceri, presiuni, omerte si naivitati cu care reteaua rusa se acoperise si credea ca se va acoperi atat de bine profitand de naivitatea si corectitudinea politica indusa romanilor din mass media si formatorilor de opinie.
2. De ce acum?
Asta e intrebarea de 100 de puncte. Am sa revin cu o schita speculativa de raspuns.
(Text publicat pe pagina FB a lui Dragos Paul Aligica)

Siluirea istoriei: Ambasada Rusiei, MApN şi divizia creată de Ana Pauker, Vasile Luca, Petre Borilă şi Valter Roman

29/03/2015

În istoria românească, aşa-numită divizie “Tudor Vladimirescu” poate fi numită divizia Cominternului. A fost înfiinţată, cu aprobarea expresă a Comitetului de Stal al Apărării, organismul suprem din URSS în anii războiului, prezidat de Stalin.

Pe lângă ofiţerii care au acceptat să lupte de partea Armatei Roşii, existau comisarii politici, între care Ana Pauker, Vasile Luca, Petre Borilă, Dumitru Petrescu, Gheorghe Stoica, Manole H. Manole, Constantin Doncea, Dumitru Coliu şi Valter Roman. Toţi aceştia aveau să contribuie în chip decisiv şi nefast la satelizarea României şi la marile epurări din Armata Română după 1945 şi, mai ales, sub domnia lui Emil Bodnăraş, după 1947.

Faptul că tot mai vocalul ambasador Oleg Malginov (care ne-a gratulat pe politologul Marius Stan şi pe mine cu insulte pe drept cuvânt condamnate într-un admirabil comunicat de Monica Macovei, câtă vreme autorităţile oficiale tac mâlc) dă lecţii despre cum trebuie românii să-şi amintească cel de-a doilea război mondial este de-acum o depăşire a ceea ce ar trebui să definească cu maximă claritate limitele intruziunii în treburile interne ale unui stat suveran, membru în UE şi NATO.

Iar faptul că MApN pune o poză cu soldaţi şi ofiţeri din acea divizie pe pagină oficială de Facebook este de-a dreptul năucitor.

Nu putem să nu ne întrebăm care sunt azi priorităţile politicii externe româneşti? E nevoie de aceste reverenţe scandaloase? Este cazul să celebrăm o divizie a capitulării în faţă colosului sovietic formată cu luni de zile înainte de schimbarea de alianţe din august 1944? Au auzit cei de la MApN despre ce-a însemnat captivitatea sovietică pentru mii şi mii de soldaţi şi ofiţeri români? Chiar este nevoie să siluim istoria şi să schilodim adevărul? De ce?

Recomandări de lectură:

Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică

http://www.evz.ro/ploconire-de-proportii-a-mapn-divizia-tudor-vladimirescu-constituita-in-urss-omagiata-pe-pagina-de-facebook-ambasadorul-rus-tocmai-ne-trasese-de-urechi-ca-nu-recunoastem-contributia-sovieticilor-la-eliberarea-romaniei.html

Articolul de mai sus a apărut aici:

http://www.evz.ro/siluirea-istoriei-ambasada-rusiei-mapn-si-divizia-creata-de-ana-pauker-vasile-luca-petre-borila-si-valter-roman.html


Ambasadorul rus şi-a găsit proştii. La Bucureşti (un editorial de Roland Cătălin Pena în “Puterea”)

29/03/2015

Ambasadorul rus la Bucureşti, Oleg Malginov, a ţinut să confirme vorba aia veche că dacă îi dai nas lui Ivan se suie pe divan. Ceva e putred la Moscova. Ruşii, aşa cum observa colegul Sorin Avram de la „Adevărul”, neobişnuind de-a lungul istoriei să-şi avertizeze vecinii înainte de a-i cotropi.

