Habent sua fata libelli: Paul Ricoeur and Emmanuel Macron

24/04/2017

Paul Ricoeur, “Memory, History, Forgetting,” Translated by Kathleen Blamey and David Pellauer, The University of Chiacgo Press, 2004, “Preface,” p. XVII): “… and finally, Emmanuel Macron to whom I am indebted for a pertinent critique of the writing and the elaboration of the critical apparatus of the work.” Elaboration of the critical apparatus! This is quite an acknowledgement! Paul Ricoeur was one of the most penetrating, most profound thinkers of our times. Such a recognition for Macron is for me a ,ajor, idelible recommendation for a critical intellectual. In the times of moral idiots and cultural barbarians like Trump, Putin, and Orban, I don’t need to justufy my support for Macron…

 

Image may contain: text


The birth certificate of political modernity…

23/04/2017

Declaration of the Rights of Man and of the Citizen

Approved by the National Assembly of France, August 26, 1789

The representatives of the French people, organized as a National Assembly, believing that the ignorance, neglect, or contempt of the rights of man are the sole cause of public calamities and of the corruption of governments, have determined to set forth in a solemn declaration the natural, unalienable, and sacred rights of man, in order that this declaration, being constantly before all the members of the Social body, shall remind them continually of their rights and duties; in order that the acts of the legislative power, as well as those of the executive power, may be compared at any moment with the objects and purposes of all political institutions and may thus be more respected, and, lastly, in order that the grievances of the citizens, based hereafter upon simple and incontestable principles, shall tend to the maintenance of the constitution and redound to the happiness of all. Therefore the National Assembly recognizes and proclaims, in the presence and under the auspices of the Supreme Being, the following rights of man and of the citizen:

Articles:

1. Men are born and remain free and equal in rights. Social distinctions may be founded only upon the general good. …

 

No automatic alt text available.


Diavolul in Istorie: Lenin, Hitler si totalitarismul

20/04/2017

Vladimir Ilici Ulianov, devenit Lenin, s-a născut la Simbirsk, in Imperiul Rus, pe 22 aprilie 1870. Adolf Schicklgruber, devenit Hitler, s-a născut la Braunau am Inn, in Imperiul Austro-Ungar, pe 20 aprilie 1889. Fără ei, milioane de oameni nu ar fi fost masacraţi. Tăcerea şi consimţământul, conformismul cel mai obedient şi răbdător, sunt însemnele inconfundabile ale zodiei totalitare. Timp în care diverşi inspectori ai sufletelor, servitorii dictaturilor concentraţionare, se pregătesc să mai adauge vreun cadavru etic pe lunga listă a oribilelor lor cuceriri. Dincolo de atâtea triste abdicări, rămâne însă certitudinea raţiunii ca substrat al speranţei, convingerea că solidaritatea, individuală şi socială, poate învinge noaptea totalitară.

Poate ca nimeni nu a afirmat mai limpede acest lucru decit Hannah Arendt in finalul “Originilor totalitarismului”: „But there remains also the truth that every end in history necessarily contains a new beginning; this beginning is the promise, the only ‚message’ which the end can ever produce. Beginning because it becomes a historical event, is the supreme capacity of man; politically, it is identical with man’s freedom. Initium ut esset homo creatus est—‚that a beginning be made man was created’ said Augustine. This beginning is guaranteed by each new birth; it is indeed every man.” (Ramine totusi adevarul ca fiecare sfirsit in istorie contine in chip necesar un nou inceput; acest inceput este promisiunea, unicul ‚mesaj’ pe care il poate vreodata genera sfirsitul. Inceputul intrucit devine un eveniment istoric, este suprema capacitate a omului; se identifica cu libertatea umana. Initium ut esset homo creatus est­­–,pentru ca inceputul sa se produca a fost creat omul’ a spus-o Augustin. Acest inceput este garantat de fiecare noua nastere; el este de fapt fiecare om”.)

 

Image may contain: 1 person, closeup


Havel’s Lesson…

17/04/2017

In these dark times, let’s remember the luminous words of a man who refused to live within a lie and fearlessly opposed any form of human humiliation! Václav Havel’s address to the European Parliament, Strasbourg, March 8, 1994. “I have come from a land that did not enjoy freedom and democracy for almost sixty years. You will perhaps believe me when I say that it is this historical experience that has allowed me to respond at the deepest level to the revolutionary meaning of European integration today. And perhaps you will believe me when I say that the very depth of that experience compels me to …express concern for the proper outcome of this process and to consider ways to strengthen it and make it irreversible. Allow me, in conclusion, to thank you for approving the Europe Agreement on the association of the Czech Republic with the European Union two weeks after it was signed. In doing so, you have shown that you are not indifferent to the fate of my country.”

 

Image may contain: 1 person, crowd, tree and outdoor

 

To The Castle and Back- VACLAV HAVEL (Translated by Paul Wilson)


La Mulți Ani, Horia Patapievici!

18/03/2017

Pe 18 martie 2017, Horia-Roman Patapievici implinește 60 de ani. Este o sărbătoare a societății deschise, a spiritului liberal, a culturii democratice din România si din Europa de Est. Sunt mândru, fericit si onorat că-l pot numi unul dintre cei mai apropiați prieteni din viața mea. Ii doresc tot binele lumii, ani frumoși si insoriți, impliniri cât mai multe, noroc si sănătate pentru el si cei dragi lui. Adică, intr-un cuvânt, fericire!

