Refugees

I was little when I heard my parents talking about their experiences as political refugees. First in French camps, after the Spanish Civil War, then as asylees in the Soviet Union between late 1939 and early 1948. In elementary school, I was friends with Alex, the youngest son of Federico Melchior, the editor-in-chief of “Mundo Obrero.” Then, in highschol, with Charalambis, son of the editor of “Neos Kosmos.” Nansen passports. Like Menelaos Ludemis, like Dimos Rendis. LikeYannis Veakis, Elena Patrascanu’s secnd husband. I warmly recommend Apostolos Patelakis’s book about the Greek political refugees in Romania. Later, I read Koestler’s “Scum of the Earth” and Hannah Arendt’s essay “We, Refugees.” To be a political refugee means Heimatslosigkeit. Uprootedness. No civic rights. Unprotectedness. Defenselessness. Hopelessnes. Helplessness. Carola Neher was a political refugee in the USSR. So were Maria Osten, Eva Zeisel, Alex Weissberg, Margarete Buber Neumann. So were Elena Filipovici, Marcel Pauker (Luximin), David Fabian, and Alexandru Dobrogeanu-Gherea. No light at the end of the existential tunnel. A bureaucrat’s whim determines the refugee’s destiny. Transit. Like in Anna Seghers’s novel and Christian Petzold’s film. Like in Walter Benjamin’ failed attempt to escape France. Like in Danilo Kis’s “A Tomb for Boris Davidovich.”

Photo: Moscow, 1940, after the Spanish Civil War my parents were political refugees in the Soviet Union. She was 25, he was 27. The then general secretary of the Communist Party of Romania (Section of the Communist International), Boris Stefanov, urged them not to ask questions about prominent Romanian refugees. Silence was a rule of survival. In Moscow, my mother was on friendly terms with two German refugees: Helene (Lena) Berg and Hanna (Haschka) Wolf. They were close friends with Hilde Benjamin, WB’s sister-in-law and the GDR’s first Minister of Justice. Georg Benjamin died in a Nazi concentration camp. Hilde was a fanatic instrument of “class justice.” Lena served as SED representative on the editorial board of the Prague- based monthly “World Marxist Review.” Haschka was Rector of the SED’s Superior Party School. Both were CC members.

Escatologie, revelatie, revolutie

Citesc o carte extraordinară, Professor of Apocalypse despre Jacob Taubes, personaj fabulos, noncatalogabil, iconoclast, heterodox, spirit eretic, fiu de rabin, el însuși cu studii de rabin și de filosofie, prieten cu Susan Sontag, Cioran, apropiat în final de Carl Schmitt, undeva între un iluminism tragic și un anti-iluminist autosfâșiat. A apărut in urma cu o luna la Princeton UP. O lucrare esențiala pentru a înțelege nihilismul contemporan. Ioan Petru Culianu, admiratorul lui Hans Jonas, a scris într-un volum coordonat de Taubes pe tema gnosticismului. Agnes Heller l-a cunoscut. Recentul mesaj al istoricului Timothy Snyder către și despre Habermas invedereaza ca sunt momente când liberalismul iluminist trebuie să iasă din cochilia etern jenată. Agnes si Habermas au fost prieteni. Dar ea ar fi subscris la pozitia lui Timothy Snyder. Schmitt (deloc favoritul meu, of course) a susținut necesitatea deciziei în clipe cruciale. Avea dreptate. Decizionismul moral este ceea ce l-a inspirat pe Churchill. Decizi pentru că dacă nu decizi, dispari. Nu doar tu, ci și umanitatea.