După colegul său de la Copenhaga, care ameninţa cu câteva zile înainte Danemarca, Malginov a procedat şi el la intimidarea românilor, într-un interviu acordat, culmea, agenţiei naţionale de presă Agerpres. Rămâne să aflăm dacă iniţiativa realizării dialogului a aparţinut celor de la Agerpres sau însuşi ambasadorului. Contează şi asta.

Omul lui Putin de la noi a mers însă mai departe. A beştelit şi a dat sfaturi presei româneşti, de parcă se adresa băieţilor de la Pravda. Iritat de articolul semnat de Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan, “Ispita fascistă a tovarăşului Putin” publicat pe Contributors.ro şi preluat de “România Liberă”, s-a exprimat fix aşa, în cel mai elevat limbaj diplomatic: “Nu este deloc necesar ca pe paginile publicațiilor centrale să se dea cuvântul la orice bădăran. Republicarea despre care este vorba să rămână pe conștiința echipei editoriale”. Şi a dat sentinţa: Contributors.ro şi“România Liberă” au încetat să mai existe pentru el ca surse de informaţie. Zic să declarăm trei zile de doliu naţional!

Până la ora la care scriu, liderii noştri politici au tăcut ca mortu-n păpuşoi, cu excepţia Monicăi Macovei. Pasol na turbinca, bă zmeilor!

Nici măcar reprezentantul de vârf al interesului naţional, generalul, vicepremierul, fostul ministru de război şi actualul deţinător al portofoliului internelor, Gabriel Oprea, nu a zis nici pâs. În schimb, ne-a asigurat că în calitate de autointitulat paznic al celuiaşi interes naţional îi susţine deopotrivă pe Victor Ponta şi pe Klaus Iohannis. Imparţial ca tot românul!

Din nenorocirea aviatică din Alpii francezi am aflat că şi nemţii pot sta prost cu nervii, intrând în depresie. E bine de ştiut!

http://www.puterea.ro/editorial/ambasadorul-rus-si-a-gasit-prostii-la-bucuresti-111160.html


Monica Macovei, despre declaratiile ambasadorului rus: Malginov sa fie RECHEMAT la Moscova. Au trecut vremurile cand Rusia DICTA la Bucuresti

29/03/2015

Monica Macovei, europarlamentar si fost candidat la presedintia Romaniei, a condamnat declaratiile lui Oleg Malginov, ambasadorul rus la Bucuresti, care i-a criticat pe Vladimir Tismaneanu si Marius Stan pentru un articol publicat pe Contributors.ro si preluat de Romania Libera. Macovei considera ca lipsa de reactie a autoritatile de la Bucuresti este inacceptabila si crede ca ambasadorul rus ar trebui rechemat la Moscova. Reactia Monicai Macovei a fost postata pe pagina sa de Facebook.

CITITI reactia Monicai Macovei:

Ambasadorul Rusiei insulta romanii chiar din Bucuresti, lipsa de reactie a presedintelui, premierului si a ministrului de Externe este inacceptabila.

Condamn cu fermitate atitudinea ambasadorului Rusiei, Oleg Malginov, si cer o reactie publica imediata, transanta si categorica a autoritatilor de la Bucuresti.

Agresivitatea verbala a ambasadorului Oleg Malginov a depasit cu mult limitele diplomatiei si nu trebuie sa ramana nesanctionata public. Ambasadorul Rusiei insulta doi intelectuali romani, Vladimir Tismaneanu si Marius Stan, pe care ii catalogheaza drept “badarani”, si da indicatii echipei redactionale a ziarului Romania Libera, criticand-o pentru ca a preluat un articol de opinie scris de cei doi. “Republicarea despre care este vorba sa ramana pe constiinta echipei editoriale”, afirma amenintator ambasadorul lui Putin.

Prim-ministrul Victor Ponta si ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, tac inacceptabil in timp ce cetatenii romani sunt insultati si intimidati de reprezentantul lui Vladimir Putin la Bucuresti.

