Ingrijorare si revolta: “Tara cu multe flegme pe trotuare”

Multe mesaje (de toate felurile) postate in EvZ ca reactii la articolul meu “Noi, intelectualii“.  Evident, este vorba de o replica data suvoiului calomniator care s-a revarsat, mai ales in ultimele saptamani, impotriva unui grup de intelectuali acuzati (stigmatizati) de a fi renuntat la spiritul critic si de a se fi transformat intr-un fel de pluton ancilar comandat din umbra de Traian Basescu.

Lucrurile au inceput mai demult. Din pacate, cu exceptia unui protest colectiv aparut in 22 si a unei dezbateri organizate de CADI si de Institutul de Studii Populare, reactiile au fost anemice (ori, mai degraba, au lipsit cu desavarsire).   Regretabilele, dar in fond normalele, diviziuni din lumea intelectuala s-au tradus adeseori in acel Schadenfreude (bucurie la raul suferit de altul), o patologie emotionala care nu face decat sa adanceasca rupturile si sa inteteasca tensiunile.  Cand Horia Patapievici a vorbit public despre critica de exterminare practicata de un artizan al insultei de granit, un alt cunoscut intelectual mi-a spus ca nu se poate, personajul este un spirit fin, respecta ideile etc  Si tot asa, ne trezim abia cand suntem noi victimele noilor Calibani.

In locul unei necesare solidaritati ca riposta la agresiunile mojiciei, au existat si exista reviste culturale care joaca rolul de complici ai acestor forte ostile liberalismului politic si decentei etice. Se inchid ochii la existenta unor nuclee dure ale veninului antisemit, ale anti-occidentalismului fanatic si ale unui indigenism narcisisto-tribalist de tip Blut und Boden cu certe afinitati legionaroid-securiste.  Anti-intelectualismul este ingemanat azi in Romania cu anti-liberalismul grobian si virulent.  Ma refer, desigur, la viziunea politica a unui liberalism deschis spre traditie, spre modernitate, spre schimbare si spre lume, nu la un partid politic anume.

Sa nu uitam campania din Ziua, in 2006, contra lui Mihai-Razvan Ungureanu, tot in Ziua impotriva Comisiei de Analiza a Dictaturii Comuniste si a lui Gabriel Liiceanu,  cea din 2007 impotriva “trompetelor prezidentiale”  in care varful de lance a fost Jurnalul National. Ori pe aceea din 2008 impotriva ICR.  Ori abjectiile diseminate la adresa unor Andrei Plesu si Teodor Baconsky pe diverse bloguri ale urii logodite cu ziarele mai sus pomenite.

Nu contest dreptul nimanui de a avea opinii diferite de ale mele ori ale prietenilor mei de idei. Ar fi deopotriva ridicol si absurd.  Dar contest dreptul de a ni se pune sub semnul intrebarii cinstea si buna credinta.  Contest jocul iresponsabil cu vorbele. Contest tupeul infinit al unui ignar complexat, urmas al lui Eugen Florescu, care indrazneste sa ma compare cu vidanjorul  securist Artur Silvestri.  Ma ingrijoreaza, ba chiar ma revolta, faptul ca oameni care s-au devotat din tot sufletul revitalizarii programelor culturale romanesti in lume, cu succese demonstrabile empiric fara nici o dificultate, deci intelectuali precum H.-R. Patapievici si Mircea Mihaies, sunt numiti “sinecuristi”.  Ca li se pocesc nu doar faptele, dar pana si numele.

Ma ingrijoreaza, ba chiar ma revolta, faptul ca pasiunea de editor de inalta clasa a lui Gabriel Liiceanu este vestejita fara rusine.  Dar nu mai putin, ma ingrijoreaza, ba chiar ma revolta faptul ca, din momentul propulsarii lui Cornel Nistorescu la carma Cotidianului, acest ziar a adus discursul fringe, de tip Romania Mare, in mainstream-ul presei romanesti.  Promitand echitate si practicand linsajul.

