Cand tupeul nu mai are limite: Victor Ponta bate campii

 

In interviul cu megafonul felixiot Victor Ciutacu, premierul mega-plagiator, pus la colt chiar de catre colegii sai din Partidul Socialist European, continua sa dea din picioare (ma rog, din gura) precum un adolescent neurastenic. Recunoaste ca planul gruparii mafiotice pe care o conduce in tandem cu micul caudillo de Balcani numit El Crin consta exact in ceea ce sinistrul despot stalinist maghiar din anii 50, Matyas Rakosi, numea cu imbecila trufie tactica salamului.

 

“Bătălia mea este ca în fiecare lună să atacăm câte o redută”, graieste Homo Prevaricatus, maoist de ultima ora hotarat sa aplice viziunea gramsciana a “lungului mars prin institutii” pana la anihilarea totala a statului de drept. Sa le luam pe rand, asa cum s-au succedat atacurile in acest Blitzkriegal talharilor: IICCMER, Arhivele Nationale, Televiziunea Romana, Radio Romania, ICR, Avocatul Poporului, “Monitorul Oficial” si cate altele.

 Dupa ce a declarat ca nu doreste sa distruga ICR, ca nu e vorba de vreo politizare fortata, discipolul puscariasului Nastase anunta ritos: “Am fost prea optimişti crezând că în trei luni schimbăm ce a făcut Băsescu în opt ani. El are nevoie de un guvern care să-i execute ordinele. A pierdut ICR-ul, care era bastionul de luptă împotriva adversarilor din străinătate. După ce dl Marga a fost rector, ministru…Acuma îi găsesc tot. Mai sunt (instituţii de luat). Doamna Pivniceru va face propuneri pentru parchetul general…Nu vor da aviz la prima, a doua…Va face propuneri până când…” Il considera pe Andrei Marga, esuat penibil ca ministru de extrerne, candidatul ideal pentru conducerea unui ICR pe care chiar el, Ponta, l-a castrat financiar. Sa vedem ce va spune CNSAS despre trecutul profesorului Marga.

 Filosoful clujean repeta insistent ca nu a semnat niciodata vreun text ori angajament. Ma indoiesc ca un om atat de bine informat precum dl Marga nu stie ca a colabora cu Securitatea nu implica neaparat o semnatura. Cazul scriitorului Nicolae Breban este elocvent. Este de aceea intelept sa vedem ce vor spune membrii Colegiului CNSAS. Oricum, autoritatea internationala a profesorului Marga nu se afla la ora actuala in cea mai fasta pozitie. S-ar putea chiar spune ca a fost facuta ferfenita. Ilustrare perfecta a zicalei: “Ce-si face omul cu mana lui…” Zicala, sa fim drepti, li se aplica la fel de bine duumvirilor pucisti.

 Cu maxima seriozitate, il desfid pe premierul Ponta sa spuna cand, cum si unde s-a ocupat ICR de neutralizarea, combaterea, contracararea presupusilor “adversari din strainatate”. Cum nu poate dovedi o asemenea ineptie, este limpede ca Victor Ponta bate campii.

Ponta nu are probleme cu trecutul securist real si demonstrat al luiu Felix, al lui SRS, spre a-i numi doar pe acestia, dar nu se sfieste sa arunce cu noroiul calomniei inspre respectatul jurnalist Karl-Peter Schwarz de la “Frankfurter Allgemeine Zeitung”: “În Germania, fosta securitate are cei mai buni oameni în presă, din ciclul “servim patria”. Că-i cheamă Schwarz, ei sunt negri la suflet.” Umorul nu este punctul forte al plagiatorului, iar aici chiar ca lipseste complet. Ma intreb daca atunci cand a facut aceasta afirmatie despre prezenta fostilor agenti Stasi in presa germana baronul Munchausen din Balcani s-a consultat cu vreun specialist. Bazaconia este enorma, orice om cu scaun la cap si minim informat i-ar fi putut spune ca a luat-o razna.

Ponta ar fi incantat daca “protestul” fostului colaborator al Securitatii, Ioan Ghise, ar deveni miscare de masa. Si-ar dori, micul guevarist in mizerie sa fie si el acolo, dar nu poate, vezi Doamne, el este prim ministru. A devenit subit legalist si procedural.“Chiar are dreptate (Ioan Ghişe). Când o să iasă jumătate din Bucureşti în jurul Palatului Cotroceni…Eu sunt primul-ministru nu pot face asta.”

 In rest, ne mai aduce la cunostinta ca nu se va da batut pana nu schimba componenta Curtii Constitutionale si ca unicul sau proiect politic, economic si social se reduce la cuvintele, rostite ritualisc ad nauseam, pana la satiul definitiv: Jos Basescu! Sigur, nu se angajeaza sa indeplineasca imediat porunca lui Felix, dar obiectivul ramane acelasi:“La anul expiră trei mandate ale judecătorilor de la CCR. Este vorba de un sistem mafiot, securist…cu care trebuie să ne luptăm. O nouă suspendare? Acum nu, evident. Azi. Pe de altă parte sunt absolut convins că merită folosită o cale constituţională pentru ca situaţia actuală să-şi găsească o rezolvare. ”

 In clipele sale de insomnie, cand va cauta ceva interesant de citit, i-as recomand mega-plagiatorului sa mearga la scrierile lui Stalin. Va gasi acolo cuvintele care l-au inspirat pe mentorul sau, patronul spiritual al PSD, Ion Iliescu, de-a lungul unei vieti traita sub semnul minciunii si violentei: “Nu exista fortareata pe care noi, bolsevicii, sa nu o putem lua cu asalt”. Dupa care, daca n-a adormit, sa mediteze putin la destinul regimurilor liberticide si la la acela al satrapilor totalitari, de la Caligula la Ceausescu. Poate ca un asemenea exercitiu i-ar mai domoli netarmuritul tupeu.

Plagiatorul Ponta, pungasii de la Bucuresti si socialismul democratic european

Orice ar afirma propaganda uselista, oricat s-ar da peste cap mercenarii lui Felix, mutarea Congresului Partidului Socialist European de la Bucuresti la Bruxelles este o palma usturatoare pentru echipa lui Victor Ponta. Sigur, acesta se bate mereu cu pumnul in piept cat de social-democrat este el. Expert in masluiri, minciuni si mistificari, campion al lipsei de rusine, Ponta a devenit o piatra de moara legata de gatul socialistilor vestici. Ce-ar putea avea in comun un Laurent Fabius, de pilda, cu cei pe care Herta Muller ii numeste pe buna dreptate un grup de pungasi? Putea, la fel de adecvat, sa-i numeasca pramatii, pezevenghi, pehlivani, canalii, escroci.

