Totalitarismul și cultul terorii

06/04/2016

Marele roman al dezintegrării modernității liberal-burgheze, “Muntele vrăjit” de Thomas Mann, a apărut in noiembrie 1924. Personajul Leo Naphta, iezuitul fanatic, a fost inspirat de Georg Lukács cu al său bolșevism gnostic. Iată pasajul din Mann evocat de Marius Stan in dialogul care deschide cartea noastră “Dosar Lenin. Vraja nihilismului”, in curs de apariție la Curtea Veche Publishing:

„Dacă este nevoie, mă pot lipsi de contra-argumentele tale – sunt la curent cu ideologia politică a burgheziei. Țelul tău este un imperiu democratic, statul-mondial, apoteoza principiului statului-națiune într-un plan universal. Iar împăratul imperiului tău? Îl cunoaștem. Planul tău este o înfiorătoare utopie și totuși – tocmai asupra acestui punct ne aflăm mai mult sau mai puțin în acord. Pentru că există ceva transcendent în această republică a ta mondială capitalistă –, într-adevăr, republica mondială este statul secular transcendent, iar noi împărtășim amândoi aceeași credință, anume că, într-un orizont îndepărtat, o condiție finală perfectă așteaptă omenirea și că ea va corespunde condiției sale originare perfecte. Încă din vremea lui Grigore cel Mare, fondatorul Cetății lui Dumnezeu pe pământ, Biserica a crezut că menirea ei este să readucă omenirea înapoi pe calea legii divine. Pretenția sa papală la autoritate temporală nu a apărut doar așa, de dragul ei însăși; dictatura prin împuternicire a fost, mai degrabă, un mijloc, o cale de a atinge un țel redemptiv, o fază de tranziție de la statul păgân la împărăția cerurilor. Ai vorbit cu elevii noștri aici despre faptele sângeroase ale Bisericii și impaciența ei disciplinată – dar asta a fost foarte nesăbuit din partea ta, pentru că zelul dumnezeiesc prin definiție nu poate fi pacifist. Și Grigore însuși a zis: ‚blestemat fie omul care-și ține sabia departe de vărsarea de sânge’. Știm că puterea este demonică. Dar dacă împărăția va să vie, dualitatea dintre bine și rău, dintre această lume și următoarea, dintre putere și Spirit, trebuie să fie temporar abrogată și transformată într-un principiu ce unește ascetismul și dominația. Asta este ce numesc necesitatea terorii.”


In memoria lui Mircea Ivanescu: Despre Hannah Arendt, Sf Augustin si problema libertatii

26/03/2016

Lecturi esentiale:”Originile totalitarismului” de Hannah Arendt, traducere din engleza de Mircea Ivanescu si Ion Dur, in colectia “Istorie contemporana” pe care o coordonez la Humanitas impreuna cu Cristian Vasile. Aceasta este cartea de baza daca vrem sa intelegem natura dominatiei totalitare, raportul dintre ideologie si teroare, problema Raului radical, afinitatile si convergentele dintre cele doua incarnari ale Diavolului in Istorie, comunismul si fascismul.

In pofida legitimului pesimism generat de experientele infernale ale veacului XX, cartea se incheie cu o adiere de speranta. Hannah Arendt, care si-a sustinut doctoratul cu Karl Jaspers despre conceptul iubirii la Sf Augustin, reia, in 1952, ideea ca “Beginning is the supreme capacity of man . . . initium ut esset homo creatus est” ‘that a beginning be made man was created,’ said Augustine. This beginning is guaranteed by each new birth; it is indeed every man.”, odata cu venirea pe lume a fiecarui om, se mai naste o data sansa libertatii (citez din memorie). Pe 26 martie 2016, marele poet Mircea Ivanescu, care a trait in doua totalitarisme si le-a detestat in egala masura, ar fi implinit 85 de ani…


Understanding Castro-Guevarism: In Memory of Carlos Rangel

21/03/2016

In the picture below, Borges, Carlos Rangel, Sofia Imber: I owe my understanding of Castro-Guevarism to the great Venezuelan political thinker and commentator, Carlos Rangel. Together with his wife, Sofia Imber (my father’s fist cousin), Carlos ran for many years one of the most influential talk shows in Latin America, “Buenos dias, Venezuela.” His book, “Del buen salvaje al buen revoluticonario” is a classic of lucid interpretation of the love-hate relationship between Latin America and the giant in the North. Sofia founded the Museo de Arte Contemporaneo de Caracas which carried her name until Hugo Chavez decided to drop it off as a retatiation against her staunch criticisms of his demagogic policies, including support for Castro, PLO, Iranian theocrats etc Born in 1929, Carlos passed away in 1988. Sofia is still alive and, at over 90, active in the struggle for democracy. The photo is from the Sofia Imber collection donated to the Universidad Católica Andrés Bello in Caracas.

 


World Poetry Day: In Memory of Heberto Padilla

21/03/2016

On the World Poetry Day, let me pay tribute to a poet who defended the honor of the Cuban letters in one of the world’s worst despotisms. Blessed be the memory of Heberto Padilla (Born: January 20, 1932, Consolación del Sur, Cuba; Died: September 25, 2000, Auburn, Alabama). As a reviewer in TLS memorably put it: “All Padilla’s qualities–irritability, skepticism, broad reading, intellectual curiosity, restlessness and a suicidal outspokenness–were bound to exasperate monomaniacs like Fidel and Raul Castro.”

