La Mulți Ani, Horia Patapievici!

18/03/2017

Pe 18 martie 2017, Horia-Roman Patapievici implinește 60 de ani. Este o sărbătoare a societății deschise, a spiritului liberal, a culturii democratice din România si din Europa de Est. Sunt mândru, fericit si onorat că-l pot numi unul dintre cei mai apropiați prieteni din viața mea. Ii doresc tot binele lumii, ani frumoși si insoriți, impliniri cât mai multe, noroc si sănătate pentru el si cei dragi lui. Adică, intr-un cuvânt, fericire!

Scrierile anti-totalitare ale lui H.-R. Patapievici au fost si rămân repere ale gandirii democratice românești, analize percutante si riguroase ale patologiilor comuniste si post-comuniste. Reacțiile negative, calomniile venite din zonele neo-comuniste si șovin-naționaliste nu au făcut si nu fac decât să confirme meritele lui H.-R. Patapievici ca remarcabil gânditor liberal si ca intelectual critic. Pentru mine si pentru mulți alții, gândirea lui H.-R. Patapievici este emblematică pentru patriotismul luminat, acel patriotism civic, cinstit si curat pe care populistii xenofobi il urăsc de moarte.

Horia-Roman Patapievici este un gânditor original, un spirit viu si nobil, ale carui lucrări dovedesc erudiție, creativitate conceptuală, angajament moral si o veritabila deschidere spre dialog. Mă refer in primul rand la “Omul recent”, la “Ochii Beatricei”, la cartea despre Ioan Petru Culianu, contribuții esențiale la explorarea originilor, tensiunilor, dilemelor si provocărilor modernitătii. Perioada cât a condus ICR-ul, impreună cu Tania Radu si Mircea Mihaies, a fost una fastă din toate punctele de vedere: al eficienței instituționale, al sincronismului axiologic, al probității si onestității. Este sansa noastra că ii suntem contemporani. Să o prețuim cum se cuvine!

 

Image result for patapievici

 


Pentru Marta Petreu, cu dragoste și admirație

15/03/2017

Mă leagă de Marta o prietenie indestructibilă. Este un om de o onestitate fierbinte și de un curaj intelectual cu totul ieșit din comun. I-am citit, cred, toate cărțile. Ii iubesc literatura (poezie, roman, eseuri), ii prețuiesc pasiunea pentru istoria ideilor, pentru nuanțe, pentru adevăr. Intr-o cultură in care, vai, nombrilismul provincial si lăutărismul steril fac ravagii, Marta Petreu stabilește criterii, le respectă, le sustine persuasiv. Marta nu este nici iconodulă, nici iconoclastă. Este un spirit liber care se opune, cu informatii verificabile, apologiilor de orice fel. Cu ani in urmă, i-am spus că imi aminteste de Marthe Robert, biografa lui Kafka. Aș adăuga, aici și acum, că imi amintește si de Alice Voinescu, Monica Lovinescu și Mariana Șora. Politic vorbind, este o aroniană. Ori, daca vreti, o camusiană. Detestă orice formă de totalitarism. La Mulți Ani, buna mea prietenă, cu noroc, bucurii și sănătate! Este un noroc pentru cultura română că ești aici, demnă, verticală, inebranlabilă…

 

Image result

 

Un fragment din eseul-recenzie al Martei Petreu apărut in “Apostrof” in 2011 (e vorba de cartea mea “Despre comunism. Destinul unei religii politice” publicată in acel an la Humanitas): “Autorul are o memorie a numelor şi a faptelor extraordinară. Dintre oamenii pe care i-am cunoscut, numai Mircea Zaciu mai avea o asemenea ţinere de minte, el – pentru familiile transilvănene, ceea ce ne şi făcea pe noi, ascultătorii săi, să-l îndemnăm să scrie romanul marilor familii din Ardeal. Ei bine, cu o asemenea memorie de prozator, Vladimir Tismăneanu reconstituie, adesea cu bogate detalii, istorii şi portrete din lumea comunistă internaţională şi românească. Istoria, pare el a ne spune, nu s-a ţesut numai pe axa marilor idei faste şi nefaste, ci şi prin „accidente“ interumane, prin înrudiri, invidii, trădări, promovări etc. Iar ca să înţelegem ce-a fost, avem nevoie şi de carnea vie a trecutului, de personajele umane. Personaje istorice reale, cărora autorul le acordă sau le retrage stima şi afecţiunea sa în funcţie de răul – zero, mai mic sau mai mare – pe care l-au făcut.” Marta a scris superb si despre volumul “Dosar Lenin. Vraja nihilismului” de Marius Stan si de mine, publicat la Curtea Veche in 2016.


