Noblete si generozitate: In Memoriam Mihnea Berindei

19/06/2016

I mourn here here the loss of a dear friend, historian and public intellectual Mihnea Berindei (1948-2016). I have known Mihnea since 1985, we have been involved in numerous anti-totalitarian activities. He was the soul of the democratic exile in Paris, closely linked to Soviet and East European dissident circles. He invited me to contribute to journals such as “La nouvelle alternative” and “L’autre Europe.” He organized solidarity campaigns with Paul Goma, Vasile Paraschiv, Doina Cornea, Mihai Botez, Radu Filipescu, Dorin Tudoran and other dissidents. He arrived in Bucharest immediately after the fall of the Ceausescu regime and participated in the creation of the Group for Social Dialogue and its weekly, “22.” He co-authored an impressively documented and immensely illuminating book about the June 1990 state-backed violent repression of Romania’s emerging civil society. In 2006, Mihnea served as a member of the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania. Words cannot describe his total commitment to the writing of the Final Report.

A few years ago, in Paris, Mihnea accompanied Horia Patapievici, Mircea Mihaies, and me to Monica Lovinescu’s and Virgil Ierinca’s house on Rure Francois Pinton. Graciously, he gave us permission to choose, each of us, one book from the late couple’s legendary library. I chose Boris Souvarine’s “Staline” with Monica’s annotations. Two features merged in Mihnea’s marvelous personality: noblesse and largesse. I was the beneficiary of both. In May 2012, when the ten PM Victor Ponta fired Ionan Stanomir and me from the leadership of the Institute the Investigation of the Crimes of Communism, Mihnea resigned from the Sceintific Board, together with all the other members. Mary Sladek and me extend our deepest sympathy to Catherine and Vlad. Mihnea Berindei’s name belongs to the history of honor in Romania. May he rest in peace!


Falsificarea istoriei

04/03/2016

Nu stiu ce facea profesorul de fizica Klaus Werner Iohannis la Sibiu pe data de 16 decembrie 1989. Dar stiu ce facea pastorul László Tőkés. Se afla in cladirea parohiala din Timisoara pe care refuza sa o paraseasca, sub asediul poliitiei si al securistilor. S-a fomat atunci un lant uman trans-national si trans-generational, cu sentimentul ca acesti nefericiti cetateni ai Romaniei au de partea lor transcendenta. Deci ca un regim ce parea etern si inexpugnabil, poate fi depasit, anulat, negat (Aufhebung). Timisoara a salvat onoarea si demnitatea romanilor. Iar revolutia din Timisoara nu poate fi despartita, daca ne pasa de adevarul istoric, de numele celui caruia Klaus Iohannis, cel ales presedinte in numele unei europenitati regasite, i-a retras ieri ordinul “Steaua Romaniei”.


Numele Dvs, domnule presedinte Iohannis, nu apare in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Numele lui László Tőkés apare de trei ori, la paginile 348, 353 si 767, unde figureaza pe lista disidentilor din Romania. Macar din acest motiv, sa-i spunem de pudoare istorica, puteati sa va abtineti de la penibilul gest de ieri. Pentru mine este pandantul decorarii lui Corneliu Vadim Tudor de catre Ion Iliescu, cu acelasi ordin, in noiembrie 2004, pe ultima suta de metri a ultimei sale presedintii. Decizia Dvs, oricum ati incerca sa o justificati, este ecoul dorintei de revansa a securistilor de ieri si de azi. Cititi acest text ca pe un protest impotriva falsificarii istoriei.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/falsificarea-istoriei/


Regina Ana si fiul meu Adam

02/03/2016

“Scoate mana din buzunar cand vorbesti cu o Regina!”, i-a spus Horia lui Adam la receptia de la Cotroceni din 18 decembrie 2006, dupa furtunoasa (ma exprim eufemistic) sedinta a Parlamentului in care Traian Basescu, ca sef al statului, a condamnat regimul comunist drept ilegitim si criminal. “Let him be himself!”, a intervenit Regina Ana indemnandu-l pe Adam sa o intrebe ce are chef. “Did you see the movie ‘The Queen?” “Yes, I did. Do you know, Adam, that Elisabeth is our relative?”


