Cultul terorii: De la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin, trecând prin Stalin (Un eseu de Marius Stan și Vladimir Tismaneanu)

Dictatorii sunt obsedați de istorie, își caută cu frenezie precursori cât mai impresionanți. Nu le este suficientă propria glorie, o doresc și pe a celor din trecut. Hitler se identifica cu Friedrich Barbarossa, ba chiar și cu Napoleon Bonaparte. Mussolini se închipuia reîncarnarea lui Iulius Cezar și a lui Octavian Augustus. Ceaușescu se proiecta în Mihai Viteazul. Stalin l-a iubit pe Ivan cel Groaznic (1530-1584). La fel și urmașul său, Vladimir Putin, pentru ai cărui apologeți traducerea corectă a numelui țarului psihopat ar trebui să fie “Ivan cel Strict”. Deci problema cu acel monstru era severitatea, nu criminalitatea sa.

Se scriu cărți, se înființează muzee cu bugete generoase din banii publici, totul spre a glorifica timpurile autocratice, fie ele ale țarismului ori ale bolșevismului. Țarul Ivan al IV-lea, un personaj dezechilibrat, devorat de pasiuni sanguinare irepresibile și vindicativ la extrem, a fost de fapt modelul lui Stalin, mai ales după Al Doilea Război Mondial. Într-o celebră discuție cu marelele regizor Serghei Eisenstein și cu Nikolai Cerkasov, genialul actor care îl interpreta pe Ivan în filmul acestuia (construit din două părți), Stalin s-a dedat unor reflecții despre istoria statalității ruse și a luptei împotriva oricăror tendințe care ar putea torpila autoritatea liderului absolut. A exaltat rolul poliției secrete înființate de Ivan (opricinina) ca vârf de lance împotriva “boierilor trădători” și l-a criticat pe Eisenstein că nu accentua suficient patriotismul acelor călăi. Mai mult, pe Stalin îl deranjase (în partea a doua a filmului, pe care o văzuse în avanpremieră) faptul că Ivan, la care el prețuia “voința inoxidabilă”, era portretizat ca un personaj hamletian.

Nikolai Cerkasov (1903-1966)

Pentru cel numit de poetul Osip Mandelștam “plăieșul urcat la Kremlin”, țarul care-și ucisese propriul fiu, despotul terorizat de spectrul complotului universal, era, de fapt, un “personaj progresist”, prea puțin înțeles de istorici, fie ei burghezi sau marxiști. “Da, tovarăși, sunt necruțător cu dușmanii socialismului”, proclama Stalin ca replică la o acuzație din “Testamentul” lui Lenin. Brutalitatea extremă devenea astfel, la fel ca în cazul lui Ivan cel Groaznic, o virtute admirabilă. Nu degeaba și-a intitulat prozatorul britanic Martin Amis cartea despre Stalin, “Koba the Dread”.

Acum, în era Putin, se recurge la rescrierea istoriei exact în această direcție. Sunt recuperate, reabilitate și venerate toate figurile din trecut care s-au opus oricărui suflu al libertății. Rusia eternă este definită sub semnul tiraniei liberticide. Generali, amirali și atamani albgardiști sunt glorificați alături de mareșalii sovietici, de la Kliment Voroșilov și Mihail Tuhacevski, la Gheorghi Jukov și Konstantin Rokossovski (cel parașutat drept ministru al Apărării în Polonia sovietizată).

