Dictatori, dictaturi si cosmarul dominatiei totale

15/03/2013

Toate dictaturile sunt odioase, dar unele sunt mai infioratoare decat altele. Obsedat de ideea unei regenerari absolute a conditiei umane, urmarind maniacal purificarea sociala, regimul Khmer Rouge a reprezentat o exacerbare a celor mai cumplite trasaturi ale bolsevismului in oricare dintre variantele sale. A incetat din viata, la 87 de ani, Ieng Sary, fostul “Frate Numarul 3” din ierarhia gangsterilor sociopati care au condus Partidul Comunist din Cambodgia. Odata ajunsi la putere, in 1975, acesti maniaci au schimbat numele tarii in Kampuchea. Au fost ucisi, prin infometare si asasinate in masa (the killing fields), circa 1.700.000 de oameni. “Culpa” lor? Niciuna, doar faptul ca erau oraseni, ca purtau ochelari, ca vorbeau o limba straina, ca erau atasati de micile lor posesiuni, ca simbolizau ceea ce Stalin a definit drept “inamicul obiectiv”.

http://rendezvous.blogs.nytimes.com/2013/03/14/ieng-sary-dead-before-justice-is-done/

Educat in Franta la inceputul anilor 50, Ieng Sary a fost cumnatul monstrului absolut numit, acel Stalin al Cambodgiei numit Pol Pot. A colaborat cu ideologul en titre al regimului, secretarul general adjunct Nuon Chea, personajul fimului “Enemies of the People”. Dintre sceleratii care au organizat exterminarile din Cambodgia, doar unul a fost condamnat (sentinta a fost inchisoare pe viata). Nu unul dintre demnitarii din varful piramidei, ci un director de penitenciar, un tortionar, un executant. Nuon Chea si Khieu Samphan sunt in inchisoare, au peste 80 de ani, probabil ca vor muri inainte de a fi condamnati. Ieng Sary, fostul ministru de externe al clicii lui Pol Pot, a negat ca ar fi avut de-a face cu genocidul din anii 70. A pretins chiar ca a salvat oameni, ca are un suflet caritabil, ca este o “persoana tandra”.

Care sunt resorturile sociologice si psihologice care motiveaza aceste visuri de dominatie totala? Cum explicam angajamentele fanatice in absenta carora genocidul nu ar putea avea loc? Cum a fost posibila inregimentarea unor intelectuali sofisticati in asemenea experimente? Care sunt similitudinile dintre tiraniile ideocratice (comunismul si fascismul) si cele numite de Daniel Chirot “tiranii ale coruptiei”? Cum explicam fenomenul Stalin? Cum poate rezista constitutionalismul democratic asalturilor totalitare? Aceste teme vor fi dezbatute in cadrul unui simpozion care se va desfasura la Boston College luni 18 martie 2013.

Dreams of Total Power:

Dictators and Dictatorships in the Twentieth Century

The Clough Center for the Study of Constitutional Democracy at Boston College

March 18, 2013

 

Thompson Room, Burns Library

9:00 am                Welcome Remarks

 9:15 am                Session I

Authoritarianism in the 20th Century

Paul Hollander, University of Massachusetts, Amherst

Intellectuals and Dictators: Political Hero Worship and the Discontents of Modernity

Holly Case, Cornell University

Remembering Totalitarianism in Central Europe

Mark Kramer, Harvard University

Soviet Union’s Declining Dictators: From Stalin to Gorbachev                      

 Chair: Kathleen Bailey (Boston College, Political Science)

 10:50 am              Coffee Break

 

11:05 am              Session II

Avatars of Communist Dictatorships

David Brandenberger, University of Richmond

Stalin and the Muse of History: The Dictator and His Critics on the Editing of the 1938 Short Course on the History of the All-Union Communist Party (Bolsheviks)

Bogdan C. Iacob, Imre Kertész Kolleg, Jena

Comparing Gheorghe Gheorghiu Dej and Nicolae Ceausescu: The Fate of Stalinism in Romania

Jeffrey Herf, University of Maryland

At War with Israel: East German Anti-Zionism from the Anti-Cosmopolitan Purges to 1989

 Chair: Julian Bourg (Boston College, History)

 2:00 pm                Keynote Address

Vladimir Tismaneanu, University of Maryland, College Park

Explaining Stalin: 60 Years since the Dictator’s Death

Chair: Vlad Perju (Boston College Law School and Director, Clough Center)                         

