Regimul pontocratic si limba pontoleza

30/09/2012
Regimul pontocratic si-a nascocit propria limba, compusa din masluiri insidioase, calomnii fetide, ticluiri impertinente si bolboroseli tupeiste.Sa o numim limba pontoleza.  Cand am afirmat ca exista ceva de sociopat in comportamentul lui Victor Ponta, am fost acuzat de unii ca exagerez. Nu cred ca am pus un diagnostic gresit: omul respira prin minciuna, nu prin oxigen. In acest sens este un comunist, chiar daca unul cu o ideologie in zdrente. Scria Leszek Kolakowski si formularea se aplica perfect mega-plagiatorului: Minciuna este sufletul nemuritor al comunismului. La Victor Ponta, minciuna a devenit a doua natura. Este un produs tipic a ceea ce putem numi scoala iliesciana a falsificarii.
 
Iata-l acum la Bruxelles, infoindu-se trufas, asemeni unui paun, dand lectii, admonestand, auto-glorificandu-se fara urma de rusine si, mai presus de orice, mintind de-ngheata apele. Baronul Munchausen din Balcani le-a povestit colegilor din Partidul Socialist European tot felul de snoave si basme. Nu conteaza daca l-a crezut cineva, important pentru el este ca si-a recitat fabricatiile, ca si-a facut numarul. A incercat sa-i ameteasca pe cei prezenti, sa le intunece simtul critic, sa le adoarma suspiciunile perfect justificate, cu ale sale baliverne lipsite de consistenta si substanta. Sa-l ascultam:

1. “Vreau sa comentez extrem de pozitiv si pozitia mult imbunatatita a presedintelui Comisiei Europene, dl. Barosso, a presedintelui Parlamentului European. E foarte clar pe de o parte, sigur, lucrurile pe care noi nu le-am facut bine. Decizia mea foarte clara insa de a fi receptiv la criticile europene, de a demonstra respectarea deciziilor Curtii Constitutionale a contribuit foarte mult.”

Traducere din pontoleza in romaneste: Prin urmare, da, recunoastem ca aceste critici au fost legitime, dar de fapt, stiti Dumneavoastra, noi n-am avut niciodata nicio problema cu Curtea Constitutionala. Comentez “extrem de pozititv” ceea ce colegul meu in conducerea USL, Crin Antonescu, a afurisit drept “amestec in treburile interne”, iar presedintele de onoare al PSD, partid al carui presedinte activ sunt chiar eu, Victor Ponta, deci Ion Iliescu, a numit un dictat inadmisibil. Eu, cum stiti, sunt maleabil si ductil, sunt omul de plastilina, logica nu este punctul meu forte. Cu atat mai putin moralitatea, o vorba goala despre care ma amuz teribil cand beau un whiskey cu prietenul meu Dan Sova. Promit orice si nu livrez nimic. Ba da, de fapt livrez ceea ce-mi cere patronul Felix.

2. “In al doilea rand, au fost si foarte multe dezinformari evidente si va dau exemple foarte clare: realmente, aici au fost informati de catre colegii de la PDL ca o sa schimbam judecatorii Curtii Constitutionale. Acum s-a dovedit ca nu i-am schimbat.”

Traducere din pontoleza in romaneste: Degeaba v-ati ofuscat si v-ati agitat, totul nu a fost decat rezultatul propagandei demonice si anti-patriotice a lui Basescu si a intelectualilor numiti de venerabilul om de stat, dl Emil Constantinescu, ‘oameni cu suflete de slugi’. Nu ca intelectualii mei, Zoe Petre, Stelian Tanase, Daniel Barbu, Radu Calin Cristea, Mugur Ciuvica, Lucia Hossu-Longin, Carmen Musat si Andrei Marga, suflete pure, verticale si demne. Sigur, nu i-am schimbat pe judecatorii de la CCR pentru ca ati intervenit voi, dl Barroso si alti ‘eurocrati’, dar nu despre asta este vorba. Colegul meu, stralucit politician si istoric, Crin Antonescu, a spus clar pe 2 iulie ce urma sa facem. Faptul ca n-am facut-o inca este evident proba formala ca sa suntem oameni de buna calitate, democrati suta la suta. Aveti putintica rabdare si veti constata ca nu disperam si ca ne vom atinge obiectivele.