Sunt resuscitate arhetipurile polițienești de genul Felix Dzerjinski și Iuri Andropov. KGB-ul este prezentat drept o instituție eroică. Liberalii din trecut sunt ignorați ori ponegriți. Memoria istorică este sistematic desfigurată și falsificată. Asociația “Memorial” se află sub continuu asediu. Pactul sovieto-german din 1939, o culme a celui mai abject cinism, este din nou înfățișat ca o expresie a sagacității. Ceea ce marele sovietolog Alain Besançon numește la pensée Poutine este de fapt o paradigmă mitologică absolutistă în care sunt integrate nostalgii imperiale și aspirații megalomane într-un construct sincretic menit să legitimeze un sistem întemeiat pe agresiune militaristă, violență structurală, corupție, clientelism și chiar crimă. Așa cum bine observa și Nina Hrușciova (profesoară la The New School în New York și străneapoată biologică/nepoată adoptivă a lui Nikita Hrușciov) într-un articol din martie trecut intitulat “Vova the Dread and the Fiction of Russia”, există o întreagă literatură ficțională care poate servi la fel de bine ca oglindă a minții și spiritului în care acționează Vladimir Vladimirovici Putin. “Bend Sinister”, romanul unui alt Vladimir Vladimirovici (adică onorabilul Nabokov), este ilustrarea perfectă a gândirii dictatoriale din care se adapă intimidantul imaginar putinist. “Rusia este o cultură ipotetică“, spunea aceeași Nina Hrușciova: “conduși de despoți pentru mare parte a istoriei noastre, suntem mai degrabă obișnuiți să trăim în ficțiune decât în realitate”. Însă chiar născut din ficțiunea unor astfel de tribulații istorice, cultul terorii despre care facem vorbire în acest text a fost și rămâne cât se poate de real și nefast…

Recomandări:

http://www.nytimes.com/2015/03/31/world/europe/russian-museum-seeks-a-warmer-adjective-for-ivan-the-terrible.html?_r=0

http://www.contributors.ro/global-europa/foloasele-kremlinologiei-alain-besancon-deconstruie%c8%99te-absolutismul-putinist-partea-i-prezentare-si-traducere-de-vladimir-tismaneanu-si-marius-stan/

http://www.contributors.ro/global-europa/ispita-fascista-a-tovara%C8%99ului-putin-un-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/

http://revolutionarydemocracy.org/rdv3n2/ivant.htm

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/430289/oprichnina

Pentru comentarii:

Cultul terorii: De la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin, trecând prin Stalin (Un eseu de Marius Stan și Vladimir Tismaneanu)

CONCEDIUL MEDICAL SI DIPLOMATIC: Scrisoarea deschisa a scriitoarei Angela Furtuna adresata domnului Ambasador al Rusiei la Bucuresti, Excelenta Sa Oleg Malginov

Stimate Domn,

Va asigur de toata intelegerea si de bunele ganduri, ce vin dintr-o statornica admiratie pentru marea literatura rusa, pentru scoala de arte frumoase si pentru cinematografia tarii vecine, valori care ne-au interesat in mod constant si care ne-au incantat de-a lungul vietii. Istoria relatiilor noastre politice si diplomatice, insa, e plina de motive ce ne fac sa fim atenti si lucizi.

Deplang starea in care v-ati aflat, Excelenta Voastra, la finele lunii martie 2015, stare care v-a facut sa va iesiti din canoanele diplomatice, sa transmiteti mesaje scrise neobisnuite in spatiul nostru public, dar in acelasi timp sa jigniti Romania si poporul roman, prin asumptii agresive, ultimative, uluitoare. Prin atitudinea domniei voastre, premeditata sau inconstienta, e plauzibil ca actionati ca un catalizator al incongruentelor ce pot genera Rusiei probleme de imagine si de prestigiu pe plan international, iar Romaniei garantii ca o amenintati din nou. Putem intelege ca ati avut o stare gripala (caci e sezon de afectiuni virale si microbiene severe), care, prin febra si simptome tipice, v-au intunecat constiinta, iar imbolnavirea temporara va poate cauza pe termen lung daune medicale (anul acesta, virozele au durat cateva luni si au fost traumatice). Dar de ce sa sufere tarile noastre, in contextul in care domnia voastra le amenintati bunele relatii, prin iesiri febrile, convulsive, nediplomatice?