Extaz apocaliptic, escatologie revoluționară, teologie politică, matrici subjacente, acestea ar fi conceptele esențiale pentru a înțelege metamorfozele gândirii lui Iacob Taubes. Geniu predominant oral, s-a ferit de cristalizarea gândurilor în rigiditatea procustiană a tipăriturii. Era deopotrivă dominat de Eros și de Thanatos, de instinctul vietii si de acela al mortii. În discuțiile cu Herbert Marcuse și Emil Cioran, cu Habermas și Adorno, cu Carl Schmitt și Susan Sontag, Taubes se dovedea mereu imprevizibil, de o spontaneitate care îi lăsa perplecși pe interlocutori. Era un căutător, un pelerin, un metafizician dialectic și un dialectician metafizic. Prima sa soție, Susan Taubes, de origine evreică maghiară, s-a sinucis puțin timp după publicarea romanului autobiografic “Divorce”. Volumul a fost recent republicat in excepționala serie NYR Books. A fost condusă pe ultimul drum de cea mai apropiata prietena, Susan Sontag, si de fiul acesteia David Rieff. Acum trei dececenii, David a recenzat cartea mea Reinventing Politics in Newsday. A doua soție a lui Taubes a fost Margherita von Brentano, profesoara de filosofie de la Freie Universität din Berlin, locul unde Taubes a predat mulți ani. Iacob și Margherita, un cuplu extrem de influent, au administrat un fond de ajutorare a disidenților din Europa Centrală, între care filosoful ceh Karel Kosik, autorul Dialecticii concretului, și membrii Școlii de la Budapesta (Agnes Heller, Ferenc Feher, Mihaly Vajda, Gyorgy Markus). Pentru Taubes, Marx conta ca filosof al salvarii. Aici se intalnea cu Ernst Bloch, autorul trilogiei Das Prinzip Hoffnung. Tinerii hegelieni au organizat o revolutie impotriva teologiei. Post-marxistii gen Taubes, Agamben, Badiou, chiar Zizek, sunt campionii unei teologii a revolutiei. Cartea lui Ernst Bloch despre Thomas Munzer se intitula Theologe der Revolution.

Eroul său cultural, arhetipul vocației radicale a fost Apostolul Pavel. Într-o scrisoare către Carl Schmitt, Taubes ii propunea o lectură absolut originală a Epistolei către Romani., 2. Impresionat de vertiginoasa logică taubesiană, Schmitt i-a îndemnat să nu țină aceste gânduri doar între patru ochi. Fascinantă această relație faustică dintre cel numit “ultimul gânditor evreu al filosofiei germane” și fostul filosof juridic al celui de-al Treilea Reich.

Ceea ce aveau in comun Jacob Taubes si Emil Cioran era pesimismul apocaliptic si constiinta tragismului istoriei. Vorbim aici despre nihilism, teologie politica, mistica revolutionara. Despre Adorno si Benjamin, Arendt si Lowith, Jonas si Marcuse, Wieseltier si Scholem, Celan si Heidegger, Habermas si Blumenberg, fascism si bolsevism,. modernitate si traditie. Acum zece ani, la Amsterdam, am stat de vorba cu marele ganditor Moshe Idel despre Scholem, Buber si Taubes. Despre profunzimea gandirii celui din urma, profesorul Idel nutrea serioase rezerve. Taubes, un filosof politic anti-liberal, a incercat sa-l inteleaga pe Carl Schmitt prin Sf. Pavel si pe Sf. Pavel prin Carl Schmitt. Aici se intalneau cautarile lui Cioran si Taubes. Prieteni sub semnul lui Saturn. Schmitt a teoretizat starea de urgenta, decizionismul tragic. Taubes a cautat pana in ultima clipa salvarea. Filosofia politica s-a transformat in soteriologie. Eschatonul a fost imanentizat.

Putinismul ca ideocratie totalitara

Leviatanul numit URSS s-a nascut in decembrie 1922 prin tratatul semnat de reprezentantii auto-desemnati ai Federatiei Ruse, Ucrainei, Belorusiei (Belarus) si Transcaucaziei. A fost un imperiu totalitar dominat de o ideologie mesianic revolutionara care atribuia Rusiei Sovietice un rol providential. Cultul liderului (Lenin, Stalin etc) era un element definitoriu pentru religia politica a sovietismului. Inca din anii 30, Stalin a imbratisat viziunea autocratic-imperialista proprie ideologiei expansioniste a tarismului. Putinismul impartaseste cu bolsevismul si cu tarismul febra profetica a milenarismului. Nu orice fel de bolsevism, ci aclea de sorginte jdanovista, al postularii prirotitatii ruse in orice domeniu, de la radioul lui Popov la astorfizica lui Tiolovski.

Putinismul ste un construct obtinut prin bricolaj, cu fragmente si secvente din alte experiente si scenarii. Cand se proiecta in Ivan cel Groaznic, Koba nu exagera decat partial. Nostalgiile tariste ale lui Putin sunt de fapt expresia unei insecuritati mistuitoare. Instinctele sale reale sunt kaghebiste. Este obsedat de dusmani, vizibili si invizibiuli. Mereu la panda, traieste in minciuna si groaza. Un univers scindat, o existenta schizoida. Nu este un strateg, ci un executant lipsit de capacitate vizionara. De-aici si gafele stiute ori mai putin stiute. “Ideea Rusa” este pentru Putin o arma politica. Un mit mobilizator, electrizant, galvanizant. Mitul societatii fara clase s-a destramat. La fel si acela al revolutiei mondiale. Ceea ce n-a disparut este adversitatea viscerala pentru valorile rationalismului cartezian, pentru umanismul burghez, pentru Drepturile Omului si Cetateanului.