3. “Au fost acuzatii directe ca o sa schimbam procurorul general si procurorul sef al DNA. Acum s-a dovedit ca a fost o minciuna, desi dl Antonescu a fost presedinte, eu am fost ministru al Justitiei, nu ne impiedica nimic sa facem lucrul acesta. S-a vorbit foarte mult aici, la Bruxelles si au fost informati de catre colegii de la PDL despre faptul ca nu vom respecta deciziile Curtii Constitutionale. Le-am respectat, desi, sigur, nu am fost foarte fericiti sa facem lucrul acesta.”

Traducere din pontoleza in romaneste: Evident ca o sa-i schimbam, am facut un pas inapoi, temporar, pentru a face doi pasi inainte pe lunga durata. Le-am administrat tranchilizante lui Barroso si celorlalti pisalogi, i-am amutit. N-am numit-o pe Mona Pivniceru zadarnic la Ministerul Justitiei. N-a renuntat ea degeaba la functia din CSM. Are o misiune precisa de indeplinit, in spiritul indicatiilor trasate de firma Grivco si trustul Intact (de fapt doua palarii ale aceleiasi Marii). Justitia trebuie cucerita, adica emasculata, neutralizata, castrata, inrobita. Vom reusi sa ne facem mendrele si cu aceasta pacatoasa Curte Constitutionala, o instituie care ne creaza migrene lui Crin, lui Felix, lui Relu si mie, dar deocamdata ne prefacem ca o respectam. Abia atunci vom fi fericiti si vom condamna intreaga tara, ca pe vremea cand tovarasul Iliescu domnea la Sectia de Propaganda, la o eterna fericire sub semnul vesnicei minciuni. Asa sa ne ajute Che Guevara!

Pentru comentarii:

http://hydepark.ro/articol/articol/regimul-pontocratic-si-limba-pontoleza-1086.html

Advertisements

“Diavolul in Istorie”: Recenzii in “Times Higher Education” si “The Daily Beast”

28/09/2012

Cum au ajuns comunismul si fascismul sa recurga la metode similare ori chiar identice? Care au fost  originile afinitatilor dintre doua sisteme si doua ideologii altminteri situate la capetele opuse ale spectrului politcii moderne? Ce le-a unit si ce le-a despartit? Cum putem explica longevitatea spectaculoasa si atat de costisitoare uman a comunismului? De ce au actionat atat comunismul cat si fascismul in chip genocidar? Sunt viciile capitalismului, atatea cate sunt, comparabile cu crimele absolute comise de monstrii totalitari? Tot atatea intrebari la care incerc sa raspund in cartea mea The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century (University of California Press, 2012).

Sunt interogatii la care au oferit raspunsuri originale cei trei mari intelectuali carora le-am dedicat cartea: istoricul Tony Judt, filosoful Leszek Kolakowski si politologul Robert C. Tucker. Plecati dintre noi, ei raman prezenti prin ideile care continua sa ne inspire. Intre acestea, prezenta Diavolului in Istorie. Plecand de la ideile lor si intrand in dialog cu alti remarcabili ganditori, am propus o interpretare personala care accentueaza rolul ideologiei in ceea ce altminteri poate parea absurd si chiar dement.