Cand Dan Tapalaga a scris despre revolutia borfasilor, au fost unii care au zambit acru. Cand Grigore Cartianu a scris in termeni de maxima severitate despre actiunile pucistilor, aceiasi neutri de profesie, de fapt uselisti cu peruca, au strambat din nas. La fel la textele unor Dan Turturica, Mircea Marian, Dan Andronic, Sabina Fati, Ion Cristoiu, Rodica Palade, Andreea Pora, Andrei Cornea, Dragos Paul Aligica, Cristian Campeanu. Cand Mircea Cartarescu a tras semnalul de alarma privitor la revansa toxica a sistemului ticalosit, echidistantii l-au acuzat de naivitate. Doar ei sunt capabili de judecati “obiective”, in special atunci cand echivaleaza, aberant si obscen, rolul UE astazi cu acela al URSS in anii 50. Cand profesoara Catherine Durandin atrage atentia asupra ingrijorarii vestice in raport cu actiunile de de-democratizare din Romania, se trezeste cu o lectie despre suveranitatea nationala venita de la un europarlamentar uselist revoltat de tratamentul “jignitor” aplicat guvernului Ponta de catre Comisia Europeana.

In realitate, premierul plagiator si patronii sai nu au nimic de-a face cu traditia socialismului democratic european. Ei nu sunt urmasii lui Constantin Titel Petrescu, ai lui Ion Flueras si Iosif Jumanca, ci ai lui Gheorghiu-Dej, ai Anei Pauker si ai lui Nicolae Ceausescu. Eventual ai lui Stefan Voitec si Lothar Radaceanu. Nu i-am auzit niciodata omagiind memoria luptatorilor social-democrati care au murit in inchisorile comuniste. Adrian Nastase a incercat candva sa racordeze orientarea PSD la ideile social-democrate moderne, dar a esuat. Mircea Geoana s-a straduit, la inceputul carierei sale ca lider al PSD, sa dezvolte legaturile cu ganditorii socialisti din Vest pe directia “celei de-a treia cai”. Initiativele sale au murit in fasa. Ce pot avea in comun negationistul Holocaustului, amoralul Dan Sova si liderul laburist Ed Miliband? Corupt pana la ultima celula, PSD este dominat de interese financiare tenebroase, s-a construit ca un castel de increngaturi mafiotice, nu ca o formatiune cu valori transparente. Este partidul nomenclaturistilor de ieri, de azi si de maine.

Tartorul PSD ramane acelasi inamovibil dinozaur leninist Ion Iliescu, cu ideile sale nefaste despre eliminarea dusmanilor de clasa, despre esenta malefica a capitalismului si mai ales despre necesitatea monopolizarii puterii de catre un mic grup de pretinsi exponenti ai “poporului”. Social-democratii europeni nu-si pot permite identificarea cu aceasta adunatura de snapani a caror suprema “realizare” in cele peste trei luni de guvernare a fost un puci avortat si o campanie isterica de distrugere a statului de drept.

Cand Leon Blum a mentinut viu socialismul democratic francez in lupta cu servitorii Cominternului, a aparat o traditie a civismului republican pe care adeptii lui Lenin voiau sa o sugrume. Cand Titel Petrescu s-a opus inghitirii PSD de catre oamenii Kremlinului, el a fost denuntat drept “social-fascist”. Retorica urii a renascut in aceste luni in discursurile tandemului Ponta-Antonescu. Este normal ca socialistii democrati din Europa sa evite imbratisarile cu cei care raman prizonierii a tot ceea ce un Leon Blum, un Guy Mollet si un Paul-Henri Spaak au detestat: duplicitatea incurabila a comunismului, comportamentul despotic, actiunile liberticide, aroganta ideologica, dispretul pentru lege, pentru onoare si pentru adevar.

Este acum limpede ca decizia de a muta Congresul a fost efectul refuzului social-democratilor germani de a veni la Bucuresti spre marita glorie a plagiatorului. Faptul ca Ponta este acum unul dintre cei 32 de vicepresedinti ai Internationalei Socialiste tine strict de un algoritm al reprezentarii regionale si statale. In realitate, PSD a ajuns un partid paria in “marea familie” a socialismului european.

Cat priveste degringolada morala a PNL, nu pot decat sa subscriu la diagnosticul lui Mircea Cartarescu din editorialul aparut in “Evenimentul Zilei” de vineri, 31 august 2012:

“Iată paradoxul, iată oroarea: cel mai violent atac la democraţie şi la legile statului, cele mai penibile maşinaţii şi chichiţe avocăţeşti, cea mai sfruntată rea-credinţă, cea mai meschină apărare a fraudei electorale au venit din partea unui partid ce se numeşte “istoric”, care-şi spune “liberal”, care-ar fi trebuit să lupte cu hidra stângii, cu extremismele şi totalitarismele emergente. Care-ar fi trebuit să fie partidul oamenilor civilizaţi, cinstiţi, întreprinzători. Malignizarea acestui partid, în care odinioară am crezut şi care a oripilat astăzi o ţară întreagă, este poate cel mai semnificativ fenomen politic postdecembrist. Liberalii trebuie să scape de Voiculescu şi de Crin Antonescu acum, până nu e deja prea târziu”.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/plagiatorul-ponta-pungasii-de-la-bucuresti-si-socialismul-democratic-european/

Reflectii despre sansele dreptei in Romania

Promisiunile neonorate se răzbuna asupra celor care le-au făcut. O constata acum preşedintele socialist francez Francois Hollande, o vor constata şi corifeii uselisti într-un viitor nu prea îndepărtat. Alianţa de centru-dreapta din România trebuie să-şi calibreze discursul în raport cu situaţia economică şi socială reală, chiar dacă acest lucru nu ar rezulta în avantaje electorale imediate. Claritatea morală este mai importantă decât numărul de locuri câştigate în Parlament.

Câteva mi se par temele pe care ar merita mers înainte. Mai întâi, trebuie spus că nu se pleacă de la zero, că în ultimii opt ani în România s-a purtat o mare bătălie pentru constituirea unui sistem viabil de instituţii ale statului de drept. Acestea sunt ameninţate dinspre stânga, cum s-a văzut cât se poate de clar în ultimele trei luni. Stânga din România nu este una înrădăcinată în tradiţia socialismului democratic ci în aceea a unui autoritarism corupt, cinic, clientelist, oligarhic şi kleptocratic. Nu este una anti-totalitara, dovada ca agendă ei este încă dictată de un bolşevic impenitent precum Ion Iliescu şi de un fost colaborator al Securităţii ce-şi zice conservator.