Ma ingrijoreaza, ba chiar ma revolta faptul ca prea putini sunt cei care sa-si ridice vocea impotriva noilor saptamanisti si luceferisti, noii tarnacopi si racanei, profanatorii memoriei unor Virgil Ierunca ori Ticu Dumitrescu, impotriva asadar a a acestui front unit al extremelor de stanga si de dreapta care are ca tinta precisa tocmai liberalismul civic anticomunist.

Reiau unele mesaje ce mi se par relevante pentru tema discutiei. Nu este cazul ca pe propriul meu blog se postez mesaje insultatoare.  Dar postez si comentarii, atunci cand ele exista, care ajuta la lamurirea unor confuzii si invita (cu civilitate)intelectualii publici la explicitarea pozitiilor lor in legatura cu prezentul si viitorul tarii.

Orice polemica onorabila implica respect mutual intre participanti. Ma obstinez sa cred ca acest lucru este valabil chiar si in “tara cu multe flegme pe trotuare“…

Mihaela Cartis:

“Am 60 de ani. Mentionez varsta ca sa puteti sa incadrati temporal cele ce urmeaza. Tatal meu, Dumnezeu sa il odihneasca, a fost comunist si a ocupat functii de conducere in doua institutii culturale de referinta ale Romaniei. De cand ma stiu  am avut opinii total divergente cu tatal meu pe probleme de viata, democratie, psihologie, politica si confesionale, divergente care mi-au marcat copilaria, adolescenta si maturitatea. A nu se intelege ca nu imi iubeam tatal, dar nu ii impartaseam in niciun fel vederile. NU AM FOST MEMBRA PCR, iar in 1990 am fost PRIMA si SINGURA care i-am vorbit anturajului despre comunism si Securitate, implicandu-ma ulterior civic si politic (Alianta Civica, URR, PNTCD). Nu vreti sa stiti in toti acesti 20 de ani la ce atacuri marsave am fost supusa din partea unor colegi si superiori, fosti membri PCR, sub spectrul pierderii locului de munca, pentru ca le-am vorbit cu obstinatie colegilor mei mai tineri despre comunism si Securitate.”

Perotinus Minor: “Din tara cu multe flegme pe trotuare”

“Cred ca domnul Tismaneanu nu are nimic de explicat sau justificat in ceea ce il priveste. Activitatea sa de la Europa Libera, titlurile publicate ca si functia universitara din State spun totul. Amintesc domnului Tismaneanu ce spunea Adrian Oprescu in cartea sa Varul Alexandru … “cu derbedeii nu se sta de vorba”. N-o faceti nici d-voastra. Este inutil.”

Nero:

“Agitatia, panica si, mai apoi, isteria platitei haite anti-basesciene la aparitia articolelor Dv. este cel mai sigur semn ca ati lovit exact unde trebuia! Bucurati-va, asadar, ca motanii, vulturii plesuvi, prodocii, paunii si toata liota va adreseaza, in cor, injuraturile de obor! “

lc:

“multi aici pe forum , in presa si la televizuinele mogulilor imbogatititi din bani publici nu sint sinceri cu ei insisi si nici macar nu vor sa recunoasca ca unii oameni sint altfel : sinceri cu ei insisi , curajosi la care evolutia in gindire vine de la sine .. . nistorescu si altii ca el se aud din afara ca niste potai care scheuna si si atit .”

