La Bookfest…

26/05/2017

No automatic alt text available.


La Multi Ani, Ioana Măgură Bernard!

24/05/2017

La Mulți Ani cu sănătate, noroc și bucurii, dragă Ioana Bernard! Ne leagă o veche, incasabilă prietenie, angajamentul comun pentru valorile in care au crezut și pe care le-au apărat Noel Bernard, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și Vlad Georgescu. Am fost fericit să pot spune aceste lucruri la lansarea cărții tale acum câțiva ani. Da, Ioana, ani și ani de zile, vocea ta a fost vocea libertății. Iti mulțumesc și iți mulțumim…

 

Image may contain: 2 people, people standing and stripes


Răscrucile insângerate…

21/05/2017

Dacă cineva mi-ar cere să numesc un intelectual critic român, un om care s-a aventurat in spaţiul ideilor, dar şi al politicului, in polemici de o mistuitoare şi periculoasă intensitate, şi care a apărat public valorile democratice, plătind cu viaţa pentru angajamentul său, l-aş numi pe Ioan Petru Culianu. Binecuvântată să-i fie amintirea!

 

Image may contain: 1 person, closeup


De la Marx, prin Lenin, spre Stalin…

18/05/2017

Nu încape îndoială, filosoful politic și economistul de secol XIX pe nume Karl Marx nu a fost strămoșul intelectual direct al lui Stalin. Filiația a fost mediată (vermittelt) de Plehanov, Lenin, social-democrații gruzini, până la un punct chiar de marxismul austriac. Și totuși, așa cum au arătat Leszek Kołakowski, Martin Malia și Andrzej Walicki, stalinismul a fost unul din principalele curente ale marxismului într-un secol al devastatoarelor furtuni ideologice. Stalin da, s-a perceput pe sine ca marxist și a acționat în consecință. Nu a fost vorba doar de simpla sete de sânge, vendetă compulsivă sau vreun apetit gargantuesc pentru putere printre factorii care i-au motivat operațiunile genocidare, dar, mai mult ca orice altceva, a fost vorba de convingerea sa fermă că era adevăratul discipol al lui Lenin. La rându-i, Lenin fusese convins că era singurul succesor apostolic al lui Marx…


Alfabetul extremismului

15/05/2017

Caruselul ideilor, angajamentelor și patimilor politice în veacul XX este amețitor. Mai ales când vine vorba de radicalisme, de pasiuni, iluzii și minciuni, spre a relua titlul cărții postume a lui François Furet. Hitler ar fi spus că dintr-un comunist poate face un bun nazist, niciodată însă dintr-un social-democrat (apud Hermann Rauschning). Tot Hitler, imbătat cu propriile obsesii, spunea că isi urmează destinul cu certitudinea unui somambul. Salturile mortale de la o extremă la alta se explică tocmai prin similitudinea fanatismelor ce le motivează. Jacques Doriot (1898—1945), fascistul francez, lider al asa-zisului „Partid Popular Francez”, fusese membru al CC al PCF și deputatul circumscripției roșii, St Denis. Mussolini a pornit ca socialist radical, chiar internaționalist. A fost idolul tinerilor Antonio Gramsci și Palmiro Togliatti. In ale sale „Caiete din inchisoare”, Gramsci îsi amintea de vremurile când peripatetiza în compania lui Mussolini…

Ideologul fascist Nicola Bombacci a fost inițial comunist, dar a murit împușcat, în aprilie 1945, ca ideolog al odioasei Republici de la Salò, socialistă, fascistă și exterministă, înfrățit cu amicul său Benito, reîntors la fantasmele roșii ale juneții sale, sub patronaj nazist. Chiar A. C. Cuza, antisemit epidermic, era, în junețe, un fel de socialist. August Bebel a spus, și nu greșea, că antisemitismul e socialismul proștilor. Stalin l-a definit, în anii 30, drept canibalismul epocii noastre, doar că nu a ezitat să devină el însuși un canibal. In ultimii ani de viață, dictatorul sociopat lansa acuzații delirante la adresa medicilor evrei și pregătea deportarea în masă a evreilor, cei pe care propaganda oficială îi stigmatiza drept „cosmopoliți fără rădăcini”, spre viitoare lagăre de concentrare (în curs de pregătire). Denigrat de stânga, Friedrich Nietzsche a fost criticul cel mai virulent al antisemitismului. L-a disprețuit visceral. Îl considera vulgar, resentimentar, abject. Nu însă și contemporanul său, Karl Marx, cel care echivala, asemeni lui Richard Wagner, Banul cu Evreul, iudaismul cu capitalismul, cu sistemul bancar. Chiar si în corespondența sa privată cu Friedrich Engels și alți camarazi de idei, Marx nu ezita să utilizeze „argumente” de acest gen, dacă despre argumente vorbim.

Anticapitalismul, antiliberalismul și antisemitismul unesc cele două extreme (nu doar ele, dar în primul rând ele). Crimele în masă ale secolului XX s-au produs în numele acestor trei „anti”. Exemplele abundă. Noile populisme apelează la vechile clișee etnocentrice și xenofobe, nu pregetă să exploateze, cinic și manipulativ, temeri, fobii și resentimente individuale și colective. Extremismul funcționează ca un alfabet: spui a, urmează b, și c, și d, etc.

 

Text transmis la postul de radio Europa Libera.


Memento: Adam Michnik and Mircea Mihaies…

13/05/2017

25 years ago, April 1992, at the “Partisan Review” conference on “Intellectuals and Social Change in East-Central Europe” (Rutgers University, Newark campus) Among the participants: Doris Lessing, Joseph Brodsky, Czesław Milosz, Ivan Klima, Adam Zagajewski, Saul Bellow, George Konrad, Susan Sontag, Tatyana Tolstaya, Ralph Ellison, Richard Pipes, Hans Magnus Enzensberger, Adriana Babeti, Vasily Aksyonov and the list goes on. I took the picture posted below and it remains one of those I cherish the most…

 

Image may contain: 3 people, people smiling, people standing


Gdańsk and the dignity of Europe

09/05/2017

City of liberty, Gdańsk, March 2017: In memory of the great European philosopher Jan Patočka, for whom responsibility was a duty and a virtue. Born in 1907, this student of Edmund Husserl became a spokesman for Charter 77. He died forty

Image may contain: sky, cloud, outdoor and water