Monarhii, republici, imperii coloniale

12/09/2022

Teza dupa care institutia monarhica este in chip iremediabil compromisa de colonialism ignora faptul ca imperiul colonial francez a existat si s-a extins in plin regim republican. Monarhia britanica, asemeni celor din Olanda, Belgia, Spania, a patronat sisteme coloniale profund nedrepte, rasiste si exploatatoare. Dar, in anii 50 valul planetar al decolonizarii a marcat finalul imperiilor moderne occidentale. In 1957, fosta colonie britanica Ghana devenea stat independent. Exact in acea perioada A Patra Republica franceza ducea un razboi feroce impotriva independentei Algeriei. Abia revolutia din 1974 a consfintit sfarsitul imperiului colonial al Portugaliei. Cred ca aceste precizari pot servi unei discutii rationale despre lectiile secolului 20.


Spiritul democratiei britanice

08/09/2022

In Memoriam Queen Elizabeth II


Escatologie, revelatie, revolutie

12/07/2022

Citesc o carte extraordinară, Professor of Apocalypse despre Jacob Taubes, personaj fabulos, noncatalogabil, iconoclast, heterodox, spirit eretic, fiu de rabin, el însuși cu studii de rabin și de filosofie, prieten cu Susan Sontag, Cioran, apropiat în final de Carl Schmitt, undeva între un iluminism tragic și un anti-iluminist autosfâșiat. A apărut in urma cu o luna la Princeton UP. O lucrare esențiala pentru a înțelege nihilismul contemporan. Ioan Petru Culianu, admiratorul lui Hans Jonas, a scris într-un volum coordonat de Taubes pe tema gnosticismului. Agnes Heller l-a cunoscut. Recentul mesaj al istoricului Timothy Snyder către și despre Habermas invedereaza ca sunt momente când liberalismul iluminist trebuie să iasă din cochilia etern jenată. Agnes si Habermas au fost prieteni. Dar ea ar fi subscris la pozitia lui Timothy Snyder. Schmitt (deloc favoritul meu, of course) a susținut necesitatea deciziei în clipe cruciale. Avea dreptate. Decizionismul moral este ceea ce l-a inspirat pe Churchill. Decizi pentru că dacă nu decizi, dispari. Nu doar tu, ci și umanitatea.

Extaz apocaliptic, escatologie revoluționară, teologie politică, matrici subjacente, acestea ar fi conceptele esențiale pentru a înțelege metamorfozele gândirii lui Iacob Taubes. Geniu predominant oral, s-a ferit de cristalizarea gândurilor în rigiditatea procustiană a tipăriturii. Era deopotrivă dominat de Eros și de Thanatos, de instinctul vietii si de acela al mortii. În discuțiile cu Herbert Marcuse și Emil Cioran, cu Habermas și Adorno, cu Carl Schmitt și Susan Sontag, Taubes se dovedea mereu imprevizibil, de o spontaneitate care îi lăsa perplecși pe interlocutori. Era un căutător, un pelerin, un metafizician dialectic și un dialectician metafizic. Prima sa soție, Susan Taubes, de origine evreică maghiară, s-a sinucis puțin timp după publicarea romanului autobiografic “Divorce”. Volumul a fost recent republicat in excepționala serie NYR Books. A fost condusă pe ultimul drum de cea mai apropiata prietena, Susan Sontag, si de fiul acesteia David Rieff. Acum trei dececenii, David a recenzat cartea mea Reinventing Politics in Newsday. A doua soție a lui Taubes a fost Margherita von Brentano, profesoara de filosofie de la Freie Universität din Berlin, locul unde Taubes a predat mulți ani. Iacob și Margherita, un cuplu extrem de influent, au administrat un fond de ajutorare a disidenților din Europa Centrală, între care filosoful ceh Karel Kosik, autorul Dialecticii concretului, și membrii Școlii de la Budapesta (Agnes Heller, Ferenc Feher, Mihaly Vajda, Gyorgy Markus). Pentru Taubes, Marx conta ca filosof al salvarii. Aici se intalnea cu Ernst Bloch, autorul trilogiei Das Prinzip Hoffnung. Tinerii hegelieni au organizat o revolutie impotriva teologiei. Post-marxistii gen Taubes, Agamben, Badiou, chiar Zizek, sunt campionii unei teologii a revolutiei. Cartea lui Ernst Bloch despre Thomas Munzer se intitula Theologe der Revolution.

