La Multi Ani, Ioana Măgură Bernard!

24/05/2017

La Mulți Ani cu sănătate, noroc și bucurii, dragă Ioana Bernard! Ne leagă o veche, incasabilă prietenie, angajamentul comun pentru valorile in care au crezut și pe care le-au apărat Noel Bernard, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și Vlad Georgescu. Am fost fericit să pot spune aceste lucruri la lansarea cărții tale acum câțiva ani. Da, Ioana, ani și ani de zile, vocea ta a fost vocea libertății. Iti mulțumesc și iți mulțumim…

 

Image may contain: 2 people, people standing and stripes


Alfabetul extremismului

15/05/2017

Caruselul ideilor, angajamentelor și patimilor politice în veacul XX este amețitor. Mai ales când vine vorba de radicalisme, de pasiuni, iluzii și minciuni, spre a relua titlul cărții postume a lui François Furet. Hitler ar fi spus că dintr-un comunist poate face un bun nazist, niciodată însă dintr-un social-democrat (apud Hermann Rauschning). Tot Hitler, imbătat cu propriile obsesii, spunea că isi urmează destinul cu certitudinea unui somambul. Salturile mortale de la o extremă la alta se explică tocmai prin similitudinea fanatismelor ce le motivează. Jacques Doriot (1898—1945), fascistul francez, lider al asa-zisului „Partid Popular Francez”, fusese membru al CC al PCF și deputatul circumscripției roșii, St Denis. Mussolini a pornit ca socialist radical, chiar internaționalist. A fost idolul tinerilor Antonio Gramsci și Palmiro Togliatti. In ale sale „Caiete din inchisoare”, Gramsci îsi amintea de vremurile când peripatetiza în compania lui Mussolini…

Ideologul fascist Nicola Bombacci a fost inițial comunist, dar a murit împușcat, în aprilie 1945, ca ideolog al odioasei Republici de la Salò, socialistă, fascistă și exterministă, înfrățit cu amicul său Benito, reîntors la fantasmele roșii ale juneții sale, sub patronaj nazist. Chiar A. C. Cuza, antisemit epidermic, era, în junețe, un fel de socialist. August Bebel a spus, și nu greșea, că antisemitismul e socialismul proștilor. Stalin l-a definit, în anii 30, drept canibalismul epocii noastre, doar că nu a ezitat să devină el însuși un canibal. In ultimii ani de viață, dictatorul sociopat lansa acuzații delirante la adresa medicilor evrei și pregătea deportarea în masă a evreilor, cei pe care propaganda oficială îi stigmatiza drept „cosmopoliți fără rădăcini”, spre viitoare lagăre de concentrare (în curs de pregătire). Denigrat de stânga, Friedrich Nietzsche a fost criticul cel mai virulent al antisemitismului. L-a disprețuit visceral. Îl considera vulgar, resentimentar, abject. Nu însă și contemporanul său, Karl Marx, cel care echivala, asemeni lui Richard Wagner, Banul cu Evreul, iudaismul cu capitalismul, cu sistemul bancar. Chiar si în corespondența sa privată cu Friedrich Engels și alți camarazi de idei, Marx nu ezita să utilizeze „argumente” de acest gen, dacă despre argumente vorbim.

Anticapitalismul, antiliberalismul și antisemitismul unesc cele două extreme (nu doar ele, dar în primul rând ele). Crimele în masă ale secolului XX s-au produs în numele acestor trei „anti”. Exemplele abundă. Noile populisme apelează la vechile clișee etnocentrice și xenofobe, nu pregetă să exploateze, cinic și manipulativ, temeri, fobii și resentimente individuale și colective. Extremismul funcționează ca un alfabet: spui a, urmează b, și c, și d, etc.

 

Text transmis la postul de radio Europa Libera.


Gdańsk and the dignity of Europe

09/05/2017

City of liberty, Gdańsk, March 2017: In memory of the great European philosopher Jan Patočka, for whom responsibility was a duty and a virtue. Born in 1907, this student of Edmund Husserl became a spokesman for Charter 77. He died forty

Image may contain: sky, cloud, outdoor and water

 


Le jour de gloire…

07/05/2017

And when man faces destiny, destiny ends and man comes into his own. (André Malraux)

Image result


Sites of memory: Gdańsk , April 2017

05/05/2017

Image may contain: 1 person, sky, outdoor and water

Photo credit: Marius Stan


Le Pari français

05/05/2017

This post is dedicated to the memory of two Andrés: Malraux (1901-1976) and Glucksmann (1937-2015). To be or not to be European? This is question. The French elections are about modernity versus traditionalism, inclusion versus exclusion, civic patriotism versus atavistic xenophobia, hope versus fear, confrontation with the ignoble pages of the past versus revisionist denial, tolerance versus intolerance, Enlightenment versus Counter–Enlightenment, the France of Jean Jaurès, Léon Blum, Jean Moulin, Jean Monnet, Pierre Mendès-France, René Char, and Albert Camus versus the France of Charles Maurras, “L’Action Francaise,” Drumont, Vichy, les collabos, Doriot, “Je suis partout,” and the neo-Poujadisme. The very fact that Emmanuel Macron is a member of the editorial board of the monthly journal “L’esprit” indicates a political philosophy committed to the open society. I definitely support him and I do hope that he will be the winner!

 

Image result for macron


A joke for the deadly jester…

05/05/2017

When the deadly jester, as Adam Kirsch called Slavoj Žižek in a December 2008 article, pontificates that there is no real difference between Le Pen and Macron (maybe for him there is a surreal one, who knows ), I can’t resist sharing with my friends here the old and, alas, still so timely joke. What’s the difference between a democracy and a people’s democracy? The same as the one between a chair and an electric chair. Or, if you prefer, the one between a jacket and a straitjacket…

 

Image may contain: 1 person, sitting and indoor

https://newrepublic.com/article/60979/the-deadly-jester