 Book Launch & Autograph Session, Vladimir Tismaneanu, The Devil in History. Fascism, Communism and Some Lessons of the XXth Century (University of California Press, 2012)

 3:00 pm                Coffee Break

 3:15 pm                Session III

Fascism and the Politics of Charisma

Simonetta Falasca-Zamponi, University of California, Santa Barbara

A ‘Beautiful’ Dream: Mussolini’s Delirium of Omnipotence

Constantin Iordachi, Central European University

Comparing Fascist Autobiographies

Dennis Deletant, Georgetown University

Ion Antonescu: The Temptation of Fascism in Romania

Chair: Nasser Behnegar (Boston College, Political Science)

5:00 pm                Reception (Faculty Dining Room, McElroy Commons)

6:00 pm                Dinner and Keynote Address

Horia-Roman Patapievici

Reflections on Dictatorship and the Mindset of a Free Government

Chair: Vlad Perju (Boston College Law School and Director, Clough Center)

http://www.bc.edu/content/bc/centers/cloughcenter/events/0318-dictators.html

 


Semnal de alarma: Despre de-democratizare si viitorul Romaniei in UE

11/03/2013

 

Iata ca patru ministri de externe ai unor tari din UE cer infiintarea unor mecanisme care sa sanctioneze derapajele anti-democratice din oricare stat al Uniunii. Iata ca un profesor de la Universitatea Princeton, Jan-Werner Muller, scrie despre necesitatea infiintarii unei Comisii speciale care sa se ocupe de cazuri precum Ungaria si Romania. Indicibilul este acum spus. Se vorbeste chiar despre posibilitatea ca UE sa considere excluderea unui stat membru. Evident, in situatii exceptionale. De pilda, atunci cand este calcat in picioare statil de drept.  Cand i-am numit pe duumvirii Ponta si Antonescu aventurieri iresponsabili, am fost acuzat ca sunt portavocea lui Traian Basescu. Cand, ca si Dragos-Paul Aligica, am diagnosticat ce s-a petrecut in vara anului trecut in Romania drept o tentativa avortata de lovitura de stat, ni s-au servit lectii politologice de catre diversi lautari. Mi-ar fi placut sa ma insel. Mi-ar fi placut sa constat ca domnii Ponta, Antonescu si Voiculescu au realizat cat de daunatoare pentru Romania s-au dovedit a fi actiunile lor. Mi-ar fi placut sa-i vad exprimandu-si minime regrete, nu sa creada in continuare in efectele magice ale presiunilor de tip lobby la Washington. In cazul lor, maximum de invataminte se pare ca se reduce la cum sa ducem de de nas, cum sa inselam mai eficient organismele europene.

 “Nu pentru prima oara, Orban castiga capital politic sfidand Bruxellesul in ceea ce priveste chiar principiile fondatoare ale statutului de membru al UE. Este momentul ca UE sa-si regandeasca abordarea fata de guvernele statelor membre care submineaza statul de drept”, spune Jan-Werner Mueller, care propune crearea unui mecanism separat de Comisia Europeana si care sa se ocupe de supravegherea respectarii statului de drept in tarile membre. Acesta noteaza ca votul din Parlamentul de la Budapesta poate parea suprinzator, in contextul in care vine dupa o serie de ciocniri cu UE si cu Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, dar si din cauza ca guvernului lui Orban a parut in ultima perioada mai conciliant. “Recent, secretarul general al Consiliului Europei lauda tara pentru faptul ca a schimbat legile initiale si extrem de restrictive prinvind presa. Organismele externe, se pare, acorda doar o atentie intermitenta a ceea ce se intampla cu adevarat in interiorul tarilor Europene. Aici, apare comparatia cu Victor Ponta. “Ele par de asemenea sa nu remarce ca guvernele, cand sunt atacate, incearca sa invete cum sa-si dejoace criticile. Premierului roman Victor Ponta, spre exemplu, i-a fost transmis in termeni fara echivoc de catre Barroso, vara trecuta, sa inceteze sa se joace cu legile care guverneaza demiterea presedintelui tarii, care se intampla sa fie exact principalul oponent politic al lui Ponta. Ponta pare sa fi invatat de la vecinul sau vestic: in loc sa schimbi legi pentru scopuri politice, este mult mai elegant sa adopti o nou constitutie care consacra preferintele partizane, la modul in care Orban a procedat in Ungaria”.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14396365-trebuie-aiba-dreptul-exclude-stat-care-nu-respecta-statul-drept-afirma-jan-werner-mueller-profesor-universitatea-princeton-care-face-paralela-intre-viktor-orban-victor-ponta.htm

http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2013/mar/11/hungary-power-grab-eu-role

Intrarea in UE este cel mai bun lucru care s-a intamplat cu Europa de Est in ultimii 500 de ani, spunea profesorul Ken Jowitt la o cionferinta tinuta la Washington in 2007.  Din nefericire, exista politicieni in zona pentru care acest lucru nu pare sa fie atat de evident. Jucandu-se cu focul, acestia pun in pericol nu doar carierele lor, ci destinele a milioane de cetateni din aceste tari.