Un autor francez originar din Romania a scris o biografie extrem de relavasnta a lui Putin.Ma refer la Jean Parvulescu (Parvulesco). A trecut ilegal frontiera in 1948, a ajuns in Vest trecand prin Iugoslavia titoista. M-am ocupat de Parvulesco intens in ultima vreme. Cartea despre Putin nu e o biografie, ci un manifest. Autorul prefetei este Aleksandr Dughin, unul dintre pontifii putinismului. Parvulesco era un excentric, in anii 50 in cercurile exilului romanesc, aflam de la Monica Lovinescu in cartea de amintiri “La apa Vavilonului”, i se spunea “Printul”. Fiul sau, Stanislas Parvulesco, este pretendent la tronul fictivului Ragat al Patagoniei. Halucinatii istoriosofice si pseudo-filosofice? Dar legaturile trimit mai departe. Parvulesco i-a deschis calea lui Dughin spre ezoterismul fascistoid al lui Julius Evola si spre misticismul anti-modern al lui Rene Guenon. Evola a fost un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu. Scriu aceste lucruri pentru a lumina resorturile invizibule ale neo-ocultismului putinist. Pentru ca, asa cum Hitler era atras de simbolistica neo-pagana, Putin este fascinat de ideile unui oprofest al dascismului rus precum Ivan Ilin. In acest creuzet al euroasianismului presupus purificator paliputa emotii, fobii, mituri si pulsiuni care definesc “revolta impotruva lumii moderne”, strigatul de lupta al noilor vrajitori.

Despre Emil Cioran si amurgul radicalismelor

Citesc fascinanta biografie a lui Jacob Taubes, filosoful politicului si al religiei, de fapt unul dintre cei mai originali ganditori pe teme legate de nihilism, salvare, gnosticism, eschatologii si religii politics. Fiu de rabin elvetian, Taubes a cunoscut traditia iudaica din interior. Mesianismul sau era asumat. Autorul aceste esentiale biografii, profesorul Jerrry Muller, citeaza pe larg cuvintele de pretuire ale lui E. M. Cioran despre Taubes. Au fost prieteni. Am regasit azi textul meu despre Cioran aparut pe Contributors in 2011.

Ceea ce aveau in comun Taubes si Cioran era pesimismul apocaliptic si constiinta tragismului istoriei. Cartea lui Muller se intituleaza Professor of Apocalypse. A aparut anul acesta la Princeton University Press.

Marele vagabond al unei metafizici imbatranite: Pasiunea lui Emil Cioran

Tenebrele “Epocii de Aur”: Ceaușescu, Securitatea și moartea doctorului Abraham Schaechter

“Nu știu dacă toți știți ca astazi dimineața s-a sinucis dr. Schaechter și așa s-a ajuns sa se cunoască aceasta situație. Toate aceste note privesc pe de. Schaechter care a fost medicul meu, care nu a vrut sa fie agentul Securității, si atunci s-au folosit de alți agenți…. eu sunt convins ca sinuciderea lui s-a întâmplat ca urmare a tot ceea ce s-a întreprins împotriva lui”. (14 martie 1973, document inclus in Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Gosu, editori, Istoria comunismului din România, volumul III, Polirom, 2016, p. 142). L-am cunoscut, era amic cu sora tatalui meu, doctorita Nema Tismaneanu (Tisminetki). Sotia sa murise cu cativa ani inainte de acest deznodamant cel putin enigmatic. Schaechter avea o partenera, planuiau sa se casatoreasca. Oricum, a rugat-o pe Nema sa-l ajute sa gaseasca un mic apartament de inchiriat in zona Dorobanti-Aviatorilor. Era doctorul sotilor Ceausescu. Dupa Plenara din aprilie 1968, in pofida presiunilor, a continuat un timp sa fie doctorul sotilor Alexandru si Marta Draghici. Era afabil, bonom, un povestitor talentat de bancuri si istorioare amuzante. Era pretuit ca diagnostician. Organele au spus ca doctorul s-a sinucis arunacandu-se pe geam de la etajul sapte (ori cinci), din cladirea spitaului de urgenta. Motivul? Zvonistica securista a lansat ideea ca era deprimat dupa moartera sotiei. I-au trebuit cativa ani pentru ca depresia sa duca la sinucidere? Si cum ramane cu ideea unei noi casatorii, cu planurile de viitor? Fiul sau, Sorin, a facut Medicina, s-a specializat in obstetrica si ginecologie. La inmormantare, la Cimitirul Evreiesc Filantropia, a fost prezenta Elena Ceausescu care i-a spus lui Sorin ca-l va ajuta daca va avea nevoie. Nu peste mult timp, Sorin a primit rapid aprobarea de a emigrat in Israel. Seful Consiliului Securitatii Stauului in acel moment era Ion Stanescu. A fost (temporar) zburat, a revenit in esaloanele superioare, iar dupa decemrbie 1989, a fost un virulent membru al Partidului Socialist al MUncii (PSM), formatiunea revansarda condusa de fostul premier ceausist Ilie Verdet si de trubadurul comunismului dinastiic, Adrian Paunescu.