Alianţa forţelor de centru-dreapta are o ereditate politică şi morală, îşi asumă luptele forţelor democratice din trecut împotriva tiraniilor extremiste, se recunoaşte în valorile aparate de Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Brătianu, Mihail Fărcăşanu, Corneliu Coposu, Ioan Barbus, Constantin Ticu Dumitrescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca. În acelaşi sens, opţiunea euro-atlantica a forţelor de centru-dreapta este una non-negociabila. La fel şi condamnarea dictaturii comuniste ca ilegitima şi criminală.

Filosofia economică a unei asemenea alianţe ţine cont de experienţele catastrofice ale socialismului etatist, ale egalitarismului colectivist. Ideile economice ale acestei orientări sunt legate de moştenirea lui Hayek şi Mises. Scopul este să se dezvolte clasa de mijloc, spiritul antreprenorial şi să se depăşească iluziile statului-dadaca, în realitate o mascaradă menită să camufleze privilegiile unei profitocratii parazitare. Chestiunile sociale sunt extrem de importante: soluţiile liberalismului economic accentuează creşterea prin producţie, nu prin redistribuire forţată, dictată de organisme auto-desemnate. Dreapta respinge orice aranjament instituţional menit să impună cetăţenilor noi experimente de inginerie socială.

Acolo unde stânga accentueaza relativismul moral, alianţă de centru-dreapta ar trebui să insiste asupra tradiţiei înţeleasă ecumenic, sub semnul toleranţei şi al patriotismului luminat. Europa unită nu înseamnă dispariţia patriilor culturale. Liberalismul conservator sustine ceea ce filosoful D. D. Rosca a numit candva valorile vesnice. Acolo unde stânga pariază pe un nou izolaţionism politic cu înclinaţii către Est, această alianţă trebuie să le spună alegătorilor că ea garantează apartenenţa la spaţiul civilizational definit prin cultura libertăţii.

Reflecţii despre şansele dreptei româneşti – Opinii EVZ > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/Reflecii-despre-ansele-dreptei-romneti-998575.html#ixzz252EY66ig

Le ce bun? Cateva reflectii despre haosul politic al ultimelor luni

Le ce bun toata aceasta excitatie din ultimele trei luni? La ce bun distrugerea imaginii internationale a Romaniei? La ce bun violenta verbala dusa la extrem? S-a intarit ideea binelui comun?

Iata cateva intrebari firesti acum, la un ceas de provizoriu bilant. S-au rostit vorbe grele, a fost mobilizata o armata de cruciati pentru care cauza sacra o reprezenta inlaturarea celui definit, adica stigmatizat, drept dictator, despot, tiran, autocrat etc Au intrat in arena gladiatorii si pugilistii “celui mai cinstit guvern” (condus de un mega-plagiator). A fost insultata Curtea Constitutionala, s-au proferat amenintari si injurii. A fost anihilat Institutul Cultural Roman. Au fost decapitate Arhivele Nationale ale Romaniei. A fost anexata complet Televiziunea Romana. Prietenii coalitiei USL l-au comparat pe puscariasul Adrian Nastase, condamnat pentru coruptie de justitia unui stat de drept, cu martirul Iuliu Maniu. Obscenitatea publica, spre a folosi sintagma lui Andrei Plesu, a atins cote paroxistice.

In ritmul focului de mitraliera politica si sub protectia perdelei de fum creata de trusturile propagandistice au fost asaltate, peste noapte, institutii fundamentale. Privind cu luciditate inapoi, incercand sa gasim un sens, o noima in ceea ce pare absurd si fara semnificatie reala, nu putem sa nu constatam ca a existat totusi un plan. Unul care a esuat jalnic si cu costuri imense pentru tara. Planul a fost sa se cucereasca justitia. Sa fie dat ceasul inapoi, pentru a permite oligarhilor sa abuzeze in continuare de parghiile puterii. Loviti in interesele lor vitale, oligarhii kleptocrati au actionat furibund, irational si, in ultima instanta, suicidar.

A rezultat ceva palpabil si onorabil din toata aceasta toxica harmalaie, din acest buimacitor si distructiv valmasag? Dimpotriva, Romania s-a trezit cu un personaj de circ la Palatul Cotroceni, oferind un spectacol pe cat de ridicol, pe atat de dizgratios. Un ins insipid, incolor si inodor imbatat, inainte de vreme, cu gustul puterii. Un biet saltimbanc cu ambitii napoleonice. Un caudillo pe ulita noastra.

Toate partidele politice au actionat haotic. Unele s-au angrenat in haosul ofensivei, altele in acela al defensivei. Opozitia parea mereu prinsa pe picior gresit, intrand in actiune cu intarziere. Prezentat drept omnipotent, Traian Basescu a fost izolat si demonizat cu o rara ferocitate. Noroc cu Occidentul, unit in a dezavua actiunile aberante din Romania, cu presa independenta si cu societatea civila. Dar mai ales noroc cu UE care a atras atentia cu maxima seriozitate ca apartenenta la club nu este o joaca. Ponta si partidul pe care, inca, il conduce au riscat enorm si n-au obtinut nimic. Efortul de a de-democratiza Romania a esuat. Macar deocamdata. Vor invata oare acesti oameni ceva? Ori vor merge mai departe, abulic si somnambulic, pe mana lui Iliescu si Voiculescu, pana la dezastrul final?

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/le-ce-bun-cateva-reflectii-despre-haosul-politic-al-ultimelor-luni/

Pentru cei interesati de subiect:

http://hydepark.ro/articol/articol/ulciorul-nu-merge-de-multe-ori-la-apa-povestea-unui-puci-avortat-1047.html

http://www.revista22.ro/gustul-amar-al-vrajbei-noastre-17388.html

Ulciorul nu merge de multe ori la apa: Povestea unui puci avortat

Revenirea presedintelui legal al Romaniei, Traian Basescu, la Cotroceni incheie, cel putin momentan, o etapa din razboiul purtat de USL impotriva statului de drept. In pofida utilizarii unor formidabile resurse agitatorice, coalitia aflata la guvernare nu a fost capabila sa articuleze un program coerent care sa mobilizeze o miscare protestatara de masa. In Romania de azi, oamenii sunt mai degraba derutati decat indignati.

 

In plus, impotriva cui sa protestezi din pespectiva uselista? Impotriva Guvernului USL? Impotriva unui presedinte suspendat, practic paralizat politic, vreme de doua luni? O miscare de protest reala are nevoie de o anumita structura, de lideri, de viziune. Niciuna din aceste premise nu s-a regasit in haosul declansat de aventurierii uselisti.