Presedintele Klaus Iohannis tace si el, la fel de inacceptabil, in timp ce romanii pe care ii reprezinta indura umilinte din partea ambasadorului Rusiei. Acelasi ambasador care se arata “foarte ingrijorat” de actiunea procurorilor la rafinaria Petrotel-Lukoil si voia ca ancheta sa se faca “nepartinitor si obiectiv in cadrul legii si tinand cont in mod cuvenit (…) de interesele relatiilor ruso-romane”.

Insultarea unor romani si incercarea de intimidare a redactiei unui ziar din Romania sunt “in interesul relatiilor ruso-romane”?

Presedintele Iohannis, prim-ministrul Ponta si ministrul Aurescu au obligatia sa raspunda. Oamenii lui Putin devin tot mai agresivi. Ambasadorului Malginov trebuie sa i se spuna, fara nicio ambiguitate, ca au trecut vremurile cand Rusia dicta la Bucuresti. Oleg Malginov trebuie sa fie rechemat la Moscova si sa fie inlocuit de un “ambasador” care sa ne respecte.

 

Ambasadorul Rusiei la Bucuresti: Publicatiile centrale sa nu mai dea cuvantul “la orice badaran”

 

Oleg Malginov, ambasadorul Rusiei la Bucuresti, a criticat un articol scris de Vladimir Tismaneanu si Marius Stan, “Ispita fascistă a tovarăşului Putin”, publicat pe Contributors.ro si preluat de Romania Libera. Malginov sfatuieste publicatiile centrale sa nu mai dea cuvantul “la orice badaran” si sustine ca atat Contributors.ro cat şi ziarul România Liberă au încetat să mai existe pentru el ca surse de informatie.

CITITI SI: Oleg MALGINOV, ambasadorul Rusiei, ATAC la Vladimir Tismaneanu: Publicatiile centrale sa nu dea cuvantul la orice BADARAN. Tismaneanu: Romania nu este un PROTECTORAT RUSESC

“Fiecare societate consistă din oameni diferiţi. Dar nu este deloc necesar ca pe paginile publicaţiilor centrale să se dea cuvântul la orice bădăran. Republicarea despre care este vorba să rămână pe conştiinţa echipei editoriale. E foarte regretabil că asemenea text i-a stârnit interesul. Iar pentru mine portalul informaţional Contributors.ro şi ziarul România Liberă au încetat să existe ca surse de mass-media demne de respect,” a scris ambasadorul rus.

Raspunsul lui Vladimir Tismaneanu si Marius Stan: Romania nu este un protectorat rusesc

Vladimir Tismaneanu si Marius Stan i-au raspuns ambasadorului rus, intr-un articol publicat pe Contributors.ro: “Domnul ambasador socoate că poate da lectii presei din România, o ţară liberă, membră in UE si NATO, despre ce să publice si ce să cenzureze. Credem că e vorba de o confuzie istorică: România nu mai este o “democraţie populară”. Pactul de la Varsovia a sucombat in urmă cu mulţi ani. Suntem in anul de graţie 2015, iar libertatea presei este garantată constituţional in România. La fel și libertatea de opinie. Dacă dl ambasador iși permite să reactioneze astfel, de o manieră intimidantă, la articolul nostru, mâine vine in mod sigur rândul altora. E nevoie să i se spună că România nu este un protectorat rusesc“.

http://www.revista22.ro/monica-macovei-despre-declaratiile-ambasadorului-rus-la-adresa-lui-vladimir-tismaneanu-malginov-sa-fie-rechemat-la-moscova-au-trecut-vremurile-cand-rusia-dicta-la-bucuresti-54568.html


L-am supărat pe ambasadorul Rusiei! Bădărănie sau luciditate?

