The rise of the radical center

23/04/2017

I agree with Anne Applebaum: The old ideological polarities are definitely obsolete, exhausted, hackneyed, the French elections indicate the birth of the radical center. I would add that they also signal to the Kremlin thugs that they cannot count forever on “useful idiots”. Both radical extremes seem politically and intellectually impotent confronted with the rise of the radical center. And this is good news, indeed…

https://www.washingtonpost.com/news/global-opinions/wp/2017/04/23/frances-election-reveals-a-new-political-divide/?utm_term=.0e3c8ddad84e


Regândind populismul

18/04/2017

Sincretic, fluid si evanescent, populismul nu a rezolvat niciodată, nicăieri, vreo problema reală. Populismul, ori mai exact, spus, spre a relua titlul unei excelente carti de Guy Hermet, cred că tradusă si in româneste, se consumă in imprecatii, imperative, sloganuri, marsuri si simboluri incerte. Face din baroc formula sa ideologică: liderul populist poate fi simultan de extremă stângă si de extremă dreaptă. Hugo Chávez a fost initial atras de fascismul peronist, apoi a devenit castro–guevarist in numele acelei fantasme a salvării numită “revolutia bolivariană”. Intre cei pe care i-a admirat, filosoful politic neo-marxist István Mészáros, discipol al lui Georg Lukács. Spre deosebire de Ágnes Heller si Ferenc Feher, Mészáros nu a rupt niciodată cu marxismul ca paradigmă redemptivă. Liderul populist se doreste a fi un mântuitor (redeemer), promite marea si sarea, the pie in the sky. Se crede predestinat. Hitler, un populist sui generis, spunea că isi urmează destinul cu certitudinea unui somnambul. La fel si populistii zilei de azi. Prin definitie, cel care intruchipează protestul carismatic (concept propus de mine si care a făcut carieră uitându-se adeseori a se spune cine si când l-a forjat) nu se simte angajat in niciun fel de promisiunile sale. Minte in chip natural. Asa a fost Chavez, asa este Maduro, asa sunt Trump, Marine Le Pen, Orban etc Am scris pe larg, si nu de ieri, de azi, despre acest gen de personaje, le-am studiat cu atentie de entomolog. Există multe referinte la dictatorii populisti in cartea mea “Diavolul in istorie”. Ar mai fi de adăugat că acel dar (har) numit carismă este non-transmisibil. “Prima oară tragedie, a doua oară farsă”, scria Marx in “18 Brumar”. Tragedia numită Chávez, farsa numită Maduro. Evident, o farsă sinistră. Voi reveni…

 

Image result for chavez maduro

 

 


Cosmopolis: Leszek Kołakowski, CEU, and the Traditions of 1989…

16/04/2017

 

On October 26, 2006, Polish philosopher Leszek Kołakowski, one of the main intellectual inspirers of the independent, self-governed movement Solidarność, an emblematic citizen of the European Republic of Letters, received the title of Doctor Honoris Causa from the Central European University in Budapest. I was invited to deliver the Laudatio. For personal reasons, I could not be there, but the text exists, I hope. A crisis had occurred regarding the status of a close friend of mine, a Romanian historian who had served as the CEU academic vice-rector. He was supposed to introduce both Leszek Kołakowski and me, but, the day before the event, he resigned. My book “The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century” came out from the University of California Press in 2012 (the paperback was published one year later). It is dedicated to the three scholars whose ideas have influenced me immensely: Tony Judt, Leszek Kolakowski, and Robert C. Tucker. The attack on CEU by the new Horthy and his minions is an onslaught on the values Kolakowski stood for–trust, truth, and tolerance. It is an aggression against the revolutionary tradition of the annus mirabilis 1989 and its legacies…

Image may contain: 1 person, sitting


La Mulți Ani, Horia Patapievici!

18/03/2017

Pe 18 martie 2017, Horia-Roman Patapievici implinește 60 de ani. Este o sărbătoare a societății deschise, a spiritului liberal, a culturii democratice din România si din Europa de Est. Sunt mândru, fericit si onorat că-l pot numi unul dintre cei mai apropiați prieteni din viața mea. Ii doresc tot binele lumii, ani frumoși si insoriți, impliniri cât mai multe, noroc si sănătate pentru el si cei dragi lui. Adică, intr-un cuvânt, fericire!