Marti 12 martie voi vorbi la Universitatea Michigan din Ann Arbor despre de-democratizarea din Romania si lectiile turbulentului an 2012. Miercuri voi prezenta “The Devil in History”:

http://events.umich.edu/group/3096/tags/-russia/type/-5


Foloasele ignorantei: Doamna Carmen Musat si comunitatea epistemica globala

23/02/2013

 

Dorind parca sa ilustreze ceea ce numesc revolutia indecentei, doamna Carmen Musat editorializeaza zglobiu, apodictic si fals in revista pe care cu onor o poseda, o conduce, o coordoneaza si o sponsorizeaza. Iata un citat: “Este în această „înghesuială“ atît de contraproductivă semnul unei îngrijorătoare lipse de viziune şi de discernămînt, căci nu poţi suplini absenţa traducerilor în limba franceză cu prezenţa scriitorilor români în capitala franceză. Şi nici nu poţi contracara sumele uriaşe pe care fosta conducere a ICR le-a făcut cadou lui Vladimir Tismăneanu cu alte cheltuieli, la fel de puţin justificate, destinate unei clientele noi, dar, în fond, la fel de lipsită de scrupule şi de avidă de privilegii financiare.”

Care este experienta doamnei Musat in organizarea unor conferinte internationale? Stie ce inseamna sa aduci laolalta personalitati de prim rang din domeniul stiintelor umane? Ce eforturi logistice sunt implicate in asemenea evenimente intelectuale? Poate sa indice macar o conferinta pe care a initiat-o si coordonat-o intr-o importanta capitala culturala si politica a lumii? Unde sunt volumele editate de doamna Musat si/sau de asociatii ei pe teme de mare actualitate, lucrari care sa includa prezente romanesti semnificative si care sa fie recenzate in reviste de cert prestigiu? Cate carti a publicat doamna Musat la, sa spunem, Central European University Press? Nu este oare menirea ICR sa sustina integrarea cercetatorilor romani, indeosebi in zonele umaniste, in comunitatea epistemica globala? Ori trebuie sa continuam valsul nombrilist si sa privim cu dispret spre marile dezbateri mondiale despre democratie, memorie, revolutii, totalitarism, dictatori si dictaturi? Precizez ca ICR a sustinut conferintele, in colaborare cu alte institutii care au oferit sprijin logistic la Washington. Intre acestea, in primul rand Woodrow Wilson International Center for Scholars. Cartile au aparut la CEU fara nicio subventie din paretea ICR. Poate merita amintit ca profesorul Andrei Marga este alumnus al lui Wilson Center, unde a fost fellow la inceputul anilor 90. Daca profesoara Carmen Musat nu stie ce reprezinta Woodrow Wilson Center in lumea stiintelor umane, il poate consulta pe ministrul Marga.

Deci, nici macar dupa trei saptamani de demascari (adica ponegriri) “incendiare” ale lui “Homo Brucanus” transfigurat, din stiute ratiuni, in “Homo Sovieticus”, sub semnatura unui exponent al PNL, doamna Musat nu este multumita. Tarnacopul lui Artur Silvestri este scos din nou la iveala. O asigur ca doamna Musat ca nu mi s-a facut cadou absolut nimic, ca am semnat contracte legale, ca mi-am indeplinit toate acele obligatii contractuale. Cum le vor fi indeplinit si participantii la varii evenimente ale ICR, muzicale, literare, cinematografice ori aniversare. A vorbi despre “cadouri” in ce priveste relatiile dintre ICR si mine nu este nici metafora, nici hiperbola, ci calomnie. In loc sa propuna recenzarea celor trei volume aparute la CEU Press in paginile unei reviste care se numeste “Observator Cultural”, doamna Musat se ocupa cu asemenea vendete prea putin culturale.