Va pot spune ca numarul imbolnavirilor de viroze si de gripa in acest an a fost imens, dar ca terapia corecta cere antiinflamatoare, antialgice, imunostimulatoare, adesea chiar si antibiotice, dar in primul rand, CONCEDIU MEDICAL PRELUNGIT, intr-o ambianta placuta, tihnita, inteleapta. Pensiunile romanesti, primitoare si gatite pentru sarbatorile pascale, va asteapta cu ospitalitate, cu bune traditii, cu stravechi leacuri de suflet si de trup. Ganditi-va la sanatate, la renastere spirituala si la sutele de milioane de oameni care asteapta de la domnia voastra , de o parte si de alta a granitelor insangerate, sa va insanatositi, sa va faceti bine, sa reprezentati din nou o speranta pentru pace, pentru viata si pentru stabilitate. Ma alatur lor, nutrind speranta ca veti alege Binele, si nu Raul, si veti transmite si la Moscova urarile noastre de sanatate. Stiti vorba romanului, “bucurosi le-om duce toate”!

Primiti asigurarea statornicei mele sperante in mai bine, pentru domnia voastra, pentru tarile noastre, pentru popoarele noastre.

A Dvs.,

Angela FURTUNA

scriitoare, critic literar, artist vizual,
membra a Uniunii Scriitorilor din Romania

Polemica ambasadorului rus cu politologii. Reacția lui Vladimir Tismăneanu

Un articol semnat de politologii Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan a deranjat Ambasada Rusiei de la Bucureşti. După ce politologii au scris că „Vladimir Putin a devenit campionul global al barocului comunisto-fascist”, ambasadorul Oleg Malginov i-a calificat drept „bădărani”.

http://www.digi24.ro/embed/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Polemica+ambasadorului+rus+cu+politologii+Reactia+lui+Vladimir+T?video=0&width=600&height=400

Într-un articol publicat pe site-ul Contributors.ro, Vladimir Putin era descris de cei doi semnatari în termeni deloc apreciativi.

„Vladimir Putin a devenit campionul global al barocului comunisto-fascist. (…) Putin se joacă în aceste momente cu focul. Idila cu extremismul (de dreapta sau de stânga) nu poate duce decât la dezastre. (…) A sosit din plin momentul să se renunțe la gândirea deziderativă. (…) Putin este un dictator amoral căruia principiile dreptului internațional nu-i spun absolut nimic”, se arăta în articolul semnat de Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan.

Reacţia ambasadorului rus la Bucureşti a fost una mai puţin diplomatică.

„Bineînţeles, fiecare societate consistă din oameni diferiţi. Dar nu este deloc necesar ca pe paginile publicaţiilor centrale să se dea cuvântul la orice bădăran. Republicarea despre care este vorba să rămână pe conştiinţa echipei editoriale”, se arată în comunicatul de presă postat pe site-ul Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti.

Vladimir Tismăneanu a vorbit, la Digi24 despre reacția ambasadorului rus.

„Libertatea de expresie în România contemporană nu este limitabilă prin intervenţiile unui ambasador, fie el şi al unei mari puteri nucleare cum este Rusia. Este cazul ca Rusia să înţeleagă că România, Polonia, Ungaria, Republica Cehă nu mai fac parte dintr-o organizaţie de tipul Pactului de la Varşovia. Asemenea presiuni, asemenea ingerinţe sunt intolerabile. Cred că la Bucureşti s-a testat cât de departe se poate merge prin asemenea presiuni”, a spus politologul. 

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Polemica+ambasadorului+rus+cu+politologii+Reactia+lui+Vladimir+T

România – colonie rusă? (Un articol de Petre M. Iancu la Deutsche Welle)

Cât de independenţi sunt românii? Nu prea prea, nici foarte foarte, s-ar zice, după evaluarea sobră a reacţiei cvasi-inexistente, ori insuficiente, la un brutal afront diplomatic rusesc. Şi nici UE nu se simte prea bine.

Kremlinul

Tardiv şi într-o manieră extrem de anemică, ori deloc au reacţionat oficialităţile române. De pildă, Ministerul de Externe. La fel de inadecvat, cu excepţia salutară a Monicăi Macovei, s-a comportat şi clasa politică, precum şi o mare şi rea parte a presei de la Bucureşti şi a societăţii civile, în ecou la scandaloasa intervenţie recentă a ambasadorului Rusiei la Bucureşti.