In saptamanalul “Times Higher Education” (13 septembrie 2012), istoricul Richard Overy, auorul celebrei carti “Dictators: Hitler’s Germany, Stalin’s Russia” (Norton, 2004), insista asupra relatiei dintre intentiile utopice si concretizarile demonice ale nesabuitelor proiecte de reconstructie nu doar a societatii si economiei, ci chiar a conditiei umane:

Tismaneanu reflects as a political philosopher, rather than a historian, on what gave totalitarian regimes their terrible power in the 20th century to do so much evil in the name of revolutionary or racial justice. His real concern is to examine what he calls the “maximalist utopian aspirations” expressed by communist and fascist regimes in Europe to try to understand how it is that systems that set out with a utopian agenda – world revolution or national rebirth – end up constructing murderous dystopias. There is a consensus in the Western world that these were “delusional visions”, as Tismaneanu calls them, but both European communism and fascism have died as mainstream political forces, making it easier to see them as deluded. The core of this perceptive and intelligent analysis is addressed to the more troubling question of how they were possible at all.

http://www.timeshighereducation.co.uk/story.asp?storycode=421100

In publicatia  The Daily Beast, the online home a saptamanalului Newsweek, a aparut pe 28 septembrie o pasionata si pasionanta recenzie de J. P. O’Malley la cartea mea.

How did two seemingly opposite ideologies—one on the extreme left, the other on the extreme right—end up perpetrating such similar atrocities? Vladimir Tismaneanu gives his answer in a new book.

http://www.thedailybeast.com/articles/2012/09/28/communism-and-fascism-the-reason-they-are-so-similar.html


Inepuizabila ticalosie a tipului infect (plus bonus)

26/09/2012

Titlul acestui articol este inspirat de un scurt eseu al lui Marin Preda despre neobosita inventivitate a tipului infect. In volumul “Imposibila intoarcere”, marele romancier propunea o parabola despre recursul la metode fetide al celor care nu sunt in stare sa lupte onorabil, fara tertipuri, matrapazlacuri, calomnii flatulente si lovituri pe la spate. Panoplia de miselii a servitorilor lui Felix (antenistii, dar si liderii USL) este, neindoios, infinita. Mi-a revenit in memorie textul lui Preda citind despre modul in care intelege sa “lupte” “Antena 3″ (in compania extensiei ei scrise care se numeste “Jurnalul National”), adevarata Sectie de Propaganda a USL, cu autoritatea publica a lui Mihai-Razvan Ungureanu. Nu este vorba de o lupta, de o confruntare demna, ci de un efort de asasinat in efigie.

Nici o arma nu este prea murdara atata timp cat serveste intereselor Cauzei, aceasta este logica totalitara a celor care cred ca pot manipula, inca si inca odata, pe naivii dispusi sa creaza balivernele diversilor Badea, Gadea, Ciuvica si Ciutacu. Mihai Razvan Ungureanu ii deranjeaza pentru ca intruchipeaza alternativa modernitatii la izolationismul oligarhic, la obscurantismul reactionar reprezentat de tandemul Ponta-Antonescu. Comparati viziunea d-lui Ungureanu despre cultura cu aceea a regimului pontocratic si veti afla de ce il urasc acesti oameni pe fostul premier.

Nu ma voi osteni sa demonstrez ce inseamna fonduri de reprezentare pentru un inalt demnitar. In Romania si in orice tara normala. Nu voi relua argumentele, hipersuficiente, aduse de fostul premier. Este limpede ca nu despre logica este vorba in aceasta repugnanta campanie, ci despre excitarea galeriei. Juxtapuneri siderante sunt utilizate spre a-l face pe dl Ungureanu sa apara intr-o postura de impatimit al ospetelor sardanapalice. Sugestia manipulatoare este ca, in vreme ce romanii sufera de saracie cronica, fostul premier se scalda intr-un belsug de nimic justificat. Ceea ce se urmareste poarta numele de character assassination.