Nu-mi ramane decat  sa o indemn pe profesoara Musat sa citeasca textul regretatului profesor Gale Stokes de la Universitatea Rice din volumul editat de mine si de Bogdan C. Iacob, “The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History” (CEU Press, 2012). Articolul este studiul de maxima profunzime, poate chiar ultimul aparut inaintea neasteptatei sale stingeri din viata, al unuia din marii istorici ai Europei de Est si Centrale. Sigur, doamna Musat va intreba: “Si cat a fost platit acest profesor?” Ori poate va dori sa stie cat au fost platiti, la alte conferinte din aceasta serie, Ken Jowitt, Thomas Simons, Timothy Snyder si Mark Lilla–ca si Gale Stokes, ca si mine, cei patru au prezentat keynote speeches). Goethe a spus candva: “Pentru valet nu exista erou”. Hegel a adaugat: “Si asta nu pentru ca eroul nu este erou, ci pentru ca valetul este valet”.

http://www.ceupress.com/books/html/TheEndandtheBeginning.htm

http://www.ceupress.com/books/html/Stalinism-Revisited.htm

http://www.ceupress.com/books/html/Promises-of-1968.htm


La Committee on Social Thought, despre “The Devil in History”, “Hotel Lux” si nu numai

20/02/2013

 

Leszek Kolakowski a fost membru al acelui grup select care se numeste Committee on Social Thought. Francois Furet a fost presedintele acestui nucleu intelectual de la University of Chicago. Saul Bellow a facut parte din el. La fel, prietenul sau Allan Bloom. La ora actuala, presedinte este filosoful politic Robert Pippin. Anul acesta, in perioada cat este plecat in sabatic, il inlocuiesc Nathan Tarcov si Thomas Pavel. Caius Dobrescu a fost bursier Fulbright acolo, cred ca in 2002. Este asadar un loc cat se poate de adecvat pentru a vorbi despre “The Devil in History”, o carte care se ocupa exact de rolul ideilor in constructia si functionarea sistemelor totalitare, despre similitudinile dintre proiectul comunist si cel fascist. Mai ales ca titlul este ecoul unui celebru interviu al lui Kolakowski de la inceputul anilor 80, luat de George Urban, pe atunci director al “Europei Libere”, transmis in limbile in care emitea acest post de radio, publicat in extraordinara revista care a fost “Encounter” si inclus de Urban in esentialul sau volum sau de dialoguri despre stalinism.

Am fost onorat de invitatia de a prezenta ideile-cheie din carte. Am avut sansa sa dialoghez cu Nathan Tarcov, Thomas (Toma) Pavel si Bernard Wasserstein. Am petrecut o zi minunata, am discutat cu filosoful originar din Romania, Vlad Niculescu, profesor la Bradley University, autor al unei carti impresionante despre Origen. Impreuna cu Vlad am mers la expozitia Picasso de la Chicago Institute of Art. Am discutat depre lumea de azi, dar si despre viziunea despre viata si moarte a vechilor greci.

Intrebarile care au urmat prelegerii mele au fost cat se poate de incitante. Avea Hitler un proiect bine inchegat de exterminare a evreilor inca de la inceputul dictaturii naziste? Nu riscam sa construim o teleologie de tip hindsight? Mergand pe linia contrafactuala, putea fi gandit un “revizionism nazist” similar cu acela marxist din Europa de Est de dupa moartea lui Stalin? Un “Raport Secret” despre “Cultul personalitatii lui Hitler si consecintele sale”? Care a fost rolul violentei din Primul Razboi Mondial in crearea unui climat barbar? Cum au putut atatia intelectuali sa se lase inselati de cantecele de sirena ale ideologiilor redemptiv-totalitare? Care este raspunsul liberalismului la sfidarile totalitare? Ce legatura exista intre mitul progresului si utopiiile “purificatoare”?

http://www.youtube.com/watch?v=6s1Ra1QXmeU

Seara am stat de vorba cu un profesor de studii ruse, specialist in Tarkovski, despre filmele lui Aleksandr Sokurov pe teme legate de dictatori (“Moloch” despre Hitler, “Taurus” despre Lenin). Un profesor german mi-a vorbit despre filmul “Hotel Lux”. Pe scurt, am avut parte de una din cele mai fructuoase experiente de calatorie academica. Am avut norocul sa discut pe indelete cu Toma despre N. Steinhardt de care a fost atat de apropiat (tatal sau a a fost avocatul lui Steinhardt in procesul lotului Noica-Pillat, iar mama sa, istorica de arta Amelia Pavel, era si ea buna prietena cu Steinhardt).