Now I am determined to forgive everything
In order to cleanse my tired heart,
Open it only to love’s fatigue.
And so, those who are directly at fault
For my furies, the determined craftsmen of my sorrows
Are declared innocent once I finish this poem.
(“Sorrow and Forgiveness”)

 

En la foto estamos Heberto Padilla, Roque Dalton y yo (Guillermo R. Rivera). El mar que ves detrás es el de Varadero. Es febrero de 1967 y estamos conmemorando el centenario de Rubén Darío, con el auspicio de Casa de las Américas. Heberto tiene 34 años, Roque 31 y yo 23. No tenemos ni idea de lo que nos espera.

http://segundacita.blogspot.com/2014/01/la-literatura-invisible.html

 


What country does president Obama visit?

21/03/2016

Quote of the week, directly linked to president Obama’s “historic visit” to the Cuban totalitarian fortress: “A totalitarian state is in effect a theocracy, and its ruling caste, in order to keep its position, has to be thought of as infallible. But since, in practice, no one is infallible, it is frequently necessary to rearrange past events in order to show that this or that mistake was not made, or that this or that imaginary triumph actually happened.” (George Orwell)

 

 

 

 

 


Unlikely Encounter: Trotsky and Dewey

15/03/2016

Immensely interesting! In September 1937, the Dewey Commission exonerated Lev Trotsky of all the hallucinating charges concocted by Stalin, Yagoda, Yezhov, Vysihnsky etc At the same time, there was a clash of visions between the one whom Isaac Deutscher called “the prophet outcast” and the paradigmatic radical-liberal philosopher. Dewey believed in absolute moral values, Trotsky saw all moral norms as class–determined. Until the end of his life, Trotsky remained attached to the Leninist cult of terror. Only years later, his widow, Natalia Sedova, would mention to Victor Serge that, privately, Trotsky wondered, during the last months of his life, whether the whole Leninist revolutionary adventure was nothing but a disastrous commitment to an impossible cause.

http://www.publicseminar.org/2014/03/john-deweys-encounter-with-leon-trotsky/#.VuhSOMvmp9D

At the very beginning of my American life, New School philosopher Richard J. Bernstein, who was then teaching at Haverford College, helped me publish my first article in English. Titled “Critical Marxism and Eastern Europe,” it came out in the journal he was then co-editing, “Praxis International.” I remember vividly my visit to his office and the conversation we had about the absence of a Marxian theory of morality. He showed me the chair in which Hannah Arendt used to sit whenever she was coming to lecture at Haverford. The relationship between means and ends is the crucial philosophical question in Arthur Koestler’s “Darkness at Noon.”…


Vă mulțumesc din suflet, domnule Mihai Șora!

10/03/2016

10 martie 2016 este, pentru mine, o zi sărbătorească. Va rămâne astfel câte zile voi mai avea de trăit. Tocmai am citit cuvintele scrise pe pagina sa FB de domnul Mihai Șora, acest intelectual critic exemplar, si nu pot spune, sufocat de emoție, decât atât: pentru că ne-ati invățat ce inseamna noblețea spiritului!

“Surpriza de astăzi vine de la domnul Vladimir Tismaneanu: o fotografie de acum câțiva ani, când m-a vizitat în locuința mea din București,  împreună cu mai tânărul confrate, domnul Cristian Vasile (cel care ne-a și pozat, de altfel).

Între timp, copacul din curtea blocului a dispărut sub drujba unor angajați ai primăriei, am schimbat lampa de pe birou, rama ochelarilor și puloverul. Prețuirea mea pentru Vladimir Tismăneanu a rămas însă aceeași.

 

După moartea lui Matei Călinescu, la care am ținut mult, Toma Pavel și Vladimir Tismăneanu reprezintă, pentru mine, ultimii doi exploratori de peste Atlantic pe care i-aș revedea oricând cu plăcere, ale căror cărți le caut prin biblioteci sau librării, și le citesc cu interes. Nimic nu a umbrit ori alterat legăturile noastre. Aș mai adăuga, în cazul lui Vladimir Tismăneanu, un lucru (deloc anodin în contextul României de astăzi): cercetările în politologie, pertinența și sagacitatea studiilor sale despre ideologii și, mai cu seamă, despre trecutul neguros al României comuniste, cu politrucii, securiștii, viciile și racilele ei, dar și cu figurile luminoase ale aceluiași timp istoric, readuse în prim-plan prin *etica neuitării* – două esențiale cuvinte ale zilelor noastre, perfect interiorizate de Vladimir Tismăneanu –, toate acestea și însuflețirea care îi conduce, de fiecare dată, argumentația au făcut din el ținta unor atacuri imunde, calomnii și insulte frizând patologia. Că atacurile au, cel mai adesea, origini securiste este o evidență care nu poate scăpa decât unor debutanți sau unor oameni naivi. Căci nu sunt altceva decât reziduuri mentale, poluții ale spațiului public românesc pe care Istoria le va înregistra exclusiv sub această formă: deșeuri. Ceea ce însă găsesc valoros – și admirabil –, în acest peisaj, este tocmai faptul că Vladimir Tismăneanu poate rămâne consecvent în convingerile sale și în etica neuitării, chibzuit în judecată, netulburat de resentiment, nici de impulsuri răzbunătoare. Și, credeți-mă pe cuvânt, o asemenea așezare nu este la îndemâna oricui.”


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 215 other followers