Puciul a capotat din mai multe ratiuni, intre care as aminti in primul rand presiunile occidentale si reactia societatii civile si a mediilor de informare independente din Romania. A contat insa imens si stupiditatea celor care au crezut ca au acaparat puterea si-si pot face de cap fara jena. Au gafat, vorba lui Lenin, zi de zi, ceas de ceas, spontan si in proportii de masa. Mega-plagiatorul Ponta a ajuns subiect de deriziune universala. El Crin este, cum am mai scris, cel mai ridicol personaj din politica romaneasca a ultimelor decenii. Ambii exceleaza la capitolul lipsei de rusine.

Stategia tandemului somnambulic Ponta-Antonescu, patronat de Ion Iliescu si Dan Voiculescu, s-a dovedit de o rara miopie si de o suicidara lipsa de imaginatie politica. Este ceea ce recunoaste, implicit, si comentatorul en titre de la “Vocea Rusiei”, enigmaticul Valentin Mandrasescu: “Nici macar la nivel mediatic protestele nu au primit o acoperire corespunzatoare: nu exista un simbol al protestului, nu exista o denumire generala a miscarii de protest, nu exista un imn, o mascota, un insemn vestimentar prin care cei care sustin cauza anti-Basescu sa se recunoasca pe strada, etc”, afima acesta in legatura cu anemicele manifestatii din Piata Universitatii.

Ceea ce pare sa-i scape d-lui Mandrasescu este simplul fapt ca in Romania nu exista o asemenea miscare sociala coagulata. Rezervistii furiosi ai colonelului Dogaru nu sunt, in nici un caz, varful de lance al unui potential protest popular de reala anvergura. Sindicatele nu s-au angajat in proteste de masa.

Exista nemultumiri reale, dar oamenii prefera sa le exprime prin vot, prin institutii, nu prin miscari de strada mai mult sau mai putin autentice. Iar manipularile “Antenei 3″ au inceput sa piarda din impactul emotional pe care il aveau in ianuarie 2012. Cele trei ziare de varf ale tarii (“Adevarul”, “Evenimentul Zilei” si “Romania Libera”) au fost si raman extrem de critice in raport cu actiunile pucistilor si cu minciunile stipendiatilor lui Felix. Ulciorul unei propagande desantate nu merge de multe ori la apa. Nici acela al suspendarilor iresponsabile si al asaltului mafiotic impotriva independentei justitiei.

Pentru comentarii:

http://hydepark.ro/articol/articol/ulciorul-nu-merge-de-multe-ori-la-apa-povestea-unui-puci-avortat-1047.html

Recomand aici articolul profesoarei Mihaela Miroiu aparut in revista “22”:

http://www.revista22.ro/gustul-amar-al-vrajbei-noastre-17388.html

Regimul Ponta-Antonescu anihileaza ICR: Un guvern intelofob si occidentofob

Cine a a sperat ca regimul Ponta-Antonescu va descoperi, in fine, ceea ce se cheama mintea romanului cea de pe urma s-a inselat teribil. In pofida promisiunilor cinice ale lui Victor Ponta, facute sub presiunea revoltei artistilor si a societatii civile, ca nu se va atinge de ICR, a facut-o cat a putut de nefast si nedemn. Fiecare gest al mega-plagiatorului este unul ignobil., tradand o mentalitate totalitara.  Punctul de plecare in directia anihilarii ICR a fost o “Ordonanta de Urgenta” care va intra in istoria dezonoarei la romani.

Cu exceptia perioadei dominata de cuplul de sinistra amintire Chisinevschi-Rautu, niciodata in istoria acestei tari conflictul dintre politica si cultura nu a fost mai acut, mai tragic si mai costisitor. Ca si dictatorii ideologici ai epocii staliniste, cuplul Ponta-Antonescu actioneaza cu frenezia piromanului. Asemeni predecesorilor comunisti, de la Ana Pauker si Gheorghiu-Dej la Nicolae si Elena Ceausescu, acest tandem isi face un titlu de glorie din a dezeuropeniza Romania.

Mai nou, in ciuda promisiunilor facute de ministrul de finante Florin Georgescu, in ciuda faptului ca Ponta si Antonescu au scapat de acel nemesis al lor care era echipa Patapievici-Mihaies-Tania Radu, nu a fost operata acea rectificare bugetara care sa fi salvat proiectele majore ale ICR, macar pana la sfarsitul anulului acesta. Vor muri astfel actiuni esentiale de promovare a culturii romanesti contemporane, vor fi desfacute contracte, vor fi abandonate parteneriate obtinute cu imense stradanii. Gruparea care conduce acum Romania este fundamental ostila valorilor spiritului, ostila intelectualilor si ostila Occidentului democratic.

Extinctia ICR ca institutie capabila de importante, oneste si eficiente proiecte internationale este acum inevitabila. Nimic, dar absolut nimic, nu facea acest lucru necesar. Argumentele financiare sunt de un ridicol total. Atacul imporiva ICR nu a avut alta motivatie decat aceea resentimentar-politica. Timp in care sute de mii de euro au fost alocati pentru concertul lui Lady Gaga si pentru raliul automobilistic dela Sibiu, un pet project al premierului mega-plagiator. Iar intelectualii devotati dioscurilor trimit proteste impotriva “procurorilor stalinisti” si se plang, in continuare, de tirania basesciana. Desi observ ca lista acestor protestatari cam scade…

In aceste conditii, institutul nu-si va mai putea desfasura proiectele programate pana la sfarsitul anului, fiind afectate, printre altele, si pregatirile pentru participarea Romaniei in calitate de tara invitata de onoare la Salonul de Carte de la Paris din 2013. ICR deschisese o linie speciala de finantare pentru realizarea cat mai multor traduceri din literatura romana in franceza, pentru standul Romaniei de la Paris pe care il organizeaza anul viitor, insa nu vor mai exista fonduri pentru aceasta, a precizat pentru Mediafax secretarul general al ICR Dan Croitoru.

Aventura pucista a dus la o situatie menita sa probeze reversibilitatea achizitiilor democratice. Este un exemplu mai mult decat nelinistitor de de-democratizare fortata si accelerata. Un stat integrat in structurile euro-atlantice si in Uniunea Europeana a ajuns subit in situatia ca aceste angajamente strategice si alegeri existentiale sa se clatine cat se poate de alarmant. Intelofobia agresiva se ingenmaneaza, in regimul Ponta-Antonescu-Voiculescu, cu occidentofobia viscerala. Este vorba de ceea ce Marin Preda a diagnosticat candva drept revansa spiritului primar agresiv. Sau, altfel spus, avem de-a face cu imense complexe de inferioritate, cu o iresponsabilitate impertinenta, cu o insatiabila cupiditate, cu metehne mafiotice, cu puseuri de tupeu nevrotic si, mai ales, cu voluptatea ticalosiei.