Care, în flagrantă violare a tradiţiilor şi uzanţelor diplomatice, a tras public de urechi, mitocăneşte, doi eminenţi autori şi observatori politici, din pricina constatărilor lor pe cât de critice, pe atât de lucide, la adresa sistemului Putin. Trimis să reprezinte în România interesele Moscovei, ambasadorul Oleg Malginov nu se oboseşte, iată, să promoveze, ca un diplomat respectabil, ceea ce se numeşte soft-powerul rusesc. Mai energic, el s-a încumetat, culmea, să dea brutale „indicaţii preţioase” de comportament şi politică editorială presei româneşti.

Ca înaintaşii săi stalinişti de pe vremuri, Malginov a solicitat (şi încă într-o limbă română de calitate îndoielnică) „publicaţiilor centrale” româneşti, precum ziarul România Liberă, să înţeleagă că „nu e deloc necesar să se dea cuvântul (sic) la orice bădăran”. Nu e un secret cine ar fi prezumtivii „bădărani”. Intelectuali publici respectaţi, Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan, autorii unui articol excelent gândit şi argumentat despre „Ispita fascistă a tovarăşului Putin”, apărut pe Contributors.ro şi în România Liberă, l-au supărat rău nu atât pe Malginov, cât pe şefii săi. Căci e notoriu că într-un regim dictatorial, şi cu atât mai mult într-unul militant antidemocratic, având în frunte o oligarhie mafiotă de extracţie KGB-istă, precum sistemul Putin, ambasadorii ruşi răspund comenzilor directe ale „verticalei puterii”. Ale mai marilor lor de la Kremlin. Care, indiferent dacă se află la conducerea internelor, a aparatului de propagandă, numindu-se Dmitri Kiseliov, ori a ministerului de externe şi răspund la apelativul de Serghei Lavrov, sunt toţi, înainte de orice, servitorii prea plecaţi şi obedienţi ai Marelui Frate.

Funcţia celui din urmă o deţine de un deceniu şi jumătate, la Moscova, fostul KGB-ist din Dresda, Vladimir Putin. Marele şi genialul “corifeu” şi conducător de oşti din Crimeea şi estul Ucrainei, nu e doar un stăruitor şi entuziast admirator al tătucii popoarelor, tovarăşul I.V.Stalin. După cum s-a văzut recent la Petersburg, la conferinţa naziştilor şi fasciştilor organizată de mâna sa dreaptă în materie de agitprop, Kiseliov, conferinţă despre care au scris sagace Tismăneanu şi Stan, Putin poate fi cotat şi ca un bun prieten al extremei drepte europene. Care, după cum am reliefat frecvent, îl adulează peste tot în Europa cot la cot cu extrema stângă.

Nu întâmplător, căci, profitând de ajutorul Moscovei, cele două falange nu mai constituie de mult, în Europa, opoziţii mutuale, ori doar opoziţii la guverne centriste. În Grecia, stânga şi dreapta radicală au obţinut accesul la putere şi au format o strânsă coaliţie guvernamentală ale cărei puncte comune, dincolo de populism colectivist, naţionalism, anti-reformism şi obrăznicie de speţă joasă, includ anti-occidentalismul. Mai precis, anti-europenismul şi anti-atlantismul, pe care într-o variantă virulentă le exportă neobosit şi un aparat rusesc de propagandă atât de sofisticat şi de costisitor, încât a sfârşit prin a atrage chiar şi atenţia unei birocraţii europene de o somnolenţă şi lentoare proverbiale.

Or, Tismăneanu şi Stan inflamaseră Kremlinul tocmai pentru că evidenţiaseră cu eficacite maximă „versatilitatea” noului tip de totalitarism promovat de Moscova. În cauză, potrivit lui Ioan Stanomir, e „capacitatea remarcabilă” a putinismului de a-şi forja o sursă de putere… croind „o nouă alianţă globală a subversiunii anti-occidentale”. Problema e, înainte de orice, potenţialul mecanismului său propagandistic de a îngemâna cu mare abilitate mişcările comuniste şi fasciste; e capacitatea lui Putin de a deveni „campionul mondial al barocului comunisto-fascist”, după cum plastic se exprimaseră cei doi autori înfieraţi de diplomatul rus.