27/03/2015

Am publicat, impreună cu politologul Marius Stan, un articol care, iată, l-a enervat teribil pe Ambasadorul Extraordinar si Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Bucuresti. Scriam acolo:

“Vladimir Putin a devenit campionul global al barocului comunisto-fascist. În aceste zile, la hotelul “Holiday Inn” din Sankt Petersburg, sub patronajulul partidului “Rodina” de orientare putinistă, are loc ceea ce antifrastic se numește “Forumul Conservator”. Sunt prezenți reprezentanții unor formațiuni extremiste, neo-naziste, nostalgicii “Ordinii Europene” proclamate de Hitler și maniacii suprematismului alb, antisemiți de toate culorile,

Ne este teamă, autorilor acestui articol, ca domnul ambasador confundă luciditatea cu bădărania. Bădăranie să fi fost si cand Hillary Clinton a comparat invazia Crimeii cu aceea a Cehoslovaciei de către Hitler?

http://www.contributors.ro/global-europa/ispita-fascista-a-tovara%C8%99ului-putin-un-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/

Siteul russiatoday.ro a publicat vineri seară o reacție dură a ambasadorului rus la București, Oleg Malginov, la adresa unui articol publicat inițial pe siteul contributors.ro și apoi preluat de cotidianul România Liberă. Articolul a fost semnat de Vladimir Tismăneanu și Marius Stan.

REACȚIA AMBASADORULUI RUSIEI ÎN ROMÂNIA:

“Am primit cu surprindere şi dezamăgire articolul publicat în ziarul România Liberă din 26 martie cu titlul «Ispita fascistă a tovarăşului Putin» luat de pe Contributors.ro.

Am considerat întotdeauna şi consider că presa poate şi trebuie să prezinte păreri diferite asupra problemelor actuale, inclusiv a celor de politica externă. Este absolut normal când mass-media exprimă opinii şi evaluări care nu coincid cu punctul tău de vedere. În acelaşi timp, lumea contemporană a surselor informaţionale este un spaţiu în care se relevă principiile morale ale societăţii şi valorile specifice oamenilor dintr-o ţară sau altă.

În decursul a puţin mai mult de trei ani de lucru în România în calitate de Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse am făcut cunoştinţa mai multor oameni foarte buni, educaţi, pricepuţi, care îşi cunosc în detaliu meseria, cei cu care deseori nu am căzut de acord, am polemizat, discutând despre probleme destul de complicate ale politicii europene şi mondiale. Cred că nu mă voi înşela dacă voi spune că în acest răstimp am reuşit să simt sufletul poporului român în care s-au păstrat şi sunt păzite cu grijă valorile ortodoxe şi devotamentul faţă de idealurile umaniste şi europene.

Bineînţeles, fiecare societate consistă din oameni diferiţi. Dar nu este deloc necesar ca pe paginile publicaţiilor centrale să se dea cuvântul la orice bădăran. Republicarea despre care este vorba să rămână pe conştiinţa echipei editoriale. E foarte regretabil că asemenea text i-a stârnit interesul. Iar pentru mine portalul informaţional Contributors.ro şi ziarul România Liberă au încetat să existe ca surse de mass-media demne de respect.

Îmi închipui ce ecouri le poate provoca reacția mea destul de emoțională. Cu toate acestea, sunt convins că rațiunea și moralitatea societății romănești în sfărșit vor prevala.”

http://www.flux24.ro/ambasadorul-rusiei-atac-fara-precedent-tismaneanu-badaran/

Recomandari:

https://tismaneanu.wordpress.com/2015/03/19/foloasele-kremlinologiei-alain-besancon-deconstruieste-absolutismul-putinist-prezentare-si-traducere-de-vladimir-tismaneanu-si-marius-stan/

http://www.contributors.ro/global-europa/contrarevolutie-%C8%99i-omor-politic-in-rusia-lui-putin-pourquoi-ont-ils-tue-nemtov-un-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/

http://www.frontpagemag.com/2015/vladimir-tismaneanu-and-marius-stan/the-second-life-of-ramon-mercader/

http://www.contributors.ro/global-europa/a-doua-via%C8%9Ba-a-lui-ramon-mercader-putin-il-decoreaza-pe-asasinul-lugovoi-un-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/

http://www.contributors.ro/global-europa/revolu%c8%9bie-%c8%99i-contrarevolu%c8%9bie-in-rusia-articol-de-vladimir-tismaneanu-%c8%99i-marius-stan/

