Finis Romaniae?

13/12/2017

Este suficient să citeşti ultimele ştiri din România spre a realiza că PSD si ALDE, această la propriu insalubră, toxică, funestă coaliție, actțonează deliberat, metodic şi fără niciun fel de scrupule pentru anihilarea statului de drept. Este o “revoluție” crapuloasă. Altfel spus, un puci infam operat de pungaşi, tâlhari si escroci. Mai clar spus, se urmăreşte nimicirea, aneantizarea, lichidarea garanțiilor esențiale pentru independența justiției. Este o situație de coşmar existențial. Dacă nu sunt opriți acum, aceşti netrebnici nu vor mai putea fi opriți niciodată. Iar România se va scufunda in mlaştina unei corupții samavolnice cum nu cred că s-a mai pomenit in istoria Europei…

Advertisements

Pe marginea abisului

27/11/2017

Să ajungi in situatia absolut penibilă și scandaloasă de a ți se atrage atenția (mă exprim eufemistic) de către Departamentul de Stat că modificarea legilor justiției este inacceptabilă ține de-acum de un sinucigaș joc politic. Treaba lui Dragnea si a ciracilor săi dacă doresc să se lege la gât cu bolovani și să se arunce in apele tulburi ale nebuniei pe care au declanșat-o. Dar să nu ne mai distrugă timpanele cu vociferări patriotarde. Suntem sătui de ele. Suntem ingrețoșați. Suntem exasperați. La ora actuală, guvernarea PSD-ALDE este principala inamică a României ca stat membru al UE si al NATO. Miza actuala este interesul national a acestei tari. Conflictele temporare din zona opoziției iscate prea-umane vanități trebuie lăsate de-o parte. Guvernarea gangsterilor trebuie să plece!


Revanșa rinocerilor

24/11/2017

Václav Havel a scris cândva un eseu despre “Coșmarul post-comunist”. Am impresia că in aceste zile, când in chip normal, la un mare salon al cartii, ar trebui sărbătorite Binele, Adevărul și Frumosul, forțele Răului au decis să celebreze Minciuna și Abjecția. Dacă ar mai fi fost in viață, vedetele acestui dezolant moment ar fi fost canaliile Păunescu, Barbone, Vadim, Ungheanu, Eugen Florescu și bestia Pleșiță (in compania lui Iulian Vlad)…


Reflecții din vremea lui Dragnea

12/10/2017

GHIUL ~uri n. Inel, de obicei bărbătesc, masiv, din aur (cu pietre prețioase). /<turc. kül Pentru cei din generația mea, era simbolul bătăușului nevolnic, al derbedeului de cartier, al celui care te amenință la colț de stradă arătându-ți dinții lupului sculptat pe ghiul. Om (mai) subțire, colecționarul de hărți Adrian Năstase nu poartă ghiul. Nu are nici unghie la degetul mic lăsată să crească spre a-și mângâia părul din urechi. Dar sunt la fel. Yuck!


Zoe Petre RIP…

01/09/2017

Cred că pot spune că am cunoscut-o bine. Am fost oaspetele ei in repetate rânduri, m-a invitat să mă intâlnesc cu studentii de la Istorie pe vremea când, imediat dupa revolutie, devenise decan. Dincolo de divergente legate de perceperea unei personalităti ori a alteia, vedeam lumea post-comunistă in chip similar (nu identic). N-am făcut parte din cercul amicilor lui Emil Constantinescu, dar am rămas apropiat de Zoe, eram prieteni de familie. Zoe a fost devotată celui căruia ii fusese consilieră. Cred că il privea ca pe un ucenic, a preferat să inchidă ochii in raport cu stupefianta-i mediocritate. In răspăr cu multi dintre colegii ei politici, Zoe Petre a scris elogios despre Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România: “Raportul este cea mai consistentă contributie de până acum la istoria celor aproape 50 de ani de dictatură comunistă din trecutul apropiat al României”. (“Ziua”, 5 ianuarie 2007, text preluat, cu acordul ei, pe coperta a patra a editiei Humanitas). A venit anul 2012, Zoe a sustinut puciul parlamentar, s-a situat, cu arme si bagaje, in tabara uselistă. Nu ne-am mai revăzut. Mi-a fost dat să privesc uluit câteva emisiuni anteniste in care apărea alături de personaje abominabile. Aflu acum, cu tristete, că s-a stins din viată. A fost o adevarată profesoara, o persoană de o rară eruditie si un om generos. Să se odihnească in pace…


What Charlottesville is about…

18/08/2017

I’m the last person to condone far left violence. I’m unequivocally opposed to any extra-legal forms of rebellion (I don’t regard totalitarian decrees, abusively and arbitrarily humiliating, as laws). I admire Thoreau, but I think that civil disobedience ought to be civilian (with bold characters), i.e., non violent, decent, civilized. I detest Molotov, in any of his incarnations: as the man who signed the infamous pact and as a “revolutionary” cocktail. My admiration for the whole civil society strategy that triumphed in Eastern Europe during the annus mirabilis 1989 is precisely rooted in this philosophical engagement. But I need to say it emphatically: Charlottesville is the name of far right (alt right, as it were) jingoism, racism, anti-Semitism, white resentment, lumpen malaise, in short updated, Americanized Fascism. I just read a great essay by Mary McCarthy titled “Hannah Arendt and Politics.” It reminded me that during Senator McCarthy’s vicious witchhunts, Hannah Arendt considered returning to Europe, becoming a refugee for the second time in her life. Neither she nor her husband were directly targeted, but they felt that America was running amok. For me, 45’s conduct is just latter day McCarthyism…


The tragic fate of liberty in Maduro’s Venezuela

03/08/2017

Me duele Venezuela. We are all entitled to more than one fatherland. In my case, I love these countries dearly, I rejoice their happy moments and I lament their predicaments: Romania, where I was born and grew up; France, where I first experienced real liberty; Venezuela, where I understood the meanings of intellectual fraternity; and the US, this great republic of hope, tolerance, and inclusion. This is why I suffer for Venezuela and I raise my voice in support of those who, against terrible odds, defy the Maduro dictatorship. Let me also say that I’m still waiting for the enthusiastic minstrels of the Chavista “Bolivarian socialism” to spell out some regrets. Better late than never…