Pentru Radu Filipescu: La Mulți Ani cu noroc, bucurii şi sănătate!

27/12/2016

Many happy returns, dear Radu Filipescu! For those who don’t know or have forgotten, Radu is one of the main Romanian dissidents. Born: December 26, 1956 (age 60), Târgu Mureș, Romania, the young engineer Radu Filipescu was one of those who heroically resisted Ceausescu’s terror. He acted alone, but he knew he was not alone. Like the members of the White Rose resistance group in Nazi Germany, he distributed leaflets denouncing the tyranny. He was arrested and jailed. A founding member of the Group for Social Dialogue, Radu Filipescu served as a member of the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania. Never acerbic, caustic, or bitter, Radu embodies good faith, moral clarity, and civic courage.

 

Image result for radu filipescu image


Constantin Ticu Dumitrescu sau imaculata noblețe a suferinței

17/12/2016

Pentru Ana Blandiana, in memoria lui Constantin Ticu Dumitrescu, preşedintele Asociației Foştilor Deținuți Politici, membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, luptător devotat pentru dreptate, adevăr, onoare şi cinste. A fost un militant civic pentru care au existat un număr de valori care nu puteau fi nici negociate, nici terfelite. A petrecut ani grei in temnițele comuniste pentru faptul că a refuzat să pactizeze cu forțele Răului totalitar. A fost un democrat sincer, un om de o căldură şi de o generozitate unice. A fost ținta unor calomnii imunde, a unor atacuri abjecte venite din partea foştilor săi torționari şi aliaților lor actuali, dintre care unii se pretind “anti-comunişti”. S-au folosit impotriva sa cele mai mizerabile forme de dezinformare. Au crezut agentii Răului că-i vor frânge voința de libertate. S-au inşelat insa lamentabil.

In anul 2008, editura Polirom a publicat volumele de amintiri “Marturie si document” (volumul al doilea al memoriilor a apărut cu puțin inaintea stingerii sale din viată). A scris aceste cărti pentru că a crezut, asemeni Monicăi Lovinescu şi lui Virgil Ierunca, in datoria absolută de a depune marturie: “…am o datorie sfântă față de prietenii si colegii mei de suferință, față de cei ucişi de securişti sau de temniceri şi față de muntii de suferință şi de teroare indurați de poporul român in perioada tiraniei comuniste. Cu atât mai mult cu cât, de 17 ani incoace, se aplică tot mai concertat o adevărată strategie a ascunderii sau a uitării programatice şi chiar a uitării ororilor si crimelor comunismului. … N-am avut tinerețe, insă am dobândit cel mai paradoxal titlu de noblețe din istoria umanitații, cel de detinut politic. Acest titlu işi revendică nobletea, deoarece nu poate fi obținut cu bani! Pentru a-l fi avut, incercările erau insă atât de grele, incât costau adesea viața; cei care l-au primit nu l-au dorit şi nu l-au cerut, iar cei care l-au acordat nu şi-au dat seama că ne innobilează, ci au crezut exact contrariul”. Pe data de 27 mai 2008, dl Ticu Dumitrescu mi-a scris o dedicație, una dintre cele mai mişcătoare pe care le-am primit vreodată, in care mă numea “autorul inteligent şi documentat al unor cărti esențiale intru cunoaşterea si condamnarea comunismului”. Sunt cuvinte care mă obligă pentru veşnicie…