Cateva precizari despre IICCMER si condamnarea comunismului ca regim politic criminal si ilegitim

11/02/2016

Cateva precizari despre IICCMER si condamnarea comunismului ca regim politic criminal si ilegitim: In 2008 presedintele IICCMER era Marius Oprea, iar director general Stejarel Olaru. In martie 2010, s-a format noul Consiliu Stiintific si s-a stabilit noua organigrama. Am devenit presedintele CS din care faceau parte, intre altii, Anna Kaminsky, Maria Bucur,  Lavinia Stan , Bogdan Murgescu, Jacques Rupnik, Dorin Dobrincu, Mark Kramer, Janos Rainer. Secretar al CS a fost istoricul Bogdan C. Iacob. Profesorul Ioan Stanomir a fost presedinte executiv, iar Mihail Neamtu a fost director stiintific pana in septembrie 2011 cand a demisionat si a fost inlocuit de istoricul Cristian Vasile. Precizez acest lucru intrucat am citit pe pagina FB a lui Dumitru Lacatusu o interventie a d-lui Calin Goina care m-a denumerit. Cat priveste legitimarea: in aprilie 2006, la presiunea crescanda a societatii civile, Traian Basescu a infiintat Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste din Romania (CPADCR). In decembrie 2006, TB a prezentat parlamentului concluziile Raportului Final. Intre membrii comisiei, sa o numesc si pe profesoara Gail Kligman de la UCLA. Marius Oprea, presedintele din epoca al IICCMER, a fost membru al CPADCR. Intre experti: Catalin Stoica, , Ioana Boca, Anca Sincan,  Ioan Stanomir, Eugen Negrici, Novak Csaba Zoltan, , Stefano Bottoni,  Adrian Cioflanca, Germina Nagat, Hannelore Baier, Maria Muresan, Constantin Iordachi.. Toti membrii comisiei si-au asumat raportul. Condamnarea lui Alexandru Visinescu nu ar fi fost posibila fara modificarile de legi propuse de IICCMER in perioada Stanomir-Iacob-Tismaneanu si recomadate de comisia prezidentiala. In acest sens, Teodor Baconschi are deplina dreptate: fara Raportul Final nu s-ar fi ajuns la sentinta de ieri. RF nu a fost suficient, fireste, dar a fost necesar!

Imprescriptibilitatea a devenit parte a legii in urma actiunii parlamentare initiata de Sever Voinescu. Propunerile au venit din partea IICCMER, au lucrat la ele cercetatorii din institut. Monica Macovei a fost constant consultata pentru sugestii. Toate aceste lucruri tin de domeniul public. Ele trebuie insa reamintite pentru a evita confuziile si, vai, mistificarile. Sau, vorba lui Louis Althusser, pentru a face distinctiile necesare intre personaje reale si fantome smile emoticon As mai avea o intrebare: a rasfoit oare Calin Goina anuarele IICCMER publicate in acei ani? Este la curent cu continutul celor trei numere aparute atunci din excelenta revista “History of Communism in Europe”? Kudos to Corina Dobos si Marius Stan! Acesta din urma a devenit editorul si sufletul revistei, lucru ce nu trebuie uitat. Kudos pentru sefii de deparmanente: Damiana Otoiu, Raluca Grosescu, Angelo Mitchievici,  Adrian Cioflanca, Marius Stan. Sa amintesc ca printre cartile sustinute pentru publicare s-au numarat volume de Timothy Snyder, Robert C. Tucker, Anne Applebaum, Eric Voegelin, Stephen Kotkin, Mircea Stanescu, Ken Jowitt…

Text publicat pe pagina mea FB


Nobletea impotrivirii: Despre Alice Voinescu

10/02/2016

Alice Voinescu s-a nascut pe 10 februarie 1885 si a incetat din viata pe 4 iunie 1961. Intre multele si impardonabilele crime ale regimului comunist s-a numarat arestarea si intermnitarea acestei admirabile ganditoare, o eseista de prim rang, al carei jurnal ramane una din marile creatii spirituale ale acelor ani intunecati. Alice Voinescu a simbolizat, cum observa Monica Lovinescu, nobletea impotrivirii. Despre temnita comunista: „Nu vreau să mă gândesc la cele 19 luni petrecute în închisoare. E ceva atât de străin de gândul meu, de soarta mea adevărată, îndreptată spre libertate, încât nu-mi recunosc nicio rudenie, nicio afinitate, nicio coincidenţă între mine şi cele prin care am trecut. Zadarnic am încercat să integrez acest timp în sensul vieţii mele. Am vrut să-i găsesc un rost, o explicaţie. Mă amăgeam că pretindeam că e o mare experienţă ce-mi poate folosi. Nu mi-a folosit toată urâţenia şi murdăria şi comicăria decât să mă delimitez mai bine, să mă smulg din ea.” Apelul ei la “deslichelizare” ramane mai actual ca oricand.