Am scris despre aceste lucruri in numarul pe luna iulie al excelentei reviste “Orizont” care apare la Timisoara. In acelasi numar, recomand amintirile din anii terorii staliniste ale Micaelei Ghitescu, articolul profesorului Virgil Nemoianu despre receptarea in Romania a ideilor pe care incerc sa le promovez in scrierile mele si eseul lui Liviu G. Stan despre volumul sociologului german Worl Lepenies aparut recent in colectia “Constelatii” pe care o coordonez la editura Curtea Veche:

http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/Orizont_p.19.pdf

http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/Orizont_p.18.pdf

http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/Orizont_p.20_merged.pdf

PS Este de-a dreptul comic ca intelectualii lui Crin si Ponta, deci ai lui Voiculescu si Iliescu, sa invoce in oficiosul ideologic al USL (“Observator Cultural”), impotriva celor care se opun “asaltului faradelegii” (spre a folosi sintagma d-lui Ion Vianu) una din cartile fundamentale ale gandirii anti-totalitare (“Gandirea captiva” de Czeslaw Milosz). Ori n-au citit cartea lui Milosz, ori, in caz ca au citit-o, n-au inteles nimic din ea. “Gandirea captiva” deplange participarea intelectualilor la orgiile ideologice ale inamicilor statului de drept. Cei criticati acum de catre intelectualii lui Antonescu si Ponta si-au ridicat vocea impotriva unor actiuni menite sa distruga statul de drept si sa erodeze pana la extinctie independenta justitiei. Nu mai vorbesc despre aberanta retorica anti-occidentala si despre acuzatiile paranoice pe tema “agenturii” platita de ICR. Nu recunosc acesti oameni, impietriti in dorinta de a-l elimina pe Traian Basescu, obsesiile ideologice ceausiste? Nu pot detecta resurectia cliseelor staliniste in discursul uselist? Este evident ca echipa OC a cam abuzat in aceste zile de somnifere morale.

Nu fara legatura cu subiectul, ma intreb ce gandeste domnul Daniel Daianu, consilier onorific al lui Victor Ponta si cunoscut intelectual public, despre distrugerea ICR. Va protesta in vreun fel?

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-13098769-icr-acuza-victor-ponta-premierul-dezinformeaza-privire-bugetul-institutului-activitatea-este-blocata.htm

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/regimul-uselist-intelofob-si-occidentofob/

Coabitare cu sau fara placere (plus un bonus despre discipolii lui Iliescu)

Nici lui Traian Basescu, nici lui Victor Ponta nu cred ca le face vreo placere sa conlucreze in cadrul unei situatii pana la urma insolita si prea putin testata in Romania. Pe de alta parte, odata esuata tentativa de lovitura de stat, USL-ul nu are o alta solutie, daca nu vrea sa extraga Romania din Europa, decat sa accepte aceasta “coexistenta pasnica”. Nu conteaza daca te bucura sau nu, este singura alternativa viabila la acest ceas istoric. Daca Victor Ponta nu pricepe acest lucru, nu ma indoiesc ca exista baroni pesedisti care il constientizeaza.

Patru sint cei care s-au facut de ras in cosmarul care, sper ca si atatia altii, s-a incheiat prin decizia Curtii Constitutionale. Cei patru perdanti se numesc: Victor Ponta, Crin Antonescu, Ion Iliescu si Dan Voiculescu. Fiecare din ratiuni personale, dar intr-o unitate de granit, au cerut distrugerea statului de drept, au sfidat normele consitutionale, au complotat pentru lichidarea independentiei justititie.

Cei mai inversunati s-au dovedit a fi Crin Antonescu si Dan Voiculescu. Mega-plagiatorul Victor Ponta, omul fara insusiri precise si fara idei proprii, a actionat mai degraba ca un zombie politic, indeplinind zelos ce i se transmitea la ureche de catre adevaratii papusari. Ion Iliescu este azi un personaj tot mai jalnic, pentru care istoria s-a oprit in loc, in noiembrie 1946, deci in momentul cand, printr-o frauda de proportii cosmice, comunistii din Romania, sprijiniti de Kremlin, au pus practic mana pe Parlamentul tarii.

Cat il priveste pe Felix, acesta este nu doar ostil proiectului UE, dar si un adversar ireconciliabil a tot ce tine de de-comunizarea tarii. Prin statiile sale de televiziune, comparabile ca impact toxic cu televiziunea oficiala sarba in anii lui Slobodan Milosevici, a fost si ramane cel mai obstinat inamic al unei Romanii in care sa domneasca increderea, adevarul si dialogul cinstit.

Despre cel pe care il numesc El Crin, personaj in fond tragicomic, de un ridicol fara limite, este practic imposibil sa scrii fara sa aluneci in pamflet. Nu s-a mai vazut in politica romaneasca din ultimii 20 si mai bine de ani ceva asemanator: infasurat in sine, egoman si megaloman, logoreic si frizand adeseori delirul in ale sale speech-uri, te intrebi sincer daca n-ar trebui tratat psihic cat mai curand. Faptul ca traieste acum in ceea ce se cheama “denial”, deci in negatie, sfidand evidentele si recurgand obsesiv la amenintari ca forma de exteriorizare a unei infinite frustrari, il condamna la o irezistibila si probabil foarte grabnica iesire din joc. Tot ce atinge El Crin devine inevitabil si definitv ridicol. Sa numim atingerea sa “the Crin touch”.

Nu ma ocup aici si acum de starea opozitiei democratice. Cred ca ar trebui ca liderii ei sa ofere analize cat mai patrunzatoare a ceea ce s-a intamplat incepand de la inlaturararea guvernului Ungureanu. La fel cum strategia USL intemeiata pe sloganul “Jos Basescu!” s-a dovedit contra-productiva, nici opusul ei, o strategie bazata doar pe slogane gen “Jos Ponta si Antonescu!” nu poate duce foarte departe.

In circumstantele date, revenirea lui Traian Basescu la Cotroceni se poate transforma intr-o sansa de normalitate democratica. Nu vad de ce este obligatorie o stare de permanent razboi civil rece (spre a cita un concept incitant propus de un politolog german). Poate ma insel, dar invatarea politica ar putea sa functioneze, macar la acest ceas tarziu, in zona USL, mai ales daca El Crin ajunge sa paraseasca scena. Spre a relua o imagine a lui Borges despre peronisti, omul nu este nici de dreapta, nici de stanga, este pur si simplu incorigibil.