Arunci când unii isi fac un titlu de glorie din “demitizarea” demersului condamnării comunismului, vorbind, cu jenantă frivolitate, despre anticomunism ca “iluzie”, este cazul să afirmăm tranşant anumite adevăruri factuale: comunismul a fost domnia minciunii, a resentimentului social, a urii instituționalizate, a mediocrității şi a imposturii. Ticu Dumitrescu a spus aceste lucruri cu tărie, inclusiv in acel veritabil testament moral care a fost mesajul său trimis in luna iulie 2008 către Scoala de Vară din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistenței de la Sighet.


Le don de l’amitié: In Memoriam Mariana Ioan

14/12/2016

 We have been very close friends since our college years. It was thanks to her that I met Tita Chiper, Stefan Banulescu, Domnica Moruzov Gheorghiu, Florin Gabrea, Viorica Bucur, Roxana Pana, Stanca Cionca, to name just a few. I will remember forever our conversatiuons about the Spanish and Greek civil wars, about Rosa Luxemburg and Hannah Arendt. As a matter of fact, she gave me as a gift Hugh Thomas’s book on the Spanish Civil War that she had received from a Swiss friend, a sociologist doing research in Romania. It was in 1975. Any expression of nationalism gave her the creeps. She was proud that, on the mother’s side, she was Greek (Constantinidi). She execrated anti-Semitism. As a matter of fact, if I ever met a cosmpolitian intellectual, her name was Mariana Ioan. Rootless? Give me a break! Like Hannah Arendt, she loved her friends, not abstract entities.

Mariana had a contagious passion for freedom, a burning yearning for truth, and an irepressible desire to help the downtrodden. She despised hypocrisy and abhorred cynicism. She never completed her dissertation under Pierre Bourdieu’s guidance, but the chapters she wrote on the ideological reproduction of the Ceausescu regime are outstanding. In the monumental “Dictionnaire des intellectuels français” coordinated by Jacques Julliard and Michel Winock, Mariana authored the entry on Ionesco. She was like a family member, if you want, my third sister. I kept learrning about her condition from her first cousin, my friend Cristina Gaginsky. On two sad moment, she put flowers for me: at the burials of Olga Boico, and then, of her mother, Cristina Luca. It was to her that my aunt dictated her memoirs. Mariana Ioan, a genuine mensch, suffered a lot, may she rest in peace…


In Memoriam Leonard Cohen

11/11/2016

For Mircea Mihaies: Leonard Cohen was one of the great poets and singers of our times. All tributes to him are fully deserved, no doubt. They are equally an expression of a very deep, truly painful, sense of homelessness and hopelessness in a world in which populist, in fact bombastically stupid Fascistoid demagogues, rise to power. May he rest in peace and may we all survive decently in these “interesting” times…

 


Fierbinte auto-scrutare: Batranul Cioran despre tanarul Cioran

06/11/2016

Burning self-scrutiny, old Cioran on young Cioran: “We were a band of desperate individuals in the heart of the Balkans. And we were doomed to fail; our failure was our only excuse… [The Iron Guard] was the only sign that our country could be anything but a fiction. It was a cruel movement, a mixture of prehistory and prophecy, mystique of prayer and of revolt. And it was persecuted by all authorities, and it wanted to be persecuted … It had been founded on ferocious ideas: it disappeared ferociously. Whoever between 20 and 30 does not subscribe to fanaticism, to rage, to madness is an imbecile. One is a liberal only by fatigue, and a democrat by reason.” (E.M. Cioran, “Mon pays,” cited in Alain Finkielkraut, “Cioran mort et son juge,” Le Messager Européen, no. 9, Paris: Gallimard, 1996, pp. 66–67)

This passage is included in my essay titled “The Metapolitics of Despair: Romania’s Mystical Generation and the Passions of Emil Cioran,” and will be appear in the volume “Ideological Storms of the Twentieth Century,” co-edited with Bogdan C. Iacob