Bella ciao

25/04/2016

In memory of all those who opposed Benito Mussolini’s totalitarian dictatorship: Liberation Day is a national holiday in Italy that is annually celebrated on April 25. It marks the fall of Mussolini’s Italian Social Republic and the end of the Nazi occupation in Italy in 1945, towards the end of the second World War.

 

 


Totalitarismul și cultul terorii

06/04/2016

Marele roman al dezintegrării modernității liberal-burgheze, “Muntele vrăjit” de Thomas Mann, a apărut in noiembrie 1924. Personajul Leo Naphta, iezuitul fanatic, a fost inspirat de Georg Lukács cu al său bolșevism gnostic. Iată pasajul din Mann evocat de Marius Stan in dialogul care deschide cartea noastră “Dosar Lenin. Vraja nihilismului”, in curs de apariție la Curtea Veche Publishing:

„Dacă este nevoie, mă pot lipsi de contra-argumentele tale – sunt la curent cu ideologia politică a burgheziei. Țelul tău este un imperiu democratic, statul-mondial, apoteoza principiului statului-națiune într-un plan universal. Iar împăratul imperiului tău? Îl cunoaștem. Planul tău este o înfiorătoare utopie și totuși – tocmai asupra acestui punct ne aflăm mai mult sau mai puțin în acord. Pentru că există ceva transcendent în această republică a ta mondială capitalistă –, într-adevăr, republica mondială este statul secular transcendent, iar noi împărtășim amândoi aceeași credință, anume că, într-un orizont îndepărtat, o condiție finală perfectă așteaptă omenirea și că ea va corespunde condiției sale originare perfecte. Încă din vremea lui Grigore cel Mare, fondatorul Cetății lui Dumnezeu pe pământ, Biserica a crezut că menirea ei este să readucă omenirea înapoi pe calea legii divine. Pretenția sa papală la autoritate temporală nu a apărut doar așa, de dragul ei însăși; dictatura prin împuternicire a fost, mai degrabă, un mijloc, o cale de a atinge un țel redemptiv, o fază de tranziție de la statul păgân la împărăția cerurilor. Ai vorbit cu elevii noștri aici despre faptele sângeroase ale Bisericii și impaciența ei disciplinată – dar asta a fost foarte nesăbuit din partea ta, pentru că zelul dumnezeiesc prin definiție nu poate fi pacifist. Și Grigore însuși a zis: ‚blestemat fie omul care-și ține sabia departe de vărsarea de sânge’. Știm că puterea este demonică. Dar dacă împărăția va să vie, dualitatea dintre bine și rău, dintre această lume și următoarea, dintre putere și Spirit, trebuie să fie temporar abrogată și transformată într-un principiu ce unește ascetismul și dominația. Asta este ce numesc necesitatea terorii.”


In memoria lui Mircea Ivanescu: Despre Hannah Arendt, Sf Augustin si problema libertatii

26/03/2016

Lecturi esentiale:”Originile totalitarismului” de Hannah Arendt, traducere din engleza de Mircea Ivanescu si Ion Dur, in colectia “Istorie contemporana” pe care o coordonez la Humanitas impreuna cu Cristian Vasile. Aceasta este cartea de baza daca vrem sa intelegem natura dominatiei totalitare, raportul dintre ideologie si teroare, problema Raului radical, afinitatile si convergentele dintre cele doua incarnari ale Diavolului in Istorie, comunismul si fascismul.

In pofida legitimului pesimism generat de experientele infernale ale veacului XX, cartea se incheie cu o adiere de speranta. Hannah Arendt, care si-a sustinut doctoratul cu Karl Jaspers despre conceptul iubirii la Sf Augustin, reia, in 1952, ideea ca “Beginning is the supreme capacity of man . . . initium ut esset homo creatus est” ‘that a beginning be made man was created,’ said Augustine. This beginning is guaranteed by each new birth; it is indeed every man.”, odata cu venirea pe lume a fiecarui om, se mai naste o data sansa libertatii (citez din memorie). Pe 26 martie 2016, marele poet Mircea Ivanescu, care a trait in doua totalitarisme si le-a detestat in egala masura, ar fi implinit 85 de ani…