Anemiei reacţiei Bucureştilor la atari provocări îi corespunde impotenţa afişată în capitala UE. După aproape doi ani de larvară existenţă, la Bruxelles s-a trezit în fine aşa-numitul Fond European pentru Democraţie. Creat pe modelul unei net mai active instituţii americane, Fondul, finanţat de Comisia Europeană, „înţelege să promoveze valorile…de libertate şi democraţie”. Unde? În ţările „în tranziţie şi societăţile care luptă să se democratizeze”. Deci în estul Europei, Magreb şi Orientul Mijlociu. Or, nu e clar ce anume a întreprins acest Fond până acum. Nu că în vest n-ar fi existat şi alte voci. În acest interval, ba chiar încă din vara anului 2012, la redacţia română a postului Deutsche Welle, de pildă, s-a tot atras atenţia asupra pericolelor deloc neglijabile reprezentate de tot mai incisiva propagandă rusească. Fără să se înregistreze însă vreun ecou perceptibil.

Mai nou, speriat de impactul unor posturi precum Russia Today, Fondul s-a activat brusc. În stil tipic, a dat în lucru un studiu care să întocmească o listă de recomandări menite să indice oare ce ar fi de făcut spre a se contracara la un moment dat propaganda rusă. În timp ce experţii apuseni mai studiază harnic, politicienii UE continuă să dea din colţ în colţ. Nimeni, în afara câtorva ziarişti şi experţi de provenienţă est-europeană nu pare a şti cum să se replice adecvat militarizării politicii interne şi externe ruseşti şi dezlănţuitei agresiuni propagandistice a Kremlinului. Marea provocare pare a fi să nu se supere Moscova. Şi să nu se considere că vestul ar da lumină verde unei operaţiuni de contra-propagandă.

În răstimp, ambasadorul Rusiei nu hamletizează ci munceşte, iată, cu sârg. S-a prefăcut, eficient, nu doar în comis-voiajorul concernului Lukoil, în interesul căruia a intervenit, în toamna anului trecut, în treburile justiţiei româneşti, repurtând un vădit succes politic la premierul Ponta, după cum just observa Melania Cincea la „Timpolis”. Mai nou, Malginov a devenit şi portavocea unui prezumtiv ortodoxism de obedienţă moscovită, precum şi, simultan, tartorele unei presei româneşti care, vădit, s-ar putea molipsi de la ziarişti independenţi mai dificil de îmbrobodit şi, deci, se cere, din unghiul Kremlinului, intimidată brutal.

Pare că ne-am întors în epocile de foarte tristă amintire, când legea la Bucureşti şi în ziarele României o făceau zeul urii, dimpreună cu tovarăşul Stalin, precum şi pumnul ciracului credincios al celui din urmă, Vîşinski, aşa cum erau tustrei interpretaţi de „organul central” comunist, Scânteia.

Dacă autorităţile româneşti şi liderii europeni nu se arată în stare să replice acestor tentative cu fermitatea necesară, devine clar că România ri

http://www.dw.de/rom%C3%A2nia-colonie-rus%C4%83/a-18349591

Dragos Paul Aligica–Ofensiva rusa a ramas cam in ofsaid, cu armata de adunatura: Plevusca.

Un scurt comentariu cu privire la absolut remarcabila si stupefianta interventie a ambasadorului Rusiei la adresa lui Tismaneanu si Stan dar cu bataie, evident, mai lunga: mass media, formatorii de opinie si clasa politica. Sunt doua intrebari ce necesita o analiza serioasa.

1. De ce un asa atac avertisment e o asemnea lipsa de diplomatie si duritate excutat prin cel mai inalt reprezentant al Rusiei? De ce expunerea sa intr-o asemnenea postura?

Din nevoie. Pentru ca esecul Rusiei de a gasi sau construi aici reprezentanti onorabili si credibili in spatiul public, voci care sa reprezinte interesele si punctul de vedere al Moscovei este acum evident si recunoscut. Plevusca pe care au finantat-o si incurajat-o, s-a dovedit in ciuda investitiilor si eforturilor facute de agentii sub acoperire din mass media si viata publica, incapabila sa isi depaseasca conditia: Plevusca. Dai un pol si fix un pol face.