Coabitarea nu inseamna renuntare la principii si valori. Coabitarea nu inseamna un compromis putred (a se citi cartea pe acest subiect, al compromisului politic, datorata ganditorului liberal Avishai Margalit). Ceea ce nu este negociabil, ceea ce nu poate fi obiect de tranzactii, tine de fundamentul statului de drept, de independenta justitiei si de respectarea aliantelor internationale ale Romaniei.

http://press.princeton.edu/titles/8987.html

Articol aparut in editia online a revistei “22″:

http://www.revista22.ro/coabitare-cu-sau-fara-placere-17293.html

Bonus:

Atacurile impotriva presedintelui Comisiei Europene Jose Manuel Barroso, impotriva doamnelor Viviane Reding si Angela Merkel, a Departamentului de Stat, a d-lui Philip Gordon, a ambasadorului SUA Mark Gitenstein si altor “forte dusmanoase”, imi amintesc de vechiul banc cu elefantul si soricelulul:

– Soricelul : “Cind o sa vine elefantul, il trag de trompa, il trag de urechi si-i dau si un sut in fund ” !
Elefantul vine : “Ce mormai acolo, soricelule ” ?
Soricelul : “Ei, vorbesc si eu prostii ” !

El Crin si Ponta n-au ajuns inca la luciditatea soricelului .

Presedintele Comisiei de Afaceri Europene a Bundestagului le serveste o binevenita si sa speram utila lectie duumvirilor care par sa fi uitat pe ce continent se afla plasata Romania si din ce uniune face parte:

Preşedintele Comisiei de Afaceri Europene a Bundestagului, Gunther Kirchbaum, a declarat pentru MEDIAFAX, referindu-se la comentariile lui Crin Antonescu la adresa cancelarului Merkel, că acestea au fost dăunătoare chiar preşedintelui interimar, care riscă să nu mai fie luat în serios în Europa. Despre Victor Ponta, Krichbaum afirma ca este incredibil ca un premier sa numeasca o decizie a Curtii Constitutionale din tara sa ilegala.

“În acelaşi timp, faptul că este membră UE înseamnă că România trebuie să împărtăşească şi să respecte valorile europene. Aşa că dezbaterea este de fapt nu pro sau contra preşedintelui Băsescu, dar despre respectarea standardelor democratice. Aceasta include respectarea independenţei sistemului judiciar, respectarea statului de drept, separaţia puterilor şi aşa numitele echilibre ale sistemului instituţional. Dacă toate acestea sunt în pericol, UE şi statele membre nu pot rămâne pe tuşă, ceea ce de altfel, nici SUA nu a făcut. Ceea ce mulţi nu realizează este că românii nu au doar cetăţenia României. Prin Tratatul de la Lisabona ei au şi cetăţenia europeană. Ei au drepturi legale de cetăţeni europeni. De aceea este natural ca UE să se asigure ca ai săi cetăţeni să beneficieze de drepturile lor democratice”.

In martie 1989, sase veterani ai PCR i-au adresat dictatorului Ceausescu o scrisoare in care ii spuneau, intre altele, ca politica sa deliranta risca sa scoata Romania de pe harta Europei. Desi a fost invitat sa semneze acea scrisoare, Ion Iliescu,fost ministru al tineretului, secretar al CC al PCR, prim secretar de judet,  pe atunci director al Editurii Tehnice, nu a avut curajul de a semna. Ori poate ca tocmai acel pasaj l-a deranjat… Iata-i acum pe discipolii lui Iliescu reluind cu patos inepta politica izolationista si pseudo-patriotica a lui Ceausescu.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/editorial/coabitare-cu-sau-fara-placere/

Vor fi pucistii capabili de coabitare?

Romania se afla prinsa in clestele unui paradox: coabitarea pare sa fie in egala masura indispensabila si, cum scrie Dan Tapalaga, imposibila. Aici se afla marea provocare, cum sa se ajunga la normalitate dupa ce s-au scurs peste o suta de zile de buimacitoare anormalitate. Poate ca este cazul sa reamintesc doua fapte esentiale si lesne verificabile: Traian Basescu l-a nominalizat  pe Victor Ponta premier.Victor Ponta, in alianta cu Crin Antonescu si Dan Voiculescu, a organizat un asalt concertat si sistematic impotriva statului de drept. Demiterea lui Traian Basescu era doar unul din obiectivele pucistilor. Unul fundamental, dar nu singurul.

Vor putea cei care au pus la cale lovitura de stat pseudo-legala din 3-6 iulie 2012 sa coabiteze cu cel impotriva caruia au organizat acest atac? Pot ei sa-si controleze patimile, sa renunte la suicidara nesabuinta care pare sa fie conditia lor existentiala si sa aseze interesele tarii mai presus de acelea ale variilor indivizi amenintati de actiunile unei justitii independente? Pot ei intelege ca destinul Romaniei nu se confunda cu acela al lui Voiculescu, Vantu si Fenechiu? Isi poate stapani Victor Ponta propiile pulsiuni irationale, ca sa nu mai vorbesc de orgoliul exploziv al unui personaj, presedintele interimar al ultimelor saptamani, furiosul demagog El Crin, care pare invite fara oprire un consult psihiatric?

Se pot sustrage ei imbratisarii perverse cu un fost securist pentru care democratia romaneasca este o perpetua palma primita pe propriul obraz (desi, ma grabesc sa adaug, asemenea personaje nu au obraz)? Pot scapa ei de tutela inveteratului bolsevic Ion Iliescu? Se pot emancipa, pot actiona, in fine, cu acea maturitate fara de care actul de guvernare devine o penibila parodie, o injositoare mascarada? Pot ei deschide un dictionar spre a citi o definitie a conceptului de responsabilitate? Pot intelege, macar acum, cand au transformat Romania in oaia neagra a Uniunii Europene, ca lumea democratica nu va marsa la turpitudinile lor?  Ca scamatoriile lexicale nu tin locul logicii? Ca fiecare fapta are o rasplata? Ca faradelegea sa plateste?

Pledez pentru coabitare, dar nu sunt nici orb si nici amnezic. Stiu precis ca nu sunt singurul care gandeste astfel. Acesti oameni, indemnati de un hubris colosal, au distrus lucruri create vreme de decenii. Cine si ce-i va fi posedat in aceste luni de cosmar national? Mai presus de orice, au subminat credibilitatea Romaniei ca stat democratic. E timpul sa-si ia o pauza de respiratie si sa reflecteze, macar acum, la ce-au comis. Nu le cere nimeni sa se caiasca public, desi un asemenea gest ar fi, chiar pentru ei, un exercitiu terapeutic. Li se cere doar putin bun simt. Acest minim bun simt poate salva Romania si ii poate salva chiar si pe ei.

