Patologii ideologice…

07/03/2017

Somnambulismul ideologic a fost una din patologiile veacului trecut. Riscă să fie și una a celui actual. Hitler spunea că își urmează destinul „cu siguranța unui somnambul”. Secolul XX a fost dominat de saltimbanci și somnambuli, de magicieni și demagogi, de pseudo-profeți și de șarlatani cinici. Înarmați cu ideologii revoluționare, precum Piotr Verhovenski din “Demonii” lui Dostoievski, au putut să dea foc unor cetăți mult prea vulnerabile, asemeni Rusiei lui Kerenski și Republicii de la Weimar. Ori, de ce nu, României interbelice, atacată de cei numiți de Dinu Pillat vestitori. Iar intelighenția a fost încântată să participe la aceste jocuri piromane. Când s-a trezit, era prea târziu, ritualurile nihiliste își produseseră efectele, noii herostrați câștigaseră partida. Contrapartea cronologică a Nopții de Cristal și a abjectei prigoane antisemite din Germania nazistă a fost Marea Teroare din Uniunea Sovietică stalinistă, deci comunistă. Ambele operațiuni criminale se pretindeau purificatoare. Nu discut aici numărul victimelor, ci intenționalitatea distructivă, exterministă. Teroarea organizată cu sprijinul tuturor aparatelor statale face parte din codul genetic al totalitarismului. Este, dacă vreți, numitorul comun al acestor sisteme…


Please buy some cigarettes: Holocaust Remembrance Day

27/01/2017

 

Come buy some cigarettes!

The night is cold, and all around is dark;

A boy stands there and looks around;

Only a wall protects him from the rain.

In his hand is a little tray,

And his eyes beckon everyone who goes by.

I no longer have the strength left

To walk about the streets;

I’m hungry, disheveled and wet from the rain.

I shlep around from the day’s beginning;

Nobody wants to do business with me.

They all laugh and make fun of me

Come buy some cigarettes!

They’re dry, the rain did not get to them.

They’re real cheap, it’s true;

Buy them and have pity on me;

Save me from hunger…


Fierbinte auto-scrutare: Batranul Cioran despre tanarul Cioran

06/11/2016

Burning self-scrutiny, old Cioran on young Cioran: “We were a band of desperate individuals in the heart of the Balkans. And we were doomed to fail; our failure was our only excuse… [The Iron Guard] was the only sign that our country could be anything but a fiction. It was a cruel movement, a mixture of prehistory and prophecy, mystique of prayer and of revolt. And it was persecuted by all authorities, and it wanted to be persecuted … It had been founded on ferocious ideas: it disappeared ferociously. Whoever between 20 and 30 does not subscribe to fanaticism, to rage, to madness is an imbecile. One is a liberal only by fatigue, and a democrat by reason.” (E.M. Cioran, “Mon pays,” cited in Alain Finkielkraut, “Cioran mort et son juge,” Le Messager Européen, no. 9, Paris: Gallimard, 1996, pp. 66–67)

This passage is included in my essay titled “The Metapolitics of Despair: Romania’s Mystical Generation and the Passions of Emil Cioran,” and will be appear in the volume “Ideological Storms of the Twentieth Century,” co-edited with Bogdan C. Iacob


Even in darkening days…

22/07/2016

At Hannah Arendt’s funeral, December 8, 1975, her close friend for decades, philosopher Hans Jonas, spoke about the immense biographical significance of her coming to the US. True, her politicization had started in Parisian exile, but ti was here, in the US, that she developed her vision on what “beginning anew” means: “Still, what would have become of that, had she not come to these shores–who knows? It was the experience of the Republic here which decisively shaped her political thinking, tempered as it was in the fires of European tyranny and catastrophe, and forever supported in her grounding in classical thought. America taught her a way beyond the hardened alternatives of left and right from which she had escaped; and the idea of the Republic, as the realistic chance for freedom, remained dear to her even in its darkening days.” (Quoted by Richard H. King, “Arendt and America,” University of Chicago Press, 2015)

