Apostazia lui Labiş: Albatrosul trebuia să piară…

05/12/2016

Nimeni nu ştie ce s-a cântat la restaurantul de unde se intorcea Labiş in acea noapte de decembrie, acum 60 de ani, la o lună şi ceva de la zdrobirea Revoluției Maghiare şi de la masivele arestări din mediile studenteşti din România, o noapte care a văduvit literatura română de una din cele mai frumoase speranțe pe care le-a cunoscut vreodată. Ne putem insă imagina că s-a cântat “Zaraza”, că intre paharele de vin ieftin (tinerii poeți erau extrem de săraci), se vorbea despre amor şi despre iluzii pierdute. Labiş crezuse in Revoluție si in proletariat, il adorase pe Maiakovski (“bădia Vladimir”). Asemeni sinucisului Maiakovski, rebelul Labiş avea să fie anexat de regim, prin eliminarea din programele şcolare şi in discuțiile publice a tot ceea ce putea aminti de ale sale inclinații eretice. Anul 1956 a fost anul deşteptării sale. Atunci a scris “Legenda pasiunii defuncte”, un poem intr-adevăr dinamitard:

Să nu inchidem pasiunile ideii
In temnite de lasitate si urât;
Va fi mai greu sa le scăpăm de vraja cheii
Cand in adânc se vor fi mohorât.

Odată-un om si-a zăvorât in sine gândul
Si dragostea si-a zăvorât-o-n sinea sa,
Visa să le redea cândva din nou avântul –
Nu mai putea, ori poate nici nu mai voia.

Apostazia lui Labiş putea deveni una a unei intregi generații. Albatrosul trebuia să piară. Iar povestea Zarazei nu a spus-o nimeni mai frumos decat Mircea Cărtărescu, speranța din fericire implinită a acestei literaturi. Trimit aici la povestirea lui Mircea si la cântecul lui Cristian Vasile ca omagiu adus poetului care a zburat “atunci, ultima oară, spre-un cimitir mai sobru si mai demn”…

http://www.poezie.ro/index.php/prose/179274/index.html

Cristian Vasile – Zaraza

O melodie din perioada “micului Paris”, cântată de Cristian Vasile. Compozitor: Benjamin Tagle Lara Textier: Ion Pribeagu Acompaniament: Orchestra “Dajos Bél…

Ion Pribeagu, pe numele originar Isac Lazarovici, a emigrat in 1962 in Israel şi a incetat din viata in 1971 la Tel Aviv. Inca o pagina din fascinantul destin al “Zarazei”…

https://www.youtube.com/watch?v=3SmSmCKdSPA


Teze şi antiteze: Despre stalinismul naţional

21/11/2016

Este conceptul de comunism naţional relevant pentru cazul României? Sau suntem nevoiţi să reconsiderăm noţiunile tradiţionale şi să căutăm o caracterizare corespunzătoare profilului acestui regim, una care să accentueze dezastrul generalizat al socialismului românesc, mimarea naţionalismului ca diversiune politică şi ierarhia neo-feudală a puterii atât în partid, cât şi în stat? Socialismul dinastic al lui Ceauşescu – oficial prezentat prin formula „societatea multilateral dezvoltată” – a fost un amestec de rituri politice bizantine, metode staliniste manipulante şi duplicitare, precum şi de fantasme resentimentare tipice Lumii a Treia. Spre exasperarea liderilor comunişti din Blocul sovietic, Conducătorul român practica o versiune personală de socialism, în care individul era anihilat nu numai în favoarea partidului mesianic, ci şi pentru a satisface apetitul insaţiabil de putere şi extravaganţele neroniene ale unei familii conducătoare unanim detestate. Tocmai din aceste ratiuni propun conceptul de stalinism naţional.

http://www.europalibera.org/a/28131152.html


In dark times: Winston Churchill on the Olympian virtue of fortitude

13/11/2016

“Success is not final, failure is not fatal: it is the courage to continue that counts.”– Winston Churchill

In December 1941, he spoke to the US Congress. He praised “the Olympian fortitude” of the American people. Let us all hope that this virtue is still alive…


In Memoriam Leonard Cohen

11/11/2016

For Mircea Mihaies: Leonard Cohen was one of the great poets and singers of our times. All tributes to him are fully deserved, no doubt. They are equally an expression of a very deep, truly painful, sense of homelessness and hopelessness in a world in which populist, in fact bombastically stupid Fascistoid demagogues, rise to power. May he rest in peace and may we all survive decently in these “interesting” times…

 


Fierbinte auto-scrutare: Batranul Cioran despre tanarul Cioran

06/11/2016

Burning self-scrutiny, old Cioran on young Cioran: “We were a band of desperate individuals in the heart of the Balkans. And we were doomed to fail; our failure was our only excuse… [The Iron Guard] was the only sign that our country could be anything but a fiction. It was a cruel movement, a mixture of prehistory and prophecy, mystique of prayer and of revolt. And it was persecuted by all authorities, and it wanted to be persecuted … It had been founded on ferocious ideas: it disappeared ferociously. Whoever between 20 and 30 does not subscribe to fanaticism, to rage, to madness is an imbecile. One is a liberal only by fatigue, and a democrat by reason.” (E.M. Cioran, “Mon pays,” cited in Alain Finkielkraut, “Cioran mort et son juge,” Le Messager Européen, no. 9, Paris: Gallimard, 1996, pp. 66–67)

This passage is included in my essay titled “The Metapolitics of Despair: Romania’s Mystical Generation and the Passions of Emil Cioran,” and will be appear in the volume “Ideological Storms of the Twentieth Century,” co-edited with Bogdan C. Iacob


Revolutionary teenagers: Budapest, November 1956

30/10/2016

Hungarian teenagers enrolled in resistance units to defend the country’s legal government headed by the former Leninist turned democratic socialist, Imre Nagy. In twelve days, Hungary moved from an ailing totalitarian regime into a multi-party system supported by its citizens. Then came the Soviet tanks…

 

 


Budapesta, octombrie 1956: Despre statui si revolutii

26/10/2016

Genialissimo and generalissimo: The fate of statues during revolutions. Of Stalin’s glory, only the boots survived…