Eroul său cultural, arhetipul vocației radicale a fost Apostolul Pavel. Într-o scrisoare către Carl Schmitt, Taubes ii propunea o lectură absolut originală a Epistolei către Romani., 2. Impresionat de vertiginoasa logică taubesiană, Schmitt i-a îndemnat să nu țină aceste gânduri doar între patru ochi. Fascinantă această relație faustică dintre cel numit “ultimul gânditor evreu al filosofiei germane” și fostul filosof juridic al celui de-al Treilea Reich.

Ceea ce aveau in comun Jacob Taubes si Emil Cioran era pesimismul apocaliptic si constiinta tragismului istoriei. Vorbim aici despre nihilism, teologie politica, mistica revolutionara. Despre Adorno si Benjamin, Arendt si Lowith, Jonas si Marcuse, Wieseltier si Scholem, Celan si Heidegger, Habermas si Blumenberg, fascism si bolsevism,. modernitate si traditie. Acum zece ani, la Amsterdam, am stat de vorba cu marele ganditor Moshe Idel despre Scholem, Buber si Taubes. Despre profunzimea gandirii celui din urma, profesorul Idel nutrea serioase rezerve. Taubes, un filosof politic anti-liberal, a incercat sa-l inteleaga pe Carl Schmitt prin Sf. Pavel si pe Sf. Pavel prin Carl Schmitt. Aici se intalneau cautarile lui Cioran si Taubes. Prieteni sub semnul lui Saturn. Schmitt a teoretizat starea de urgenta, decizionismul tragic. Taubes a cautat pana in ultima clipa salvarea. Filosofia politica s-a transformat in soteriologie. Eschatonul a fost imanentizat.


Despre Emil Cioran si amurgul radicalismelor

02/07/2022

Citesc fascinanta biografie a lui Jacob Taubes, filosoful politicului si al religiei, de fapt unul dintre cei mai originali ganditori pe teme legate de nihilism, salvare, gnosticism, eschatologii si religii politics. Fiu de rabin elvetian, Taubes a cunoscut traditia iudaica din interior. Mesianismul sau era asumat. Autorul aceste esentiale biografii, profesorul Jerrry Muller, citeaza pe larg cuvintele de pretuire ale lui E. M. Cioran despre Taubes. Au fost prieteni. Am regasit azi textul meu despre Cioran aparut pe Contributors in 2011.

Ceea ce aveau in comun Taubes si Cioran era pesimismul apocaliptic si constiinta tragismului istoriei. Cartea lui Muller se intituleaza Professor of Apocalypse. A aparut anul acesta la Princeton University Press.


Giacometti Meets Rothko

02/07/2022

at the National Gallery of Art in Washington, DC


Queen of Sorrow

23/06/2022

The tragic queen of Russian poetry, Anna Andreyevna Akhmatova, was born on June 23, 1889. She died on March 5, 1966, 11 years after Stalin. In 1946, Stalin’s ideological henchman, Andrey Zhdanov, carried out his master’s order and denounced her poetry as “decadent” and called her “half nun, halh harlot.” Her first husband, poet Nikolay Gumilyov, was executed as a “counter-revolutionary” under Lenin. Their son, Lev, spent years in the Gulag. In her celebrated poem “Lot’s Wife,” Akhmatova uses a biblical reference to the story of Lot’s wife (who goes unnamed in the Bible), a woman given the chance to escape her home as it is destroyed by God, but who makes a fatal sacrifice to look back at her city one, final time.

The just man followed then his angel guide

Where he strode on the black highway, hulking and bright;

But a wild grief in his wife’s bosom cried,

Look back, it is not too late for a last sight

Of the red towers of your native Sodom, the square

Where once you sang, the gardens you shall mourn,

And the tall house with empty windows where

You loved your husband and your babes were born.