Recomand un excelent editorial de Grigore Cartianu aparut in “Adevarul”. Iata mai jos un lung fragment:

PDL, prin vocea preşedintelui Vasile Blaga, a dat un semnal pozitiv: „Este momentul ca forţele politice să coopereze, e timpul ca războiul politic să înceteze şi să reintrăm într-o logică de normalitate politică”.

Din tabăra puciştilor vin însă jigniri şi ameninţări. Marii responsabili ai derapajului antidemocratic din această vară, Crin Antonescu şi Victor Ponta, aruncă vorbe grele şi bezmetice, părând grav afectaţi de situaţia caraghioasă în care singuri s-au pus.

Crin Antonescu (21 august 2012): „Pentru noi, Traian Băsescu este un preşedinte ilegitim, pe care politic nu îl recunoaştem”; „Nu putem să punem problema copabitării”; „PNL, USL, eu, Victor Ponta (…) vom lupta până la capăt şi vom elibera ţara de Băsescu”; „Să-l ia în Germania doamna Merkel – Germania este o ţară mare, prosper -, să-i dea o bucăţică de pământ acolo lui Băsescu şi PDL-ului, să se joace acolo de-a Băsescu. În România, nu!” (dl Crin nu putea s-o ierte pe Angela cea rea); „(…) ţara în care oameni precum cei din Curtea Constituţională să încalce legile şi să-şi încalce propriile hotărâri” (huo, Curteo!); „Povestea cu economia afectată de suspendarea lui Băsescu nu o înghiţim. Nu mă interesează nici măcar comentariile lui Mugur Isărescu!” (prea a crescut în sondaje acest Isărescu…); „Aştept Parchetul-partid să mă aresteze pe mine şi pe toţi cei care suntem în slujba acestor oameni” (vai, vai…); „Nu mă retrag din politică, pentru că Băsescu a fost demis pe fond” (oricum nu l-a crezut nimeni).

Şi vine instigarea la manifestări de forţă, anarhice: „Este nevoie, în acest moment, de presiune publică asupra lui Traian Băsescu, pentru a demisiona!”; „Apelul nostru către oameni: «Dragi români care vedeţi azi votul vostru batjocorit, manifestaţi-vă şi apăraţi-vă puterea de cetăţeni! Respectaţi legea şi Constituţia, dar făceţi-vă simţită prezenţa! Toţi cetăţenii curajoşi trebuie să continue lupta!»”.

Să ne amintim: vineri, 17 august, Crin Antonescu – această Mama Omida a liberalismului românesc – era ferm: „Şansele lui Traian Băsescu de a reveni la Cotroceni sunt infime”. Infime, infime, dar nici chiar aşa!

Şi acum, Victor Ponta (21 august 2012): „Nu coabitez cu chelnerii. Chelnerii doar aduc ceea ce li se cere. Ce rost are să discut cu chelnerul Blaga? Sau cu chelnerul Ungureanu?”; „Să construim pentru România un viitor fără Traian Băsescu!”; „După decizia de azi s-a dovedit că nu suntem la Putere, suntem doar la guvernare”; „Declaraţiile iresponsabile ale lui Traian Băsescu împotriva României, calomniile şi mizeriile împotriva României – evident că au afectat şi imaginea României, şi poziţia pe pieţele financiare” (din ciclul „Adevărurile lui Pinocchio”); „Nu s-a dorit niciun moment a se afla câţi români sunt în acest moment, nu aceasta a fost preocuparea Curţii Constituţionale. Preocuparea Curţii a fost de a mai convinge o doamnă judecător să intre în jocurile lui Băsescu” (din ciclul „Noi nu comentăm deciziile Curţii Constituţionale).

Merită consemnate câteva calificative date deciziei de marţi a Curţii Constituţionale: „nedreaptă”, hotărâtă de „nişte politruci” (Crin Antonescu); „ilegală, nedreaptă, adoptată împotriva regulilor democratice, împotriva legilor acestei ţări” (Victor Ponta); „antinaţională” (Puiu Haşotti); „lovitură de stat dată prin Curtea Constituţională” (Dan Voiculescu, prin vocea slugii sale devotate Dan Constantin). Ion Iliescu o dă cu manta: „Includerea în cvorum a românilor cu domiciliul în alte state este aberantă, necinstită şi nelegală”.

http://www.adevarul.ro/grigore_cartianu/Puciul_a_esuat-pucistii_continua_7_760193976.html

Şocul puciştilor

 

Pana in ultima clipa, pucistii au sperat ca judecatorii vor vota pentru validarea farsei. De-aici si socul pe care l-au trait in momentul cand planurile lor s-au spulberat. Pana in ultima clipa, i-au bombardat pe membrii CCR cu tot felul de bazaconii statistice sperand sa-i ameteasca definitiv. Pana in ultima clipa au recurs la toate mijloacele imaginabile de intimidare. Dar au pierdut.

 

Nu toata lumea are psihologia unui puscariabil precum baronul penelist din Iasi (Relu Fenechiu). Nu toata lumea e plecata cu sorcova precum micul caudillo din fruntea acelui partid. Nu toata lumea este gata sa se sacrifice pentru marita glorie a unui plagiator ordinar si a unui mogul securist.

El Crin s-a jurat, practic, ca se retrage din politica daca Traian Basescu revine la Cotroceni pe baza legala. Acum neaga legalitatea deciziei Curtii Constitutionale, se da de ceasul mortii spre a justifica nejustificabilul. Dar micul Napoleon de pe ulita noastra nu este cunoscut prin consecventa, ci prin fatuitate si vacuitate, prin tupeu si prin gaunosenie, prin grobianism si prin lipsa de rusine. Nu da doi bani pe lege, cum nu da doi bani pe onoare. A promis solemn un lucru (imi amintesc perfect scena din Parlament, ar trebui transmisa zilnic, de zeci de ori), acum invoca “realitatea” pentru a nu se tine de cuvant. Are vocatie de tradator, de sperjur.

El Crin a trait in aceste ultime saptamani in vis. A simtit, cu o ostentativa satisfactie, cum este sa te asezi in fata scarii prezidentiale, cu steaguri in spate si cu microfoane in fata, vrea sa revina acolo, sa se eternizeze intr-un jilt prezidential. Cu ale sale aere martiale, megalomanului nu-i mai lipsea decat sceptrul lui Ceausescu. In dreams begin responsibilities, suna un rand din Yeats pe care Delmore Schwartz l-a transformat in titlul unei celebre povestiri. Pentru El Crin, visul de la Cotroceni a semnificat apoteoza iresponsabilitatii.