Cand iti iei vector de opinie un viezure cu basca, un viezure cu basca ai ca varf de lance. Nici mai mult, nici mai putin. Sigur, basca in sine poate face ceva adepti in randul tinerimii. Totusi: e o basca pe un viezure. Si oricat de multi adepti capabili sa o admire aduna, ramane o basca pe un viezure, admirata si urmata exact de cei capabili sa o faca. Ceea ce spune ceva atat despre calitatea lor umana cat si despre basca si viezurele din dotarea ei.

La fel cu pravolsavnicii taumaturgi politici. Sigur: combinatia de grairile Parintelui Cutare, ozeneuri, minunile filocaliei care prezice viitorul, telepatie si telefilosofie teologica telemorala e o chestie tare. Dar nu poti sa-i folosesti pe panglicarii astia ca voce a Rusiei. Rusie pravoslavinca, e drept dar nici chiar asa nu a ajuns. Au si analistii si diplomatii in cauza un simt al proportiilor si o oarece jena.

Sigur, exista si ganditori si intelectuali de mare amploare -morala, intelectuala, agonomic-gastronomica si cu emisiuni TV- despre care stim ca nu sunt tocmai insensibili la ideea de schimburi economice avantajoase intre cele doua tari, vecine si prietene, adepti ai schimbului liber de servicii, marfa si bani, oameni de mare calibru. Cunoscuti pentru patrunzatoarele, curajoasele si profund informatele lor analize si luari de pozitii in care interesul national se impleteste armonios cu interesul individual, n-au avut curajul totusi sa o mai faca si pe asta. Asa ca ofensiva rusa a ramas cam in ofsaid, cu armata de adunatura: Plevusca.

Nu poti da semnale, teste si avertismente majore prin Plevusca, nu? Mai ales dupa ce ce au fost demantelati in corpore printr-un singur incident national provocat in jurul unei maini de oameni care lucreaza in blogosfera si care au rasturnat in cateva zile intregul sistem de tabuuri, taceri, presiuni, omerte si naivitati cu care reteaua rusa se acoperise si credea ca se va acoperi atat de bine profitand de naivitatea si corectitudinea politica indusa romanilor din mass media si formatorilor de opinie.

2. De ce acum?
Asta e intrebarea de 100 de puncte. Am sa revin cu o schita speculativa de raspuns.

(Text publicat pe pagina FB a lui Dragos Paul Aligica)

Grigore Cartianu: Credeți că presa din România poate fi cenzurată precum cea din Rusia?

Faptele:
1. Vladimir Tismăneanu și Marius Stan: “Ispita fascistă a tovarășului Putin” (articol pe contributors.ro).
2. Oleg Malginov, ambasadorul Rusiei la București: “Nu este deloc necesar ca pe paginile publicațiilor centrale să se dea cuvântul la orice bădăran”.
3. Tismăneanu și Stan reacționează: “E nevoie să i se spună domnului ambasador că România nu este un protectorat rusesc”.
4. Monica Macovei: “Ponta, Aurescu și Iohannis tac inacceptabil în timp ce cetățenii români sunt insultați și intimidați de reprezentantul lui Vladimir Putin la București”.
Concluzia mea: hai sictir, tavarișci! Încă n-ați aflat că URSS nu mai există? Credeți că presa din România poate fi cenzurată precum cea din Rusia? Vă e dor de un Gheorghiu-Dej și de o Ana Pauker la București? V-ar plăcea să defilați cu tancurile voastre spurcate pe Bulevardul Kiseleff? Davai ceas, davai moșie, harașo tovărășie? Țineți-vă gura, balșoilor, că pe a noastră nu puteți s-o mai închideți!

https://ro-ro.facebook.com/permalink.php?story_fbid=805232129573868&id=605104846253265

Siluirea istoriei: Ambasada Rusiei, MApN şi divizia creată de Ana Pauker, Vasile Luca, Petre Borilă şi Valter Roman

În istoria românească, aşa-numită divizie “Tudor Vladimirescu” poate fi numită divizia Cominternului. A fost înfiinţată, cu aprobarea expresă a Comitetului de Stal al Apărării, organismul suprem din URSS în anii războiului, prezidat de Stalin.