Scrierile anti-totalitare ale lui H.-R. Patapievici au fost si rămân repere ale gandirii democratice românești, analize percutante si riguroase ale patologiilor comuniste si post-comuniste. Reacțiile negative, calomniile venite din zonele neo-comuniste si șovin-naționaliste nu au făcut si nu fac decât să confirme meritele lui H.-R. Patapievici ca remarcabil gânditor liberal si ca intelectual critic. Pentru mine si pentru mulți alții, gândirea lui H.-R. Patapievici este emblematică pentru patriotismul luminat, acel patriotism civic, cinstit si curat pe care populistii xenofobi il urăsc de moarte.

Horia-Roman Patapievici este un gânditor original, un spirit viu si nobil, ale carui lucrări dovedesc erudiție, creativitate conceptuală, angajament moral si o veritabila deschidere spre dialog. Mă refer in primul rand la “Omul recent”, la “Ochii Beatricei”, la cartea despre Ioan Petru Culianu, contribuții esențiale la explorarea originilor, tensiunilor, dilemelor si provocărilor modernitătii. Perioada cât a condus ICR-ul, impreună cu Tania Radu si Mircea Mihaies, a fost una fastă din toate punctele de vedere: al eficienței instituționale, al sincronismului axiologic, al probității si onestității. Este sansa noastra că ii suntem contemporani. Să o prețuim cum se cuvine!

 

Image result for patapievici

 


Ilegitim si criminal: Zece ani de la condamnarea regimului comunist

16/12/2016

In memoria Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca, membri ai Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, figuri paradigmatice ale spiritului civic-liberal: “Poate că aspectul cel mai frapant al posteritații comuniste este inocentarea ideologiei şi a partidelor care, in numele comunismului, au practicat ceea ce in cazul nazismului a fost denumit ‘crimă impotriva umanității’. Incurajați de placida indiferență a ‘maselor largi populare’, fostii comunişti, vechi tovarăşi de drum sau oameni de convingere pur şi simplu–revizioniştii–isi articulează din ce in ce mai limpede un tip de discurs care fie separă net ideologia marxist-leninistă de practica partidelor care s-au reclamat din ea, fie reabilitează insăşi politica acestor partide”. (H.-R. Patapievici, “Politice”, Ed. Humanitas, 1996, p. 205)  Raportul Final al CPADCR, ale carui concluzii si propuneri au prezentate de Presedintele României, Traian Basescu, in sesiunea comună a camerelor Parlamentului din 18 decembrie 2006,  a reprezentat şi va continua să reprezinte opusul negaționismului  şi al revizionismului. A fost o onoare pentru mine să colaborez la scrierea “Introducerii” la Raport cu Monica Lovinescu şi cu H.-R. Patapievici. Toti membrii CPADCR, fără exceptie, si-au asumat Raportul Final in spiritul şi litera sa.

 

Image result for monica lovinescu virgil ierunca images


Fierbinte auto-scrutare: Batranul Cioran despre tanarul Cioran

06/11/2016

Burning self-scrutiny, old Cioran on young Cioran: “We were a band of desperate individuals in the heart of the Balkans. And we were doomed to fail; our failure was our only excuse… [The Iron Guard] was the only sign that our country could be anything but a fiction. It was a cruel movement, a mixture of prehistory and prophecy, mystique of prayer and of revolt. And it was persecuted by all authorities, and it wanted to be persecuted … It had been founded on ferocious ideas: it disappeared ferociously. Whoever between 20 and 30 does not subscribe to fanaticism, to rage, to madness is an imbecile. One is a liberal only by fatigue, and a democrat by reason.” (E.M. Cioran, “Mon pays,” cited in Alain Finkielkraut, “Cioran mort et son juge,” Le Messager Européen, no. 9, Paris: Gallimard, 1996, pp. 66–67)

This passage is included in my essay titled “The Metapolitics of Despair: Romania’s Mystical Generation and the Passions of Emil Cioran,” and will be appear in the volume “Ideological Storms of the Twentieth Century,” co-edited with Bogdan C. Iacob


Why does Michnik matter?

17/10/2016

It is not my intention to offer here a biography of my close friend Adam Michnik. I just want to offer some responses, hopefully informed, to the following question: Why does Adam Michnik matter? He matters because in times of infamy, he raised his voice and suffered for this. He matters because he has a moral compass and some of us regard it as persuasively indispensable. He matters because he does not yield to nativism, tribalism, clericalism, militarism, Orbanism, Putinism, LePenism, Trumpism, populism, and other political pathologies. I dedicate this thext to the memory of Leonidas Donskis.

Adam Michnik in Vilnius, Lithuania