Decretul

26/06/2022

Era în 1966 la frizeria din Piața Dorobanți. Eram adolescent, știam extrem de puțin despre viața sexuală, în pofida faptului că mama mea, medic pediatru si conferențiar la Institutul de Medicină și Farmacie, scrisese un capitol din “Cartea sănătății școlarului”. Așteptam să-mi vină rândul, citeam un ziar, probabil “Scânteia”. Atunci am aflat despre Decretul Consilului de Stat semnat de marioneta lui Ceaușescu, tembelul Chivu Stoica. Interzicerea întreruperii sarcinii devenea politică de stat, draconică, fără drept de apel. Partidul-stat își întărea astfel controlul nu doar asupra corpului politic, dar și asupra corpului uman. Avortul era criminalizat de către regimul ilegitim și criminal. Îmi amintesc cu oroare acele timpuri. Evident, Curtea Supremă a SUA nu este Consiliul de Stat al RSR. Dar consecințele nefaste ale intervenției statale prin măsuri legislative menite să impună limitarea dreptului femeilor de a fi stăpâne pe propriul trup sunt documentate istoric. Citiți capitolul despre politicile pro-nataliste din Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.


Iubesc Galeria Nationala din Washington, DC

26/06/2022


Streetfights in Severodonetsk

24/06/2022

La Albertina, Viena, iunie 2017 (Klimt)

21/06/2022


Father’s Day, June 2022: Collector’s Item, Adam’s gift to his dad

20/06/2022

Iacobinism neocomunist

19/06/2022

Sau, altfel spus, neocomunism iacobin cu glazura verde (ecologista). Eco-Reobespierre combinat cu Maurice Thorez si Georgers Marchais. Titlul cartii lui Marc Lazar publicata acum 20 de ani: Le communisme. Une passion francaise


Father’s Day 2022

19/06/2022


Father and son in Italy (2007)

18/06/2022

Father’s Day, June 19, 2022


Volodimir Zelenski viziteaza Frontul de Sud

18/06/2022

18 iunie 2022

Slava Ukraini!

Heroyam slava!


Slava Ukraini!

17/06/2022

Reflectii despre espre curajul moral: L-am privit atent azi pe Volodimir Zelenski. Nu cred că sunt singurul care am notat cearcănele, vocea răgușită. M-am întrebat care dintre noi ar fi reușit să străbată aceste trei luni fără să aibă nevoie de o pauză, de un răgaz. El nu l-a avut. Cum nu l-au avut eroii din tranșee. Omul acesta a vorbit concetățenilor săi în fiecare din aceste 114 seri. A vorbit când cădeau bombe, a vorbit când Kievul părea pierdut. A vorbit când ocupanții torturau civili. A vorbit când plângeau mame și copii. S-a adresat parlamentelor lumii, a ținut aprinsă torța libertății. A vorbit fără teamă, a explicat de o mie și una de ori de ce soarta Ucrainei este soarta democrației, a civilizației. A decorat eroii, a mers pe front, a vizitat spitale. Există la el o pasiune profetică. Plus un altruism electrizant. Intruchipează virtuti pe care le credeam dispărute. Există la acest om o voință irezistibilă și indestructibilă de libertate. Slava Ucraini!