 

 

 


Destin de disident: Paradoxalul Aleksandr Zinoviev

25/03/2015

Fenomenologia disidenţei, cu ale sale eroisme sublime si, uneori, cu ulterioare derapaje ce te lasă perplex, este una ce-si asteaptă cronicarul. Aleksandr Zinoviev (1922-2006), unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi sovietici, a fost un personaj controversat: dupa ce a oferit in anii 70 si la inceputul anilor 80, unul dintre cele mai convingătoare diagnostice ale comunismului, a devenit un critic extrem de sever al gorbaciovismului, scriind chiar un eseu intitulat „Katastroika”. După perioada exilului la Munchen, a revenit in Rusia unde s-a manifestat ca un inversunat critic al lui Boris Eltin. A susţinut exact ideile pe care cândva le atacase cu o devastatoare forţă analitică. De fapt, Zinoviev a fost mereu un intelectual sfâsiat. A detestat sovietismul, insă , in unele interviuri si eseuri, chiar in anii 80, a găsit elemente „pozitive” in modelul sovietic. S-a dorit fondatorul unei stiinţe comunismologice. A crezut că sovietismul este etern si a fost socat când a asistat la prăbusirea sistemului. Imi amintesc de o conferinţă la New York, in octombrie 1987, când, in prezenţa multor disidenti si intelectuali critici din Europa de Est, Zinoviev a declarat că reformele lui Gorbaciov sunt doar praf in ochi menit să camufleze dorinţa de conservare a sistemului.

Titlul interventiei sale, de un scepticism nemărginit, era „Crocodilii nu pot zbura”. Ei bine, au zburat. Erau acolo Agnes Heller, Ferenc Feher, Eduard Kuznetsov, Aleksa Djilas, Dorin Tudoran, Mihai Botez, Geza Szocs, Aleksander Smolar, Jakub Karpinski, Helmut Sonnenfeldt, Jerzy Kosinski, Irena Lasota, Midge Decter, William Luers, Carlos Franqui, Humberto Belli, Richard Pipes, Susan Sontag, Carl Gershman, Daniel Pipes, Svetozar Stojanovici, Mihajlo Markovici, Michael S. Radu, Paul Hollander, Jan Vladislav, Antonin Liehm, Andrei Brezianu, Alvin Z. Rubinstein, Carlos Alberto Montaner. Lui Janos Kis autoritatile regimului comunist din Ungaria i-au refuzat pasaportul. Textul lui Miklos Haraszti, “Paradigma cizmelor”, a fost citit de Steve Wasserman, pe vremea aceea editorul seriei “The New Republic Books”. Pregatind conferinta, l-am vizitat pe Aleksandr Zinoviev intr-o seara, in vara acelui an, la Munchen. Avea pe pereti propriile picturi, cu lupi, tigri si alte asemenea lighioane. Privire fixă, discurs monocord, complet self-absorbed. Volumul cu prezentările de la acea conferinta, inclusiv cea a lui Zinoviev, a apărut, coordonat de Judith Shapiro si de mine, la editura Macmillan in 1991.

Pe la mijlocul anilor 80, Zinoviev a dat un lung interviu „Europei Libere”. Discutia cu George Urban a apărut in lunarul britanic „Encounter” sub titlul „Portretul disidentului ca om sovietic” si a provocat multe discutii. Stilul lui Zinovier era să pretinda că găseste raţionalitatea poziţiei pe care de fapt o submina. Ii plăcea să contrazică si să pălmulască orice prejudecată. De aici si voluptatea creării unor situatii moralmente revoltătoare, precum apărarea menţinerii mumiei lui Lenin in Mauzoleul din Piaţa Rosie.