How do you reason with a dictator like Putin?

Putin comes from a line of ideological dictators (including Hitler and Stalin). These dictators become hostages to their own worldview. Hitler used to say “I pursue my destiny with the same certainty that a sleepwalker pursues his path”. The smashing power of reality may overwhelm Putin. Right now, he lives in a cocoon of lies, but once he gets a clear set of information, he will realize that he has failed because he has humiliated Russia more than anyone else, especially because Finland and Sweden will most likely join NATO. Russia’s foreign policy towards Finland has always been to deny that country any foreign policy. Lenin and Stalin would hate what he has done. They were Machiavellians and valued success. This is how he will meet his downfall. His fiasco in Ukraine has shown the bankruptcy of oligarchic kleptocracy. Putinism has failed politically, militarily, morally. But as a set of  ideological salvationist fantasies, it will outlive Putin the same way Maoism has outlived Mao.

Dictatura si minciuna

Acum 81 de ani, pe 22 iunie 1941, trupele germane au atacat URSS. Stirea era ca o mega-bomba. Pana in ultima clipa, informatiile de la Richard Sorge si “Orchestra Rosie” au fost considerate “provocari” britanice. Lavrenti Beria era comisarul poporului (narkom) pentru afacerile interne si controla la sange lumea spionajului sovietic. Omul sau, Merkulov, indeplinea perinde ac cadaver ordinele lui Beria. Citeam ieri in formidabila biografie a lui Beria de Francoise Thom textul din 21 iunie 1941 in care Beria il incredinta pe Stalin ca nu exista niciun risc al unui atac iminent impotriva statului sovietic. In regimurile totalitare si neototalitare, informatiile secretizate sunt manipulate pentru a-l flata si linisti pe dictator. Probabil ca pe 23 februarie 2022, Putin a primit un raport ultraconfidential asigurandu-l ca ucrainenii vor capitula rapid si ca “operatiunea speciala” va triumfa intr-o saptamana. Totalitarismul este un sistem care functioneaza prin disfunctionalitati. Ceea ce, pe lunga si chiar medie durata, il face vulnerabil.

Corabia nebună

Un grup de rebeli au ocupat corabia. Ofiterii au fost arestati, unii executati. Căpitanul a incercat să negocieze, se străduie in continuare, dar este tot mai vlăguit si mai hărtuit. Rebelii controlează nava, pasagerii par să nu realizeze dezastrul. Sunt prizonieri, dar se amăgesc că sunt liberi…

Dedic acest post memoriei lui Herman Melville (1819–1891)

Timely lessons of the past century

“Official history has always been the history of great murderers, and it is not only today that Cain is killing Abel. But it is only today that Cain is killing Abel in the name of logic and then claiming the ribbon of the Legion of Honor.” (Albert Camus, quotation retrieved in the Bertram Wolfe Collection, Hoover Institution Archives, July 2017)

Tenebrele “Epocii de Aur”: Ceaușescu, Securitatea și moartea doctorului Abraham Schaechter

Ceausescu dixit: “Nu știu dacă toți știți ca astazi dimineața s-a sinucis dr. Schaechter și așa s-a ajuns sa se cunoască aceasta situație. Toate aceste note privesc pe de. Schaechter care a fost medicul meu, care nu a vrut sa fie agentul Securității, si atunci s-au folosit de alți agenți…. eu sunt convins ca sinuciderea lui s-a întâmplat ca urmare a tot ceea ce s-a întreprins împotriva lui”. (14 martie 1973, document inclus in Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Gosu, editori, “Istoria comunismului din România”, volumul III, Polirom, 2016, p. 142)