Tot asa cum anul trecut s-a scornit enormitatea ca Traian Basescu, prin ICR, ar fi platit publicarea unui volum de studii la editura Rowman & Littlefield, repet o aberatie totala imbratisata, din pacate, chiar de o profesoara universitara cunoscuta pentru lupta impotriva coruptiei, acum se proclama cu falsa indignare ca omul cu mari sanse de candidatura prezidentiala din partea dreptei este de fapt un indragostit de lux, un hedonist incurabil caruia nu-i pasa nici cat negru sub unghie de suferintele romanilor.

Alt exemplu: pelerinajul agitatoric la Vila Dante in scopul de-credibilizarii lui Traian Basescu in ziua Referendumului. Mi-am amintit de un pasaj din volumul “Athenee Palace” de R. G. Waldeck in care autoarea povestea despre procesiuni similare organizate de legionari la vila Elenei Lupescu dupa abdicarea Regelui Carol al II-lea. Un frigider care putea fi cumparat in orice magazin Sears era prezentat drept culmea dezmatului material. La fel acum, un banal deodorant este echivalentul diamantului Koh-i-Noor.

Cateva obiecte departe de reprezenta un lux socant ori macar un lux, comandate de agentia indrituita prin buget sa le comande, pentru oricine ar fi premier al Romaniei, devin proba unei presupuse coruptii morale. Sa te mai miri cand citesti ca Mihai Razvan Ungureanu ar fi fost candva mare stab la CC al UTC (ca istoric al comunismului romanesc o spun cat pot de clar, n-a fost niciodata activist platit), cu un salariu de 7.000 de lei pe luna (fals si absurd!), cu masina la scara (alta aiureala)?

Campania actuala este specifica propagandei comuniste si fasciste: improscarea cu noroi a adversarului, diabolizarea, dezumanizarea sa, refuzul analizei rationale, mimarea unei revolte justitiare absolute si stigmatizarea celor care nu intra in acest joc abject. In universul pontocratic, in loc de a discuta ideile cuiva, se distruge, in chip sistematic si cinic, imaginea sa publica.

Articol aparut in editia online a Revistei 22:

http://www.revista22.ro/inepuizabila-ticalosie-a-tipului-infect-18099.html

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/inepuizabila-ticalosie-a-tipului-infect/

Bonus:

http://patrasconiu.ro/?video=breaking-news-despre-santaj-presiuni-politice-si-propaganda-la-antena-3


Felicitari, Monica Macovei! “Acolo unde nu este lege, nu este nimic”

25/09/2012

Monica Macovei este singurul europarlamentar roman care a castigat anul acesta premiul revistei “The Parliament Magazine”. O felicit din suflet pentru aceasta binemeritata recunoastere. Monica Macovei este o liberala veritabila, o luptatoare pentru demnitate, libertate si onoare. Categoria pentru care a primit premiul se intituleaza Justitie si libertati civile. Adica exact ceea ce regimul pontocratic se straduie sa sugrume.

Monica Macovei a primit acest premiu pentru activitatea desfasurata in Romania si in Parlamentul European, pentru ceea ce a facut in lupta impotriva coruptiei, pentru statul de drept, justitie si libertati civile. Timp in care mercenarii lui Felix, lichelele si lacheii, continua sa profereze infamiile in care sunt experti impotriva unei fiinte de o admirabila verticalitate morala.

Spune-mi cine te detesta ca sa-ti spun cine esti. In Romania zilelor noastre, acesta pare sa fie criteriul dupa care merita sa ne ghidam atunci cand evaluam performantele personalitatilor publice. Pe Monica Macovei o detesta canaliile, mafiotii, gangsterii,  poltronii, plagiatorii, demagogii iresponsabili, negationistii Holocaustului, paleo si neo-comunistii, hotii si si escrocii.

La festivitatea de premiere, europarlamentara a dedicat acest premiu cetatenilor romani. Reiau cuvintele ei: “Ii asigur pe romani si pe toti cetatenii europeni ca ii voi servi in continuare cu daruire pentru a avea justitie, libertate, siguranta si drepturi civile. Caci acolo unde nu este lege, nu este nimic.”