El Crin ne anunta ca ramane pe baricade, ca lupta pentru umilitii si obiditii acestei tari. Grandomanul lider penelist peroreaza in chip peronist in numele unei presupuse armate de descamisados. Va urma, mi-e teama, o perioada in care regimul pontocratic va continua sa sustina crinocentrismul isteric, versiune damboviteana a celei mai nefaste perioade din istoria peronismului, dezastruosul experiment populist din Argentina. Reactiile delirante ale lui El Crin de dupa anuntul votului CCR sunt de un ridicol absolut. Pe acest om nu-l va scoate din scena decat un imens hohot de ras national. Ori, cine stie, un consult psihiatric organizat in regim de extrema urgenta.

Faptul ca un personaj precum Relu Fenechiu anunta de-acum intentia factiunii antonesciene de a organiza o noua suspendare probeaza ca acesti oameni nu au absolut nicio retinere in a-si urmari planurile distructive. Trebuie sa li se spuna, cu maxima claritate, de catre toate fortele responsabile, de fapt intregi la minte, din Romania: Ajunge!

Solidar cu partenerul sau de faradelegi, premierul mega-plagiator neaga cetatenilor acestei tari dreptul de a trai in normalitate atunci cand afirma ca, in pofida deciziei CCR, Traian Basescu este un presedinte ilegitim. Mai mult, neinvatand nimic din aceasta infrangere, pentru ca infrangere a fost, din faptul ca nu poate calca in picioare statul de drept, Ponta acuza campania care a fost dusa in strainatate “impotriva Romaniei” (asemeni oricarui dictator de duzina, mega-plagiatorul se confunda pe sine cu tara) si afirma, absolut fara nicio dovada, in chip aiuritor, fara a clipi, ca “s-au cheltuit milioane de euro” pentru scrierea articolelor “anti-romanesti”.

Ramane de vazut cat s-a cheltuit pentru a-i aranja lui Ponta articole favorabile pe la diverse firme de lobby politic. Sedus de propriile-i palavre si obsesii, omul pare pur si simplu incapabil sa gandeasca in chip logic. Se asociaza cu cazul clinic reprezentat de El Crin, pentru care cei sase judecatori care au format majoritatea la CCR ar fi “sase politruci”. Asa intelege El Crin democratia. Daca cei doi pucisti dovedesc ceva cu al lor comportament nauc si naucitor este faptul ca prostia joaca un rol adeseori decisiv in istorie.

 

Pentru comentarii:

 

http://hydepark.ro/articol/articol/socul-pucistilor-1038.html

Dreptul la normalitate: Basescu, Ponta, Antonescu si viitorul tarii

Romania a fost supusa, vreme de trei luni, unui nemeritat si extrem de costisitor experiment politic. Basescofobia isterica a ultimilor ani a explodat in ritualul suspendarii presedintelui tarii. Toate fortele reunite ale celor care detesta pluralismul,toate angoasele colective, toate resentimentele marturisite sau nu, toate geloziie si nemultumirile (unele nu lipsite de rationalitate), toate populismele gregare si frustrarile manicale, au fost mobilizate cu maxim cinism de catre echipa Ponta-Antonescu, patronata de Ion Iliescu si Dan Voiculescu. Am fost in tara in perioada puciului din 3-6 iulie 2012, am urmarit, ca atatia milioane de romani, nemaivazutul, nemaipomenitul atac de tip Blitzkrieg la adresa normalitatii democratice.

S-a pus la cale, cu varii mijloace, unele dincolo de legalitate si sfidand legalitatea, subminarea si chiar naruirea statului de drept. Decizii ale Curtii Consitutionale au fost tratate cu dispret. In repetate randuri, presedintele ales democratic al Romaniei, Traian Basescu, i-a avertizat in termeni cat se poate de limpezi si categorici, pe cei care au regizat ceea ce s-a dovedit a fi o tentativa, partial reusita, de lovitura de stat. Vocile responsabile ale societati civile s-au pronuntat in favoarea statului de drept, au sustinut boicotarea unui referendum dictat de pucisti prin votul unui parlament ajuns captiv pe baza de mita si santaj. Cele trei pirncipale ziare ale Romaniei, prin semnaturile celor mai pretuiti jurnalisti ai tarii, ale unor intelectuali cinstiti, s-au opus pucistilor. Comisia Europeana a reactionat prompt si sever, la fel si Departamentul de Stat, indeosebi prin ambasadorul Mark Gitenstein. Pucistii au recurs rapid la minciuni (arma lor favorita) si la instigarea anti-europenismului si a anti-americanismului.

In aceste conditii, nimeni nu stia ce va urma. Televiziunea nationala a devenit un instrument politic aservit complet pucistilor. S-a raspandit o stare de panica si disperare, intretinuta sistematic si cinic de duumviri, indeosebi prin minciunile interminabile, in serie, ale premierului si prin declaratiile belicoase, de-a dreptul irespsonsabile ale presedintelui interimar. Si totusi, in pofida acestui razboi politic si mediatic, in pofida aberatiilor statistice produse de guvern, Curtea Constitutionala a decis in favoarea legii, asigurand astfel revenirea presedintelui Traian Basescu la Cotroceni.

Victor Ponta reprezinta un partid care si-a asumat intrarea tarii in NATO si marile optiuni strategice de dupa 1995. Un partid care a acceptat de doua ori alternanta democratica in Romania. Daca el nu intelege acest lucru, sunt sigur ca personalitati din PSD il inteleg. Sunt sigur ca acestia au citit articolul profesoarei Catherine Durandin aparut aici, pe “Contributors” chiar azi. Victor Ponta ar face un serviciu normalitatii democratice din Romania si tarii in genere sfatuindu-l pe amicul sau politic, Crin Antonescu, sa-si tina promisiunea si sa paraseasca scena politica a tarii asa cum a fagaduit, adica sa se duca invartindu-se:

Un personaj increzator in propria sa stea, un lider predestinat, un caudillo din Balcani…

“Am spus pur şi simplu domnului Băsescu că înţeleg că după referendumul acesta nu o să mai fim împreună, ori pleacă dânsul ori plec eu (…). Când am văzut, totuşi, cât de mult sunt interesaţi partizanii domnului Băsescu, parcă mai mult chiar decât de ramânerea domniei sale, dacă plec eu, dar nu cumva mă răzgândesc eu, sigur că am avut un sentiment ambivalent, pe de o parte o pornire să rămân, că văd că asta le place şi vreau şi eu să le fac anumite bucurii, dar, după aceea, chiar după introducerea condiţiei de cvorum, am spus, da, chiar şi aşa, e în regulă, dacă nu se strâng 9 milioane de oameni să se pronunţe asupra acestei chestiuni sau dacă ia mai multe voturi Traian Băsescu, am plecat şi mă duc învârtindu-mă”, declara Crin Antonescu.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/dreptul-la-normalitate-basescu-ponta-antonescu-si-viitorul-tarii/