She turned, and looking on the bitter view

Her eyes were welded shut by mortal pain;

Into transparent salt her body grew,

And her quick feet were rooted in the plain.

Who would waste tears upon her? Is she not

The least of our losses, this unhappy wife?

Yet in my heart she will not be forgot

Who, for a single glance, gave up her life.

—Translated from the Russian by Richard Wilbur


Timely lessons of the past century

06/08/2018

“Official history has always been the history of great murderers, and it is not only today that Cain is killing Abel. But it is only today that Cain is killing Abel in the name of logic and then claiming the ribbon of the Legion of Honor.” (Albert Camus, quotation retrieved in the Bertram Wolfe Collection, Hoover Institution Archives, July 2017)

Image may contain: 1 person, closeup


Against Fear and Panic: In Memoriam Leonidas Donskis

09/07/2018

Lithuanian political philosopher Leonidas Donskis on populism, fear, and courage. I publish here a fragment from the first chapter of a book of dialogues we were writing together when he suddenly passed away. I received it on September 6, 2016. Leonidas died on September 21. One can read it as this critical intellectual’s testament: “The question arises as to fear of what? The answer is quite simple: It is fear of someone who comes as personification of our own insecurities and uncertainties, who get their first and last names of facial features due to excessive sensationalist media coverages, tabloid editorials, and conspiracy theories. Fear of Islam and Muslims, fear of immigrants, fear of gays and lesbians, fear of godless pinkos, fear of new Jewish world conspiracies, fear of Jews and Banderovites – that is, fascists in the way in which the Kremlin propaganda depicts them – in Ukraine.

Together with privacy exposed in the public, fear has become most precious political commodity. At the same time, it serves as the key to success for every tabloid. For we live in a world of self-generating and self-sustaining fear, panic-mongering, fake images and information, compulsive self-exposure, constant attention-seeking, conspiracy theories, suspicion, hatred, and bullying conflated with critique.

This is not to say that courage bid farewell to this world. Ukraine could serve here as the best proof of courage, bravery, sacrifice, willpower, and magnanimity without which the country would never have had the strength to mobilize and defend itself against Russia’s aggression and political terrorism.

And it becomes the reminder of what it means no to succumb to panic and fear both being the most desirable outcome for the Kremlin and Vladimir Putin. To find the strength to resist nuclear blackmail, toxic lies, and hate crimes committed inside and outside Russia means to be on the winning side nowadays. The more fear we generate in our media, the more success we bring to the Kremlin.”


Hero, martyr, moral beacon

04/04/2018

“Darkness cannot drive out darkness; only light can do that. Hate cannot drive out hate; only love can do that.”

In memory of Martin Luther King, Jr, unswerving advocate of non-violent resistance, murdered fifty years ago…

 

Image result for martin luther king jr

 

 


Pentru Horia Patapievici: La Multi Ani, cu noroc, sanatate si minunate impliniri intelectuale!

18/03/2018

Nobletea spiritului: Unul din marile daruri pe care le-am primit in viata este cel al unor prietenii de neclintit. Intre acestea, cat se poate de intensa, fraterna legatura sentimentala, morala si intelectuala cu Horia Patapievici. In a mea umila opinie, Horia este cel mai important intelectual (ganditor politic) liberal al zilelor noastre in Romania. Ura impotriva lui Horia este ura in raport cu ceea inseamna ideile sale. Vreau sa o spun cat pot de clar: fara Horia n-as fi rezistat in 2006, in timpul cand lucram impreuna in cadrul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Vorbeam zilnic la telefon. El si Mihnea Berindei tineau permanent legatura cu Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Sunt coplesit de amintiri. Voi spune doar ca, fara Horia, viata mea si a noastra ar fi infinit mai saraca. Am trecut si vom trece prin multe impreuna, dar niciodata, sub nicio forma nu ne-am indoit de inoxidabila noastra solidaritate. A fost, este, va fi! La Multi Ani, cu noroc, sanatate si minunate impliniri intelectuale!

 

Image may contain: 2 people, including Vladimir Tismaneanu, people smiling, people sitting, eyeglasses and indoor