http://www.bloomberg.com/news/2011-11-02/stalin-cavorts-with-hitler-in-communist-comedy-hotel-lux-movie-review.html

http://russianfilm.blogspot.com/2011/03/alexander-sokurov-taurus-2000.html

http://ceeres.uchicago.edu/content/vladimir-tismaneanu-%E2%80%9C-devil-history-20th-century-lesson%E2%80%9D


Ce-ar fi spus E. Lovinescu: Scrisoare catre Horia Patapievici, Mircea Mihaies si Tania Radu

03/08/2012
 
Dragii mei Horia, Mircea si Tania,
 
Au fost ani minunati, ati realizat lucruri ce pareau de neimaginat in aceasta Romanie mereu nauca si macinata de atatea uri.
 
Seria de conferinte ICR-Universitatea Maryland-Wilson Center-Universitatea Georgetown a dus la volumele de la CEU Press care vor ramane, sunt sigur, ca o marturie pentru decenii a ce-ati si am realizat impreuna. Trei au aparut. Vor mai apare trei. Ma grabesc sa o spun, nu le-a subventionat nimeni. Nici macar nu s-a pus problema.

O jumatate de veac de tulburata istorie politica si intelectuala globala si-a gasit in aceasta serie o reflectare analitica de o luciditate si acuratete de-acum notate in multe reviste de mare prestigiu. Tineri intelectuali din Romania au putut sa intre intr-un circuit al ideilor de pe urma caruia vor profita nu doar ei, ci si colegii si studentii lor.

Dupa stiinta mea, nu exista ceva similar, un proiect de acelasi gen,  pe plan mondial. Va raman, alaturi de Bogdan C. Iacob, pe veci recunoscator. Tot astfel, bursele ICR-Woodrow Wilson Center raman unul dintre cele mai incitante si utile programe pentru cercetatorii tineri din Romania.
 
Dincolo de insultele unor pigmei si canalii, dincolo de insinuarile abjecte ale unor resentimentari incurabili, opera voasta institutionala si exemplul de profesionalism neclintit au schimbat perceptii , au sustinut valori veritabile si au generat asteptari pe care nimeni nu le va putea suprima.
 
Daca E. Lovinescu ar fi vazut ce-ati reusit voi, ar fi spus, asa inteleg eu sincronismul. Daca E. Lovinescu ar fi citit Ordonanta lui Ponta, s-ar fi reintors in mormant. Ar fi crezut ca citeste un articol din “Porunca vremii” ori “Sfarma Piatra”.
 
Cu deplina solidaritate,
Vladimir

Asumarea dictaturii comuniste din România/Aufarbeitung der Kommunistischen Diktatur in Rumänien

05/12/2011

În ziua de 7 decembrie 2011 Bundesstiftung zur Aufarbeitung der SED-Diktatur în colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Fundația „Konrad Adenauer” și Institutul Cultural Român organizează proiectul „Asumarea dictaturii comuniste din România/Aufarbeitung der Kommunistischen Diktatur in Rumänien”.

Evenimentul va fi deschis de Dr. Anna Kaminsky, director Stiftung zur Aufarbeitung der SED-Diktatur. Secretarul Consiliului Stiintific al IICCMER, Dr. Bogdan Iacob, va lansa al doilea număr al anuarului internațional al IICCMER, History of Communism in Europe. Prof. Bogdan Murgescu, membru al Consiliului Științific al IICCMER, va susține o prelegere despre Revoluția română din 1989 și consecințele sale. După o secțiune de discuții moderată de Alfred Eichhorn, va fi prezentat de către Jens Dietrich (dramaturg, Institute of Political Murder) filmul regizat de Milo Rau, „Ultimele zile ale Ceaușeștilor”.

Evenimentul are loc la ora 18.00, la sediul Bundesstiftung zur Aufarbeitung der SED-Diktatur, Kronenstrasse 5,  10117, Berlin.

http://www.crimelecomunismului.ro/pdf/ro/evenimente/asumarea_dictaturii_comuniste_program.pdf