“The Parliament Magazine” acorda in fiecare an premii europarlamentarilor pe categorii de activitate.


O fantasma numita Dan Diaconescu

24/09/2012

Ceea ce in urma cu un an parea o gluma fara haz, risca sa devina un scenariu plauzibil. Ascensiunea unui demagog pseudo-carismatic, un personaj abulic moral dar capabil sa genereze amagiri, pasiuni si energii colective, asteptari de mantuire hic at nunc, trebuie tratata cu seriozitate. Personaj fara biografie si fara ideologie, incolor ca atasamente detectabile, Dan Diaconescu imi aduce aminte de Stanislaw Tyminski, un straniu businessman din Canada, care a devenit candidat prezidential in Polonia in 1990. Cand a candidat la presedintie contra lui Walesa, Tyminski detinea 3 cetatenii, poloneza, canadiana si peruviana. Facea business in Canada si in Peru. Cum scria candva politologul Cas Mudde, populismul pariaza pe trei P si vorbeste asadar in numele Partidului, al Poporului si al Proletariatului (al dezmostenitilor soartei, los descamisados).

Liderul populist se pretinde omnipotent, este “salvatorul magic” despre care a scris Erich Fromm in cartea sa clasica “Escape from Freedom”.Atunci cand disperarea devine psihologie de masa, cand politicienii, chiar si cei onorabili, sunt considerati escroci si tradatori ai interesului unui “popor” uitat si ignorat, se nasc conditiile favorabile pentru experimente populiste. Aventurierii stiu cum se le exploateze. Falsii tribuni stiu cum sa excite tribunele.

Dan Diaconescu a rasarit in politica romaneaca dupa ce a generat un tip de spectacol televizat care contopeste apetitul pentru barfa al mahalalei cu dorinta politicienilor de fi auziti, de a iesi in prim plan. Am incercat de cateva ori sa urmaresc emisiunile-maraton ale lui Dan Diaconescu si am esuat. Nu are agresivitatea impertinenta a unor Badea si Gadea. Il intereseaza propria imagine, nu ordinele patronului din umbra. Este numele unui vid de speranta, de aici si sansa lui de a spune orice si de a fi crezut de cei deznadajduiti.

Una din incarnarile cele mai de succes, deci cele mai primejdioase, ale populismului, a fost peronismul. Jorge Luis Borges l-a dispretuit pe Juan Domingo Peron, colonelul l-a urat visceral pe scriitor. Nimeni nu a definit mai exact profilul peronistilor, deci populismul radical, decat Borges: “Ei nu sunt nici de stanga, nici de dreapta, sunt incorigibili”.

Am scris o intreaga carte intitulata “Fantasmele salvarii” (Princeton, 1998, paperback 2009, trad. rom. de Magda Teodorescu, Polirom, 1999) incercand sa iau masura fenomenelor populiste in lumea post-comunista si nu doar acolo. Am trait candva in Venezuela, am buni prieteni care mi-au povestit cum s-a ajuns la triumful autoritarismului chavezian. Lumea se saturase de politicienii traditionali. Dupa ce se prajisera cu coruptia din timpul celei de-a patra republici, in special cea din vremea socialistului Carlos Andres Perez, multi cetateni au suflat, fara motiv, in iaurtul presedintei respectabilului crestin democrat Rafael Caldera.

Pe acest fond, de deruta axiologica si revolta sociala, a reusit Hugo Chavez sa ajunga la putere. “Lor nu le pasa de voi, mie imi pasa”, acestea erau cuvintele rostite ad nauseam de aspirantul la pozitia de caudillo. “Socialismul bolivarian” este mai corupt decat oricare din guvernele democrate care l-au precedat, nu putini isi musca degetete ca l-au sprijinit. . Dar Chavez controleaza acum economia, mediile de informare, parlamentul. Schimba legile dupa cum i se nazare, isi pregateste inca un mandat prezidential.