 


Totalitarismul sub lupa: Hannah Arendt si Sigmund Neumann

21/06/2016

On his FB page, political scientist Marius Stan publishes a picture with two major students of totalitarianism, Hannah Arendt and Sigmund Neumann, accompanied by an excellent commentary: “Neumann’s groundbreaking book “Permanent Revolution: The Total State in a World War” (1942) deals with the structural framework which distinguishes modern dictatorship from the 19th century state. He was among the first scholars to discuss the role and the figure of the political lieutenant (or, in his own words, “the forgotten man”). SN was fully committed to the comparative study of politics (His credo: “To know thyself, compare thyself to others.”)  Nowadays, the city of Dresden, this powerful symbol of destruction and war, has the privilege to host two important institutions: Hannah Arendt Institute for the Research on Totalitarianism & Sigmund Neumann Institute for the Research on Freedom and Democracy. Neumann tackled the concept of “totalitarianism” quite early (“always on a march that never ends, incessantly at war with a world that it can not possess,” therefore its character of “permanent revolution”), Arendt added a much needed philosophical touch and turned it into a key-concept for the modern political science…”

Hannah Arendt and Sigmund Neumann, Wesleyan University, Middletown, CT.


Bella ciao

25/04/2016

In memory of all those who opposed Benito Mussolini’s totalitarian dictatorship: Liberation Day is a national holiday in Italy that is annually celebrated on April 25. It marks the fall of Mussolini’s Italian Social Republic and the end of the Nazi occupation in Italy in 1945, towards the end of the second World War.

 

 


Totalitarismul și cultul terorii

06/04/2016

Marele roman al dezintegrării modernității liberal-burgheze, “Muntele vrăjit” de Thomas Mann, a apărut in noiembrie 1924. Personajul Leo Naphta, iezuitul fanatic, a fost inspirat de Georg Lukács cu al său bolșevism gnostic. Iată pasajul din Mann evocat de Marius Stan in dialogul care deschide cartea noastră “Dosar Lenin. Vraja nihilismului”, in curs de apariție la Curtea Veche Publishing:

„Dacă este nevoie, mă pot lipsi de contra-argumentele tale – sunt la curent cu ideologia politică a burgheziei. Țelul tău este un imperiu democratic, statul-mondial, apoteoza principiului statului-națiune într-un plan universal. Iar împăratul imperiului tău? Îl cunoaștem. Planul tău este o înfiorătoare utopie și totuși – tocmai asupra acestui punct ne aflăm mai mult sau mai puțin în acord. Pentru că există ceva transcendent în această republică a ta mondială capitalistă –, într-adevăr, republica mondială este statul secular transcendent, iar noi împărtășim amândoi aceeași credință, anume că, într-un orizont îndepărtat, o condiție finală perfectă așteaptă omenirea și că ea va corespunde condiției sale originare perfecte. Încă din vremea lui Grigore cel Mare, fondatorul Cetății lui Dumnezeu pe pământ, Biserica a crezut că menirea ei este să readucă omenirea înapoi pe calea legii divine. Pretenția sa papală la autoritate temporală nu a apărut doar așa, de dragul ei însăși; dictatura prin împuternicire a fost, mai degrabă, un mijloc, o cale de a atinge un țel redemptiv, o fază de tranziție de la statul păgân la împărăția cerurilor. Ai vorbit cu elevii noștri aici despre faptele sângeroase ale Bisericii și impaciența ei disciplinată – dar asta a fost foarte nesăbuit din partea ta, pentru că zelul dumnezeiesc prin definiție nu poate fi pacifist. Și Grigore însuși a zis: ‚blestemat fie omul care-și ține sabia departe de vărsarea de sânge’. Știm că puterea este demonică. Dar dacă împărăția va să vie, dualitatea dintre bine și rău, dintre această lume și următoarea, dintre putere și Spirit, trebuie să fie temporar abrogată și transformată într-un principiu ce unește ascetismul și dominația. Asta este ce numesc necesitatea terorii.”