Rad:

“Aveti un mare noroc, acela de a avea (si) interlocutori de cea mai joasa speta (vezi Nistorescu, Antene etc). Asta va permite in permanenta sa va aparati pozitia ad absurdum. Ma intreb intre timp care este totusi pozitia voastra politica fundamentala. In ce credeti? In ce sistem economic, ce sistem politic, care este viziunea voastra a Romaniei? Lozinca “fara coruptie” nu este o pozitie politica, ci este o pozitie “in interiorul” unei optiuni politice. In dictatura, discursul vostru este inteligibil si suficient (jos Raul), insa in libertate saracia doctrinara iese la suprafata. Veti cauta intotdeauna pozitii de moralitate absoluta, dihotomice si maniheiste, pentru ca este singura maniera de a participa in societate pe care o cunoasteti si o stapaniti. De aceea astazi va aratati complet inutili, altfel decat instrumente de campanie. Speram la mai mult.”

Had Gaunescu:

Un articol superb al dlui Tismaneanu,la care putine pot fi adaugate.
Desi in general sunt gures si imi place sa comentez, de data asta doar atit: CHAPEAU

Anamnesis: “Coloana a V-a a extremismului politic romanesc”

“Seria atacurilor dezlantuite impotriva intelighentiei democrate si liberale antitotalitare a fost deschisa de Coloana a V-a a extremismului politic inca de acum un an, prin lansarea imundei facaturi ideologice ce poarta marca Institutului Gheorghe Sincai, intitulata Iluzia anticomunismului. Acea carte,  editata la Chisinau, pentru ca nicio editura romaneasca nu a vrut sa consimta la obscurantismul stalinist redivivus, deschidea seria atacurilor la Raportul Final, la presedintele Comisiei de Analiza si la Presedintele tarii. Tratatul de dezinformare al lui Vladimir Volkoff functioneaza pas cu pas, in ceea ce priveste intoxicarea electoratului, discreditarea personalitatilor, afectarea stabilitatii statului de drept, afectarea imaginii Parlamentului tarii (vezi si devoalarea complotului Comisiei Vanghelie-Orban, care s-a dovedit a fi o intitutie stalinista si a lasat o reala ingrijorare), subminarea liderilor de opinii si de atitudine civica, a politicienilor cu sansa.”

Consul: “Singuratatea intelectualilor”

“Constatarea dlui Tismaneanu este socanta,vocile din ce in ce mai stridente ale impostorilor, ale interlopilor strecurati in politica, ale necioplitilor mercenari cu tupeu inunda tot mai mult, facand aproape irespirabila viata publica.Nu vreu sa accept ca am asista la triumful mitocaniei, ca batalia dintre civilizatie si salbaticie ar fi fost pierduta, subscriu insa la diagnosticul pus recent de dl.Teodor Baconsky ca vina este si a persoanelor educate, a intelectualilor singuratici, incapabili sa se uneasca,sa actioneze impreuna si sa-si asume, dincolo de agenda proprie,orizontul binelui comun. Pentruca, tot ce s-a obtinut,pe seama societatii civile renascute dupa comunism, a fost de fapt rezultatul unei actiuni comune ,nimeni nu poate provoca vreo evolutie pozitiva de unul singur. Vorba lui T.Baconsky,casa natiunii ar trebui zidita acum cu liantul contractualismului democratic si al patriotismului constitutional.”

Augustin Man: Vina intelectualilor

“Chinezii au o zicatoare care spune sa-l ajuti pe cineva nu dindu-i un peste, ci un cirlig de pescuit. Tot asa, cred ca intelectualitatea noastra n-ar trebui sa faca looping-uri de eruditie prin totalitarisme sau alte sisteme politice, ci sa  incerce sa participe la educatia romanilor, astfel ca acestora sa li se para interesant sa deschida si o carte, nu numai OTV-ul sau chiar (incredibil?!) sa invete si o limba straina ca sa poata citi si alte carti sau sa vada si alte emisiuni decit cele romanesti. Astfel ei vor putea singuri decide cine si de ce se face vinovat in decursul istoriei si, bineinteles, si in prezent si nu vor mai merge, scuzata sa-mi fie comparatia, ca magarul dupa morcovul tinut in undita in fata lui (gravura medievala) de asa-zisii “formatori de opinii”, indiferent de intelectualismul acestora!”