Ce se poate face? In primul rand, este important sa se identifice pericolul, sa nu fie minimalizat. Apoi, partidele democratice trebuie sa inteleaga ca fundamentele constitutionale ale tarii nu pot fi zguduite fara consecinte dezastruoase. Este nevoie de responsabilitate, bun simt, refuz al demagogiei si asumare a unor politici sociale si economice eficiente, care sa fie explicate cat mai clar electoratului.

Pentru comentarii:

http://hydepark.ro/articol/articol/o-fantasma-numita-dan-diaconescu-1076.html


Cat de departe poate merge tupeul lui dottore Ponta? Revista “Science” si conferinta diasporei

22/09/2012

Fara sa-i pese ridicolul care se poate revarsa nu doar asupra sa, premierul-plagiator Victor Ponta se pregateste sa fie gazda conferintei “Rolul diasporei in cercetarea stiintifica si invatamantul superior din Romania”. Indiferenta personajului in raport cu probele irefutabile aduse privind furtul comis in teza sa de doctorat si cu efectele asupra imaginii tarii este naucitoare. La fel, dispretul pentru comisiile si expertii care au s-au pronuntat in termeni lipsiti de orice ambiguitate. Iata ca o publicatie de mare impact, revista “Science” a Asociatiei Americane pentru Avansul Stiintei (AAAS), scrie acum despre apelul semnat de numerosi cercetatori si universitari de a boicota conferinta atata vreme cat Victor Ponta este in vreun fel asociat cu ea, ca “patron” ori altminteri.

Sa recapitulam: plagiatul a fost deconspirat in urma cu cateva luni, Ponta a declarat in interviul dat cotidianului spaniol “El Pais” ca daca va fi gasit vinovat de Consiliul de Etica va demisiona. Dupa care, prin nevolnicul ministru interimar Pop, urmasul plagiatorului Mang si al impostoarei Corina Dumitrescu, alte geniale numiri ale lui Ponta, a interupt sedinta Consiliului unde se discuta cazul sau si a schimbat componenta pentru a fi sigur ca va fi scos basma curata. Actualul sef al acestui Consiliu de paie, cu prezenta accentuat pesedista, este Paul Dobrescu, fost sef de sectie la revista ideologica a PCR, “Era Socialista”, functie din nomenclatura platita a regimului comunist, fost consilier al lui Ion Iliescu.

Comisia de Etica a Universitatii din Bucuresti, alma mater a premierului, a ajuns la concluzia limpede ca a fost plagiat. Pe baza unui raport al unui grup de experti internationali, Rectorul Universitatii, filosoful Mircea Dumitru, a declarat ca nu incape indoiala ca a fost un plagiat. Pe site-ul Integru.org, apar referatele unor universitari intre care Vlad Perju, profesor de drept la Boston College, Maria Bucur (Indiana University), Alin Fumurescu (Tulane University), Grigore Pop-Eleches (Princeton University). Ce face Ponta? Se razbuna stupid. Elimina cercetatorii romani din strainatate din componenta CNATDCU. Dupa care vrea sa stranga mana tovaraseste cu cercetatorii din diaspora. Pe scurt, chutzpah.

Am mai spus-o, asocierea cu Ponta in orice are de-a face cu stiinta, cultura si educatia este maculanta. Prezenta plagiatorului impenitent la conferinta ar fi o sfidare fara precedent a tot ce inseamna onoare si integritate academica. Ponta trebuie ajutat sa priceapa ca “not everything goes” si ca exista unele lucruri care chiar conteaza.

On Tuesday, the Romanian government will celebrate its biannual meeting for Romanian scientists working abroad with a networking event at Prime Minister Victor Ponta’s official palace in Bucharest. But an expat Romanian scientist has issued an appeal to boycott the conference over concerns that Ponta committed plagiarism to receive his law Ph.D., an issue that has consumed many in the Romanian academic community for months.