Thomas Mann si fascismul: Ieri si azi

14/03/2016

Worth reading these days. Personally, I’m getting back to “The Magic Mountain” and “Doktor Faustus”. He saw it, he experienced its horrrendous rise, he left his beloved Germany because of it, he warned about it. I mean Fascism.

http://www.transatlanticperspectives.org/entry.php?rec=150

 


Les fours crématoires

08/03/2016

Once upon a time, there was a Jewish life in Central Europe. With music, art, schools, theaters, cafes, religion, politics. It was all annihilated. Wholeness was followed by nothingness. The dead cannot be brought back to life. The story is, for intents and purposes, over. There were persecutions in the 1930s and before, but there was survival, as well. And not any survival, but a creative one. Hitler’s monstruous deed was to obliterate all this. As if it had never existed. Rescuing memory remains a moral urgency. I still remember what Karen Dawisha said, in 1989, during a dinner in Bryn Mawr, at our dear friend, the late University of Pennsylvania professor Alvin Z. Rubinstein and his wife Frankie’s ‘s place: “The Holocaust is the key to understanding Central Europe.” Thanks, Maria Bucur, for posting this. I wish I were in San Francisco to visit this exhibition!

http://www.icp.org/exhibitions/roman-vishniac-rediscovered-0


Regele Mihai 1: Un personaj care a marcat decisiv istoria Romaniei

02/03/2016

Exista vesti pe care cand le afli ramai impietrit. Pentru mine, ca si pentru atatia altii, Regele Mihai 1 inseamna atatea lucruri: povestirile din familie, minciunile din manualele oficiale, transmisiunile mesajelor de Anul Nou prin Radio Europa Libera. L-am intalnit cu cate prilejuri, am stat indelug de vorba, prin 1988, aici, langa Washington. Erau prezenti Andrei Brezianu de la Vocea Americii si Nestor Ratesh de la Europa Libera. Am fost frapat de prospetimea si calmul judecatilor sale politice, de absenta oricarei urme de radicalism vindicativ. L-am revazut apoi, dupa 1989, aici in State si la Bucuresti. A fost prezent, pe 18 decembrie 2006, la sesiunea Parlamentului in care Traian Basescu a prezentat concluziile Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. M-am intalnit adeseori cu Principesa Margareta, inclusiv in casa Siminei Mezincescu. Au fost prezenti atunci Corneliu Coposu si Dan Grigore.

Mai 1991, Washington, DC, Omni Shoreham Hotel: Regele Mihai, Regina Ana, Nicolae Manolescu, Mihai Botez, Marian Munteanu, Mirela Roznoveanu, Dorin Tudoran, Vladimir Tismaneanu (cu multumiri pentru Mirela Roznoveanu)

Fara nicio indoiala, Regele Mihai a jucat un rol decisiv in istoria acestei tari si a Europei. Prins intr-un angrenaj infernal, a reusit sa-si mentina neclintit angajamentul democratic, sa salveze speranta celor care se intrebau daca Romania mai are vreun viitor ca stat independent. A crezut in suveranitatea nationala si in suveranitatea poporului. A fost constrans sa abdice de catre un grup de gangsteri politici sustinuti de armata si politia secreta a imperiului rosu.

Dupa 1990, noii politruci, recrutati dintre cei vechi, au proferat insulte la adresa Regelui Mihai. A fost gonit dintr-o tara care era si a lui precum un infractor. Din pacate, dupa ani, s-au rostit vorbe grele si de catre un presedinte care si-a asumat concluziile Raportului Final, inclusiv elogiul adus Regelui. Toate acestea nu au afectat, nu aveau cum sa afecteze imaginea unui om politic demn, onest si vertical. Treptat, in anii din urma, prezenta Regelui a devenit tot mai crepusculara. Varsta, politica de cabinet a anturajului, si-au spus cuvantul. Ideea monarhica este azi una mai degraba nostalgica. Ceea ce nu inseamna ca este irelevanta. Va trebui ca, odata si odata, statul roman sa spuna, prin vocea sa cea mai autorizata, ca actul de la 30 decembrie a fost un viol istoric. Ce pot spune eu, acum, care om care il cunoaste personal pe Regele Mihai si il pretuieste nespus de mult, este ca-i doresc refacere grabnica si sanatate!