Pe lângă ofiţerii care au acceptat să lupte de partea Armatei Roşii, existau comisarii politici, între care Ana Pauker, Vasile Luca, Petre Borilă, Dumitru Petrescu, Gheorghe Stoica, Manole H. Manole, Constantin Doncea, Dumitru Coliu şi Valter Roman. Toţi aceştia aveau să contribuie în chip decisiv şi nefast la satelizarea României şi la marile epurări din Armata Română după 1945 şi, mai ales, sub domnia lui Emil Bodnăraş, după 1947.

Faptul că tot mai vocalul ambasador Oleg Malginov (care ne-a gratulat pe politologul Marius Stan şi pe mine cu insulte pe drept cuvânt condamnate într-un admirabil comunicat de Monica Macovei, câtă vreme autorităţile oficiale tac mâlc) dă lecţii despre cum trebuie românii să-şi amintească cel de-a doilea război mondial este de-acum o depăşire a ceea ce ar trebui să definească cu maximă claritate limitele intruziunii în treburile interne ale unui stat suveran, membru în UE şi NATO.

Iar faptul că MApN pune o poză cu soldaţi şi ofiţeri din acea divizie pe pagină oficială de Facebook este de-a dreptul năucitor.

Nu putem să nu ne întrebăm care sunt azi priorităţile politicii externe româneşti? E nevoie de aceste reverenţe scandaloase? Este cazul să celebrăm o divizie a capitulării în faţă colosului sovietic formată cu luni de zile înainte de schimbarea de alianţe din august 1944? Au auzit cei de la MApN despre ce-a însemnat captivitatea sovietică pentru mii şi mii de soldaţi şi ofiţeri români? Chiar este nevoie să siluim istoria şi să schilodim adevărul? De ce?

Recomandări de lectură:

Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică

http://www.evz.ro/ploconire-de-proportii-a-mapn-divizia-tudor-vladimirescu-constituita-in-urss-omagiata-pe-pagina-de-facebook-ambasadorul-rus-tocmai-ne-trasese-de-urechi-ca-nu-recunoastem-contributia-sovieticilor-la-eliberarea-romaniei.html

Articolul de mai sus a apărut aici:

http://www.evz.ro/siluirea-istoriei-ambasada-rusiei-mapn-si-divizia-creata-de-ana-pauker-vasile-luca-petre-borila-si-valter-roman.html

Ambasadorul rus şi-a găsit proştii. La Bucureşti (un editorial de Roland Cătălin Pena în “Puterea”)

Ambasadorul rus la Bucureşti, Oleg Malginov, a ţinut să confirme vorba aia veche că dacă îi dai nas lui Ivan se suie pe divan. Ceva e putred la Moscova. Ruşii, aşa cum observa colegul Sorin Avram de la „Adevărul”, neobişnuind de-a lungul istoriei să-şi avertizeze vecinii înainte de a-i cotropi.

După colegul său de la Copenhaga, care ameninţa cu câteva zile înainte Danemarca, Malginov a procedat şi el la intimidarea românilor, într-un interviu acordat, culmea, agenţiei naţionale de presă Agerpres. Rămâne să aflăm dacă iniţiativa realizării dialogului a aparţinut celor de la Agerpres sau însuşi ambasadorului. Contează şi asta.

Omul lui Putin de la noi a mers însă mai departe. A beştelit şi a dat sfaturi presei româneşti, de parcă se adresa băieţilor de la Pravda. Iritat de articolul semnat de Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan, “Ispita fascistă a tovarăşului Putin” publicat pe Contributors.ro şi preluat de “România Liberă”, s-a exprimat fix aşa, în cel mai elevat limbaj diplomatic: “Nu este deloc necesar ca pe paginile publicațiilor centrale să se dea cuvântul la orice bădăran. Republicarea despre care este vorba să rămână pe conștiința echipei editoriale”. Şi a dat sentinţa: Contributors.ro şi“România Liberă” au încetat să mai existe pentru el ca surse de informaţie. Zic să declarăm trei zile de doliu naţional!