Like many other Eastern European countries, Romania has lost much of its young scientific talent to Western scientific powerhouses following the fall of the Iron Curtain in 1989. The biannual “Diaspora” meeting, organized since 2008 by the Romanian Executive Agency for Higher Education, Research, Development and Innovation Funding (UEFISCDI), aims to reunite expatriated and Romanian scientists to foster dialogue and international collaborations. But in a saga that developed over the summer, Ponta has been accused of plagiarism in his law Ph.D. thesis, which he obtained from the University of Bucharest in 2003. While a newly formed National Committee of Ethics declared the thesis in accordance with the academic regulations of the time, a separate investigation by the National Council for Attestation of Titles, Diplomas and University Certificates (CNATDCU) concluded that large chunks of the thesis had been copied without proper referencing. The ethics committee of the University of Bucharest has since come to a similar conclusion, and it is now up to the education minister, whom Ponta appointed, to make a decision on whether to retract the title. So far the prime minister has denied the charges.

Many expat Romanian researchers, as well as some researchers in the country, are now apparently worried that attending the Diaspora conference would equate to endorsing academic misconduct. On 9 September, Cristian Dogaru, a Romanian health and social scientist studying pediatric respiratory epidemiology at the University of Bern’s Institute of Social and Preventive Medicine, launched an online petition “urging researchers to boycott the conference and thus send a message that the scientific community does not endorse (and has zero tolerance for) academic fraud,” he explains in an e-mail to ScienceInsider. The petition has garnered more than 180 signatures at this point. Dogaru adds that it’s “extremely offending” that the upcoming conference is chaired by the prime minister given the conclusions about his thesis from several scientific committees.

Pentru textul complet:

http://news.sciencemag.org/scienceinsider/2012/09/in-plagiarism-protest-expat-rese.html?ref=hp

Pentru comentarii si link la apleul de boicotare:

http://www.contributors.ro/cultura/cat-de-departe-poate-merge-tupeul-lui-dottore-ponta/

 

 


Cine a fost Santiago Carrillo? De la fanatismul stalinist la eurocomunism

20/09/2012

A incetat din viata, la 97 de ani, Santiago Carrillo, lider vreme de decenii al Partidului Comunist din Spania. In ultimii ani de viata, Carrillo a scris despre tineretea sa revolutionara, dar a negat rolul sau in oribilele masacre organizate de fortele de stanga la Paracuellos del Jarama si la Torejon de Aroz. Mii de persoane inocente au fost atunci ucise in numele unei viziuni delirante a purificarilor revolutionare. Au existat orori comise de ambele tabere, in egala masura repugnante si condamnabile, dar stanga a reusit, vreme de decenii, sa oculteze propriile crime. Mitul Republicii a functionat si inca mai functioneaza ca argument pentru demonizarea exclusiva a celeilalte parti.

Nascut intr-o familie socialista, Carrillo a ramas pana la sfarsitul vietii credincios colectivismului egalitarist marxist. Ceea ce nu l-a impiedicat, ba chiar dimpotriva, sa fie un stalinist fanatic in anii 40 si 50. Acondus cu mana de fier PC din Spania, a eliminat fara crutare orice i se parea ca mioase a “deviationsm”. In 1964 a fost cel care a condus eliminarea din conducerea partidului a grupului Fernando Claudin-Federico Sanchez (Jorge Semprun). Mai tarziu, dupa interventia in Cehoslovacia, a devenit el insusi tinta atacurilor dogmatice, in special din partea lui Enrique Lister, fostul comandant al varfului de lance comunist in anii Razboiului Civil, El quinto regimiento. Hiper-stalinistul de mai ieri devenise acum un exponent al policentrismului, alaturi de comunistii italieni. Mai mult, a fost printre primii lideri comunisti care au sustinut, la mijlocul anilor 70, renuntarea la dogma dictaturii proletariatului. O dogma pe care o slujise cu ardoare in anii Razboiului Civil. Aici fusese de fapt originea rupturii dintre Santiago si tatal sau, Wenceslao Carrillo. Cand fiul i-a scris un mesaj de ruptura politica, vechiul socialist i-a raspuns ca nu se astepta sa primeasca o scrisoare  de la Stalin…

