Reflecții din vremea lui Dragnea

12/10/2017

GHIUL ~uri n. Inel, de obicei bărbătesc, masiv, din aur (cu pietre prețioase). /<turc. kül Pentru cei din generația mea, era simbolul bătăușului nevolnic, al derbedeului de cartier, al celui care te amenință la colț de stradă arătându-ți dinții lupului sculptat pe ghiul. Om (mai) subțire, colecționarul de hărți Adrian Năstase nu poartă ghiul. Nu are nici unghie la degetul mic lăsată să crească spre a-și mângâia părul din urechi. Dar sunt la fel. Yuck!

Advertisements

Diavolul in Istorie: Leninismul ca escatologie revoluționară

11/10/2017

Putem oare absolvi intențiile inițiale de efectelor lor dezastruoase? Putem oare separa moralitatea intențiilor de moralitatea efectelor? Chiar și înainte de venirea la putere a bolșevicilor, era clar că Lenin era un propagandist fanatic, un ideolog utopic fixat asupra ideii de puritate socială și purificare, un moștenitor al lui Robespierre și Saint-Just, și nu un filosof. Filosofia presupune îndoială, iar Lenin era un om fără îndoieli. Lenin era practicantul unei filosofii simpliste, partizane și exclusiviste. El a respins categoric orice posibilitate pentru o cale de mijloc, a unui tertium datur între ceea ce el a numit ‘ideologia burgheză’ și cea ‘proletară’. Maniheismul lui Lenin a fost inexorabil. Pentru Lenin și urmașii săi, ideile au fost dintotdeauna manifestările intereselor de clasă. Aceasta era esența unei noțiuni esențiale pentru concepția leninistă asupra ideilor, ideologiilor și conștiinței filosofice: “partiinost” – partinitatea, poziția de clasă, atașamentul militant, aservirea totală și funestă la linia partidului. Pentru Lenin, dictatura proletariatului, concept pe care el l-a apărat cu fanatică ardoare, a reprezentat singurul mod de salvare a revoluției si, deci, a a umanitătii. În această escatologie revoluționară, violența avea funcțiuni izbăvitoare, cathartice și miraculoase. Cei care refuzau să adere la adevărul revelat de partid deveneau ‘dușmani ai poporului’ și își meritau exterminarea, fiind mizerabili paraziți. In rest, Lenin putea fi liniștit, bătrâna cârtiță iși urma drumul…

 

Image may contain: 1 person, sitting and outdoor


O grotescă minciună

04/10/2017

Pentru Cornel Nistorescu, Himmler-ul României lui Ceausescu a fost “un general luminat”. Luminat va fi fost și mareșalul NKVD Lavrenti Pavlovici Beria. Luminat o fi fost și Iuri Vladimirovici Andropov, odiosul hărțuitor al celor care luptau pentru respectarea drepturilor omului in URSS. Tot in corul negaționist cântă serenade răposatului megasecurist și Adrian Nastase: “A murit generalul Iulian Vlad, una din figurile cele mai interesante, dar și cele mai discrete, din peisajul public romanesc. L-am respectat și am respectat eforturile pe care le-a făcut pentru a tempera situatia din țară inainte de ’89 și de a asigura apărarea intereselor țarii la incheierea Războiului Rece”. Chestiunea aceasta cu “interesele țării” este o perfidă capcană, de fapt o grotescă minciună. Niciun interes național nu cerea să susții din răsputeri dictatura dementă a cuplului Ceausescu. Niciun interes național nu impunea represiunea din noiembrie 1987 de la Brașov. Niciun interes național nu justifica asasinarea lui Gheorghe Ursu, arestările de disidenți, prigonirea Doinei Cornea. Dimpotrivă!


O datorie de onoare

02/10/2017

Ca fost președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, afirm cu maximă responsabilitate academică și morală că niciodată, dar absolut niciodată, Securitatea nu a fost o instituție patriotică. A fost o organizație criminală din clipa inființării și până la sfârșit (dacă sfârșit este cuvântul potrivit). Dedic acest text memoriei lui Constantin Ticu Dumitrescu (1928–2008), președintele AFDPR și membru al Comisiei Prezidențiale.

Image result for ticu dumitrescu


Mânia și greața

30/09/2017

Chiar dacă aș avea nervi de oțel și tot n-aș putea citi fără un sentiment de abisal, nevrozant dezgust despre “patriotismul” securistului en titre care a fost Iulian Vlad. Marx a scris cândva că omenirea se desparte de trecutul ei râzând. In cazul de față, ne despărțim cu o infinită, irepresibilă și pe deplin justificată mânie in raport cu un criminal și cu apologeții săi. Dublată de o apăsătoare și cât se poate de legitimă greață…


In memoriam Virgil Ierunca

28/09/2017

Why does Virgil Ierunca matter? Because in times of dishonesty and cowardice, he was honest and courageous. Because in times of capitulation, he refused to tremble, to waver, and to bow. Because he had a hierarchy of values which has turned out to have been the right one. He passed away on September 28, 2006. He was a member of the Presidential Commission for the Analysis of the Cmmunist Dictatorship in Romania. Together with his wife and closest friend, Monica Lovinescu, he was the voice of hour hope. Whenever people tell me that we did not have a Milosz, a Camus, or a Havel, I respond that they are wrong. We had Monica and Virgil. Blessed be their memory and may we live up to their legacies!


Totalitarian brotherhood in action…

17/09/2017

No automatic alt text available.

September 17, 1939: Every word in Vyacheslav Molotov’s infamous speech on that day was a shameless, blatant, egregious lie: “Events arising out of the Polish-German War have revealed the internal insolvency and obvious impotence of the Polish state. Polish ruling circles have suffered bankruptcy… Warsaw as the capital of the Polish state no longer exists. No one knows the whereabouts of the Polish Government. The population of Poland have been abandoned by their ill-starred leaders to their fate. The Polish State and its Government have virtually ceased to exist. In view of this state of affairs, treaties concluded between the Soviet Union and Poland have ceased to operate. A situation has arisen in Poland which demands of the Soviet Government special concern for the security of its State. Poland has become a fertile field for any accidental and unexpected contingency that may create a menace for the Soviet Union…Nor can it be demanded of the Soviet Government that it remain indifferent to the fate of its Blood Brothers, the Ukrainians and White Russians inhabiting Poland, who even formerly were nations without rights and who now have been utterly abandoned to their fate. The Soviet Government deems it its sacred duty to extend the hand of assistance to its brother Ukrainians and White Russians inhabiting Poland.” Extracts from Molotov’s broadcast speech on the Soviet invasion of Poland (17 September 1939) Mirovoe Khoziaistvo, 1939, 9, p. 13. In Soviet Documents on Foreign Policy. Volume I: 1917-1941. Jane Tabrisky Degras (ed.) 1953, Oxford University Press. Pages 374-5