„Eroul tineretii noastre” se intitulează eseul literar si sociologic scris de Zinoviev la inceputul anilor 80 despre Stalin si stalinism. Multe din ideile acestui eseu, deopotrivă fascinant si iritant, au fost reluate in anii recenti. Cum relata „The Economist” in necrologul consacrat lui Zinoviev, intrebat de Vladimir Bukovski cum era posibil ca tocmai el să ajungă să-l apere pe Stalin, Zinoviev a răspuns: „Oricine il poate ataca pe Stalin. Este mai interesant să găsesti argumente in favoarea lui; fără el, familia mea ar fi ramas formată din tărani”. Evident că era vorba de o exagerare menită să-l exaspereze pe Bukovski. Si totusi, cand acesta i-a replicat că milioanele de victime ale stalinismului au fost un pret cam mare pentru ascensiunea socială a familiei lui Zinoviev, filosoful a acceptat imediat critica. Antistalinismul era de fapt convingerea sa profundă, iar joaca de-a explicatiile sociologice nu era decit o alta faţă a naturii fundamental pesimiste a viziunii sale despre lumea in care ne este dat să trăim.

Logician de mare clasă, a cultivat paradoxul, sarcasmul si umorul negru. A scris romane si eseuri care au influenţat puternic viziunea intelectualilor vestici despre comunism. Impactul scrierilor sale a fost uneori comparat cu cel al operei lui Soljeniţin. Pentru intelectualii din statele comuniste, scrierile lui Zinoviev, acest Swift al „socialismului real”, au contat imens. As aminti influenţa sa asupra interpretării socialismului lui Ceausescu in dialogul dintre Dan Petrescu si Liviu Cangeopol, „Ce-ar mai fi de spus? Convorbiri libere intr-o tara ocupata””. Romanul sau, „Inăltimile abisale” a fost publicat in Elvetia in 1976. Tot acolo a aparut si “Viitorul luminos”. Pe vremea aceea Zinoviev era inca profesor la Facultatea de filosofie a Universităţii din Moscova, autor al unor studii respectate de logică simbolică. Cunostea marxismul mai bine decât mulţi dintre profitorii regimului bolsevic. In carte, descria viaţa din orasul Ibansk (ma abţin sa propun aici echivalentul românesc!), atmosfera de ipocrizie, infinit plictis si cras oportunism din acel loc emblematic pentru viaţa din URSS in timpul lui Brejnev. Zinoviev avea placerea combinării ficţiunii cu documentul sociologic precis. Si-a construit o autobiografie menită să prezinte contradicţiile inevitabile din viaţa a ceea ce el insusi a identificat drept Homo Sovieticus.

Apropierea lui Zinoviev de Ghenadi Ziuganov si PC al Federaţiei Ruse, exaltarea memoriei lui Lenin si sustinerea pentru Slobodan Milosevici, socantele declaraţii despre Stalin (intre altele, a sustinut că Stalin avusese dreptate să-l aresteze in anii 30 ca „terorist”), i-au facut pe mulţi să se indoiască de trecutul disident al lui Zinoviev. Cred insă că este o eroare să judecăm o biografie prin erorile din finalul unei vieţi. Iar aceste erori trebuie la rândul lor privite ca expresie a unei formule psihologice a unui personaj dostoievskian. Cu cuvintele unui fost deţinut politic, Serghei Miheiev, putem spune că Zinoviev a fost un om „nu tocmai sănătos si mai degrabă idealist, sensibil, emotiv si plin de contradicţii”.

http://www.clivejames.com/pieces/shadows/zinoviev-laughter

http://www.theguardian.com/news/2006/may/19/guardianobituaries.russia

http://www.waterstonesmarketplace.com/Debates-on-the-future-of-communism-Professor-Vladimir-Tismaneanu/book/1532037

Pentru comentarii:

Destin de disident: Paradoxalul Aleksandr Zinoviev


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 192 other followers