O carte-monument: “Gulagul. O istorie” de Anne Applebaum

26/11/2011

Lagarele de concentrare, scria un cunoscut istoric, au fost rusinea suprema a secolului XX.  Auschwitz si Kolyma, Dachau si Karaganda au fost expresiile palpabile ale prezentei Diavolului in Istorie. Am citit in aceste zile amintirile Emmei Gerstein, istorica literara specializata in Lermontov, prietena lui Osip Mandelstam, a Nadejdei Mandelstam, a Annei Ahmatova si a lui Lev Gumiliov, filosof si etnolog, fiul acesteia si al poetului asasinat in timpul lui Lenin, Nikolai Gumiliov.  Amintiri cutremuratoare, de o franchete ce-ti taie respiratia,  din anii 40, dar si din perioada 1946-1953. Acesti oameni au trait, ca atatea milioane de cetateni ai URSS, in umbra Gulagului. Poet de geniu, varf al literaturii ruse alaturi de Anna Ahmatova, Marina Tvetaieva si Boris Pasternak, Mandelstam a murit in Gulag pentru ca a scris o epigrama despre Stalin (de fapt una dintre cele mai importante poezii politice scrise vreodata). Gumiliov a fost deportat in doua randuri. Speranta de viata in Gulag nu o depasea pe aceea din lagarele naziste. Se murea de foamete, de frig, de mizerie, de epuizare fizica si nervoasa. In Gulag, ca si in sistemul concentrationar nazist, individul era superfluu.

În cei 60 de ani de existenţă ai Gulagului – un complex de lagăre de muncă patronate, la modul propriu, de poliţia politică sovietică – 30 de milioane de oameni au trecut prin experienţa de zek (deţinut politic). Adesea, ca să devii un zek, adică mână de lucru ieftină, trebuia să fii doar inocent. Ca să supravieţuieşti, trebuia să-ţi pierzi orice fărâmă de inocenţă. Mulţi, foarte mulţi dintre cei care au populat Gulagul, nu s-au mai întors niciodată acasă, dar şi cei care au avut şansa de a părăsi absurdul arhipelag au purtat până târziu stigmatul moral, politic şi civil de duşmani ai poporului.

Nici măcar Soljeniţîn, care a descris în detaliu viaţa de lagăr, nu a reuşit întru totul să-i convingă pe occidentali şi chiar pe sovieticii „liberi“ de existenţa acestei absurde şi diabolice trăsături a culturii sovietice: munca forţată. Anne Applebaum acţionează însă ca un anchetator conştiincios şi corect care se luptă nu doar cu dificultăţile administrării unei cantităţi imense de probe, adeseori contradictorii şi inexacte, ci şi cu inapetenţa paradoxală a victimelor pentru dreptate, cu tăcerea criminală a foştilor călăi şi cu indiferenţa societăţii. De aceea cartea sa va fi imposibil de ignorat în orice istorie a secolului al XX-lea.

„Anne Applebaum este nu numai o jurnalistă de mare talent, dar şi un istoric al fenomenului comunist în deplina sa complexitate, ca incarnare a unui demonism utopic, ori, altfel spus, a unei utopii demonice. Superb documentată, scrisă cu compasiune şi rigoare, cartea aceasta este comparabilă cu lucrările clasice din domeniu, inclusiv Arhipelagul Gulag al lui Soljeniţîn. Se constituie ea însăşi într-un monument pentru milioanele de victime ale totalitarismului comunist, pentru toţi cei care au fost supuşi unui experiment maniacal de distrugere a fiinţei morale şi a individului în genere. Recomand acest volum tuturor celor care vor să înţeleagă tragicele lecţii ale unui veac mai sângeros decât oricare altul.“ (Vladimir TISMĂNEANU)  (fragment preluat de pe www.humanitas.ro/humanitas/gulagul-o-istorie).

Luni, 28 noiembrie, ora 18.00, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului  şi Memoria Exilului Românesc  organizeaza Conferinţa Gulagul. Ce ştim acum, susţinută de Anne Applebaum, Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu. În cadrul evenimentului va avea loc lansarea volumului Gulagul. O istorie, de Anne Applebaum,  apărut la Editura Humanitas cu sprijinul IICCMER.  Proiectul publicarii acestei carti si al vizitei lui Anne Applebaum in Romania a demarat in perioada cand directorul stiintific al IICCMER era Mihail Neamtu, caruia ii multumesc din inima pentru entuziasmul si competenta probate in perioada cat a lucrat in cadrul Institutului.  Ii multumesc, de asemenea, lui Cristian Vasile, actualul director stiintific, care s-a implicat cu pasiune in acest demers extrem de important din perspectiva stiintifica si etica.

Evenimentul are loc la sediul Institutului Cultural Român din strada Aleea Alexandru, nr. 38.

Organizatori: IICCMER, Fundaţia Konrad Adenauer, Editura Humanitas, Institutul Polonez, Institutul Cultural Român.