Scrierile anti-totalitare ale lui H.-R. Patapievici au fost si rămân repere ale gandirii democratice românești, analize percutante si riguroase ale patologiilor comuniste si post-comuniste. Reacțiile negative, calomniile venite din zonele neo-comuniste si șovin-naționaliste nu au făcut si nu fac decât să confirme meritele lui H.-R. Patapievici ca remarcabil gânditor liberal si ca intelectual critic. Pentru mine si pentru mulți alții, gândirea lui H.-R. Patapievici este emblematică pentru patriotismul luminat, acel patriotism civic, cinstit si curat pe care populistii xenofobi il urăsc de moarte.

Horia-Roman Patapievici este un gânditor original, un spirit viu si nobil, ale carui lucrări dovedesc erudiție, creativitate conceptuală, angajament moral si o veritabila deschidere spre dialog. Mă refer in primul rand la “Omul recent”, la “Ochii Beatricei”, la cartea despre Ioan Petru Culianu, contribuții esențiale la explorarea originilor, tensiunilor, dilemelor si provocărilor modernitătii. Perioada cât a condus ICR-ul, impreună cu Tania Radu si Mircea Mihaies, a fost una fastă din toate punctele de vedere: al eficienței instituționale, al sincronismului axiologic, al probității si onestității. Este sansa noastra că ii suntem contemporani. Să o prețuim cum se cuvine!

 

Image result for patapievici

 


Pentru Marta Petreu, cu dragoste și admirație

15/03/2017

Mă leagă de Marta o prietenie indestructibilă. Este un om de o onestitate fierbinte și de un curaj intelectual cu totul ieșit din comun. I-am citit, cred, toate cărțile. Ii iubesc literatura (poezie, roman, eseuri), ii prețuiesc pasiunea pentru istoria ideilor, pentru nuanțe, pentru adevăr. Intr-o cultură in care, vai, nombrilismul provincial si lăutărismul steril fac ravagii, Marta Petreu stabilește criterii, le respectă, le sustine persuasiv. Marta nu este nici iconodulă, nici iconoclastă. Este un spirit liber care se opune, cu informatii verificabile, apologiilor de orice fel. Cu ani in urmă, i-am spus că imi aminteste de Marthe Robert, biografa lui Kafka. Aș adăuga, aici și acum, că imi amintește si de Alice Voinescu, Monica Lovinescu și Mariana Șora. Politic vorbind, este o aroniană. Ori, daca vreti, o camusiană. Detestă orice formă de totalitarism. La Mulți Ani, buna mea prietenă, cu noroc, bucurii și sănătate! Este un noroc pentru cultura română că ești aici, demnă, verticală, inebranlabilă…

 

Image result

 

Un fragment din eseul-recenzie al Martei Petreu apărut in “Apostrof” in 2011 (e vorba de cartea mea “Despre comunism. Destinul unei religii politice” publicată in acel an la Humanitas): “Autorul are o memorie a numelor şi a faptelor extraordinară. Dintre oamenii pe care i-am cunoscut, numai Mircea Zaciu mai avea o asemenea ţinere de minte, el – pentru familiile transilvănene, ceea ce ne şi făcea pe noi, ascultătorii săi, să-l îndemnăm să scrie romanul marilor familii din Ardeal. Ei bine, cu o asemenea memorie de prozator, Vladimir Tismăneanu reconstituie, adesea cu bogate detalii, istorii şi portrete din lumea comunistă internaţională şi românească. Istoria, pare el a ne spune, nu s-a ţesut numai pe axa marilor idei faste şi nefaste, ci şi prin „accidente“ interumane, prin înrudiri, invidii, trădări, promovări etc. Iar ca să înţelegem ce-a fost, avem nevoie şi de carnea vie a trecutului, de personajele umane. Personaje istorice reale, cărora autorul le acordă sau le retrage stima şi afecţiunea sa în funcţie de răul – zero, mai mic sau mai mare – pe care l-au făcut.” Marta a scris superb si despre volumul “Dosar Lenin. Vraja nihilismului” de Marius Stan si de mine, publicat la Curtea Veche in 2016.


Patologii ideologice…

07/03/2017

Somnambulismul ideologic a fost una din patologiile veacului trecut. Riscă să fie și una a celui actual. Hitler spunea că își urmează destinul „cu siguranța unui somnambul”. Secolul XX a fost dominat de saltimbanci și somnambuli, de magicieni și demagogi, de pseudo-profeți și de șarlatani cinici. Înarmați cu ideologii revoluționare, precum Piotr Verhovenski din “Demonii” lui Dostoievski, au putut să dea foc unor cetăți mult prea vulnerabile, asemeni Rusiei lui Kerenski și Republicii de la Weimar. Ori, de ce nu, României interbelice, atacată de cei numiți de Dinu Pillat vestitori. Iar intelighenția a fost încântată să participe la aceste jocuri piromane. Când s-a trezit, era prea târziu, ritualurile nihiliste își produseseră efectele, noii herostrați câștigaseră partida. Contrapartea cronologică a Nopții de Cristal și a abjectei prigoane antisemite din Germania nazistă a fost Marea Teroare din Uniunea Sovietică stalinistă, deci comunistă. Ambele operațiuni criminale se pretindeau purificatoare. Nu discut aici numărul victimelor, ci intenționalitatea distructivă, exterministă. Teroarea organizată cu sprijinul tuturor aparatelor statale face parte din codul genetic al totalitarismului. Este, dacă vreți, numitorul comun al acestor sisteme…