In 1960 a inlocuit-o pe Dolores Ibarruri (La Pasionaria) in fruntea PC din Spania, aflat in ilegalitate. Din acel moment, Pasionaria nu a mai jucat decat un rol ceremonial, isi facea datoria de icoana a comunismului, fara a misca in front, lasandu-l pe Carrillo sa-si urmeze planurile. Conducerea partidului se afla la Bucuresti si la Praga, apoi s-a mutat la Paris. Am fost coleg de clasa, la Liceul “Petru Groza” cu Alejandro Pujolar, fiul lui Federico Melchior, membru al Biroului Politic si redactorul-sef al ziarului partidului, “Mundo Obrero”. Mergeau la acelasi liceu si fratii sai Carlos si Jorge, precum si sora lor cea mica, Victoria.  Au plecat in Franta, de unde venisera, in 1964. Carlos a studiat regia de film la Moscova.

Postul de radio “Pirinei” al comunistilor spanioli, emitea de la Bucuresti (ca si “Vocea adevarului” postul de radio al PC din Grecia). In 1956, Carrillo a sustinut zdrobirea Revolutiei Maghiare. In 1968 a fost printre liderii comunisti care au condamnat invazia Cehoslovaciei. A devenit unul dintre campionii liniei eurocomuniste si s-a opus hegemonismului sovietic. A intretinut relatii de prietenie apropiate cu Nicolae Ceausescu si s-a abtinut de la orice critici in raport cu dictatura totalitara din Romania. Era ceva ridicol, cum observa dramaturgul spaniol Arrabal, in a perora despre democratie fara a scoate o vorba despre micul tiran de la Bucuresti. Carrillo si sotia sa Carmen erau prieteni cu Valter Roman si cu sotia acestuia, Hortensia. Ii unea amintirea Razboiului Civil, a anilor tenebrosi ai stalinismului, psihologia cominternista, mistica internationalista. Dupa stiinta mea, nu a existat un alt lider de partid comunist, la putere ori in opozitie, care sa fi fost mai apropiat de Nicolae Ceausescu ori care sa viziteze mai des Romania intre 1965 si 1989. Ar fi interesant de stiut cat si cum a contribuit PCR la sustinerea financiara a PC din Spania.

Presupusa sa deschidere nu s-a tradus in toleranta pentru factiunile din partid. Nu a acceptat niciodata adevaratul pluralism. Chiar dupa moartea lui Franco si revenirea sa in Spania, Carrillo a ramas un leninist din categoria dura. In final, dupa ce a pierdut pozitia hegemonica in PC din Spania, a devenit liderul unei formatiuni marginale, apoi a iesit din politica. In cartea sa autobiografica, marele scriitor Jorge Semprun a descris metodele staliniste utilizate de Carrillo impotriva rivalilor si criticilor sai. 

Biografia lui Carrillo apartine acelei galerii de militanti cominternisti pentru care devotamentul pentru Cauza, pentru Partid, pentru Revolutie, este mai important decat orice consideratii de moralitate si onoare. Mai flexibil decat intransigentii stalinisti Dolores Ibarruri, Alvaro Cunhal, Luis Corvalan ori Luigi Longo, Carrillo nu a ajuns niciodata la concluzia esecului irevocabil al comunismului. A ramas pana la capatul vietii un leninist.

https://tismaneanu.wordpress.com/2010/09/10/mitul-eurocomunist-ceausescu-si-comunistii-spanioli/