 

http://adevarul.ro/…/alice-voinescu–destin-exem…/index.htmlhttp://www.lapunkt.ro/…/24/jurnal-de-existenta-alice-voine…/

www.lapunkt.ro/…/24/jurnal-de-existenta-alice-voine…/


Crimă si pedeapsă

10/02/2016

Condamnarea tortionarului Visinescu este exact ceea ce trebuia să se intample cu ani in urmă dacă revolutia din decembrie 1989 nu ar fi fost deturnată, uzurpată, confiscată. Valoarea simbolică este, neindoios, remarcabilă. Le fel, aceea morală. Dar nu ne putem opri aici. Alexandru Visinescu a actionat criminal in numele unei ideologii care ii criminaliza, adică ii dezumaniza, pe cei care refuzau să ingenuncheze. “Dusmanul de clasă”, inclusiv copiii, trebuia starpit, asemeni buruienilor, asemeni lipitorilor, plosnitelor si paduchilor. La cursurile de marxism-leninism au invatat Alexandru Drăghici, Misu Dulgheru, Gheorghe Enoiu, Vasile Negrea, Nicolae Plesită, Misu Dulgheru, Francisc Butyka, Visinescu, Briceag, Bucicov si altii ca ei, ce inseamnă “logica” luptei de clasa. Au invătat să urască. Nu (doar) individual, ci social! Cel desemnat drept inamic dupa criterii ideologice era parte a verminei. Asa numita construire a “noii oranduiri” a insemnat eliminarea si chiar exterminarea unor intregi categorii sociale. A fost ceea ce regretatul istoric rus, fostul disident Viktor Zaslavsky, a numit genocidul de clasă.

Visinescu a actionat ca un zelos “gradinar” al statului totalitar (spre a relua o imagine a lui Zygmunt Bauman). Propaganda comunistă i-a stigmatizat pe Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Dinu Brătianu, Ion Flueras, Iosif Jumanca, Ioan Bărbus, N. Carandino, Victor Pogoneanu, N. Steinhardt, Nicolae Margineanu, Szilard Bogdanffy, Vladimir Ghika, Aurelian Bentoiu, Vladimir Streinu, drept “bestii reactionare”. Fără perversele contributii ale unor Iosif Chisinevschi, Leonte Răutu, Paul Niculescu-Mizil, Silviu Brucan, N. Moraru, Nestor Ignat, Sorin Toma, Mihai Beniuc, demonologia regimului ar fi fost in suferintă. Ei au potentat-o maniacal, i-au dat formă si voce. Cand băteau si omorau, călăii erau convinsi că au Istoria de partea lor. Chiar acum, cand scriu aceste randuri, fostul ideolog al regimului Ceausescu, Dumitru Popescu, continuă să ridice in slăvi “realizările” socialismului. Cand organiza vanătorile de vrajitoare impotriva studentilor, intre 1956 dsi 1960, Ion Iliescu era convins ca serveste “revolutia proletara”…

Visinescu a fost instrumentul, nu arhitectul regimului ilegitim si criminal. Există, in continuare, destui fosti functionari ai Raului care beneficiaza de pensii nesimtite. A sosit din plin momentul re-analizării pensiilor fostilor securisti si activisti. Niciunul dintre acestia n-ar avea dreptul, intr-o Romanie democratică, la o pensie mai mare decat aceea minima! Să mai adaug ca ar fi si o măsură eficientă din punct de vedere bugetar…

Textul de mai sus a aparut aici:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/crima-si-pedeapsa/

 


Un adevarat erou: Vasile Paraschiv

04/02/2016

Azi se implinesc cinci ani de la incetarea din viata a unui dintre cei mai cinstiti si curajosi oameni pe care mi-a fost dat sa-i cunosc.

Vasile Paraschiv în urma bătăii primite la 6 ianuarie 1984

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8273454-istoria-onoarei-romani-memoriam-vasile-paraschiv.htm


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 223 other followers