Despre antisemitism

22/02/2016

“Evreul este creat de antisemit”, scria cîndva Sartre (citez din memorie, dar nu cred că trădez sensul ideii sale). Într-adevăr, soarta antisemitului ar fi extrem de tristă dacă nu ar putea imagina la infinit crimele, conspirațiile și păcatele celui etern detestat. În germană, “evreul ratacitor” este “der ewige Jude”, adică “evreul veșnic”. Antisemitismul se întîlnește la stînga și la dreapta (mă refer îndeosebi la extremele acestor orientări). Socialismul ca anticapitalism a utilizat și dezvoltat acest filon otrăvit. Evident, mulți socialiști au detestat și deplîns antisemitismul (Engels, Bebel, Clara Zetkin), dar alții l-au cultivat (să nu-l uităm chiar pe Marx, inspirat de ideile antisemite ale stîngii anarho-socialiste a timpului său).

Scientismul combinat cu mistica de tip Volk (ceea ce Herbert Marcuse a numit cîndva “eroismul istorico-popular”) a generat la dreapta mentalități exclusivist-rasiste. Richard Wagner însuși a glisat de la populismul romantic de stînga al juneții sale revoluționare către exclusivismul rasist al perioadei cînd a teoretizat ideea absurdă a sterilității evreilor în creația muzicală. Mă grăbesc să adaug că nu mă refer la dreapta moderată, de tip liberal-conservator. Din cîte știu, conservatorul P.P. Carp a fost omul politic cel mai favorabil încetățenirii evreilor după 1877.

În discuția despre antisemitism trebuie să păstrăm distincțiile istorice. Bolșevismul, cel puțin în faza sa leninistă, nu includea antisemitismul, însă era ostil sionismului și socialismului bundist. Ulterior, din motive ce pot fi examinate cu alt prilej, Stalin a virat către antisemitismul virulent si purulent al perioadei 1946-1953. Era vorba despre ceea ce biograful lui Stalin, profesorul Robert C. Tucker, a numit “bolșevismul de extremă dreaptă”. Ceea ce se atacă în figura evreului este principiul însuși al alterității. Pentru imaginarul antisemit evreul apare drept simbolul, ori mai precis spus, personificarea diferenței.

Antisemitismul înseamnă, între altele, negarea dreptului la diferență. Antisemitul unifică ceea ce este separat șI chiar incompatibil. Să ne gîndim la mitul “iudeo-bolșevismului” îngemănat, în cosmologia antisemită, cu acel al dominației globale a “iudeo-plutocrației”. Recomand spre lectură partea despre antisemitism din lucrarea clasică a Hannei Arendt “Originile totalitarismului”. Antisemitismul este o ură veche, care în timpurile moderne a căpătat note și dimensiuni noi. A devenit element al unor ideologii politice moderne. Nu mai este antisemitismul teologic al Evului Mediu. Fantasmele antisemite cuprind deopotrivă demonizarea și supralicitarea puterii evreilor. În mintea antisemitului presa este în mîna evreilor ca grup compact, cu interese monolitice. La fel și băncile. Pentru antisemitul clasic toți evreii se află simultan în slujba familiei Rotschild și a Cominternului generic. Dacă îi spui unui antisemit că nu există o unitate a evreilor din toată lumea, îți va zîmbi neîncrezător și te va acuza că încerci să negi ceea ce este știut “prea bine”.

“Agresiunea Talmudului împotriva Evangheliei lui Hristos” era mitul invocat de Nichifor Crainic în cartea sa “Etnocrație și ortodoxie”. S-a crezut că după Auschwitz antisemitismul va înceta să fie tolerabil, măcar în cercurile intelectuale onorabile. Din păcate, cum a notat cîndva regretatul Petru Creția, chiar oameni care se jură că sînt democrați convinși utilizează în particular limbaje inacceptabile. Nimeni nu cere ca intelectualii democrați să fie filosemiți. Important, demn și necesar este să fie anti-antisemiți.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 215 other followers