Până la ora la care scriu, liderii noştri politici au tăcut ca mortu-n păpuşoi, cu excepţia Monicăi Macovei. Pasol na turbinca, bă zmeilor!

Nici măcar reprezentantul de vârf al interesului naţional, generalul, vicepremierul, fostul ministru de război şi actualul deţinător al portofoliului internelor, Gabriel Oprea, nu a zis nici pâs. În schimb, ne-a asigurat că în calitate de autointitulat paznic al celuiaşi interes naţional îi susţine deopotrivă pe Victor Ponta şi pe Klaus Iohannis. Imparţial ca tot românul!

Din nenorocirea aviatică din Alpii francezi am aflat că şi nemţii pot sta prost cu nervii, intrând în depresie. E bine de ştiut!

http://www.puterea.ro/editorial/ambasadorul-rus-si-a-gasit-prostii-la-bucuresti-111160.html

Monica Macovei, despre declaratiile ambasadorului rus: Malginov sa fie RECHEMAT la Moscova. Au trecut vremurile cand Rusia DICTA la Bucuresti

Monica Macovei, europarlamentar si fost candidat la presedintia Romaniei, a condamnat declaratiile lui Oleg Malginov, ambasadorul rus la Bucuresti, care i-a criticat pe Vladimir Tismaneanu si Marius Stan pentru un articol publicat pe Contributors.ro si preluat de Romania Libera. Macovei considera ca lipsa de reactie a autoritatile de la Bucuresti este inacceptabila si crede ca ambasadorul rus ar trebui rechemat la Moscova. Reactia Monicai Macovei a fost postata pe pagina sa de Facebook.

CITITI reactia Monicai Macovei:

“Ambasadorul Rusiei insulta romanii chiar din Bucuresti, lipsa de reactie a presedintelui, premierului si a ministrului de Externe este inacceptabila.

Condamn cu fermitate atitudinea ambasadorului Rusiei, Oleg Malginov, si cer o reactie publica imediata, transanta si categorica a autoritatilor de la Bucuresti.

Agresivitatea verbala a ambasadorului Oleg Malginov a depasit cu mult limitele diplomatiei si nu trebuie sa ramana nesanctionata public. Ambasadorul Rusiei insulta doi intelectuali romani, Vladimir Tismaneanu si Marius Stan, pe care ii catalogheaza drept “badarani”, si da indicatii echipei redactionale a ziarului Romania Libera, criticand-o pentru ca a preluat un articol de opinie scris de cei doi. “Republicarea despre care este vorba sa ramana pe constiinta echipei editoriale”, afirma amenintator ambasadorul lui Putin.

Prim-ministrul Victor Ponta si ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, tac inacceptabil in timp ce cetatenii romani sunt insultati si intimidati de reprezentantul lui Vladimir Putin la Bucuresti.

Presedintele Klaus Iohannis tace si el, la fel de inacceptabil, in timp ce romanii pe care ii reprezinta indura umilinte din partea ambasadorului Rusiei. Acelasi ambasador care se arata “foarte ingrijorat” de actiunea procurorilor la rafinaria Petrotel-Lukoil si voia ca ancheta sa se faca “nepartinitor si obiectiv in cadrul legii si tinand cont in mod cuvenit (…) de interesele relatiilor ruso-romane”.

Insultarea unor romani si incercarea de intimidare a redactiei unui ziar din Romania sunt “in interesul relatiilor ruso-romane”?

Presedintele Iohannis, prim-ministrul Ponta si ministrul Aurescu au obligatia sa raspunda. Oamenii lui Putin devin tot mai agresivi. Ambasadorului Malginov trebuie sa i se spuna, fara nicio ambiguitate, ca au trecut vremurile cand Rusia dicta la Bucuresti. Oleg Malginov trebuie sa fie rechemat la Moscova si sa fie inlocuit de un “ambasador” care sa ne respecte.”

 

Ambasadorul Rusiei la Bucuresti: Publicatiile centrale sa nu mai dea cuvantul “la orice badaran”

 

Oleg Malginov, ambasadorul Rusiei la Bucuresti, a criticat un articol scris de Vladimir Tismaneanu si Marius Stan, “Ispita fascistă a tovarăşului Putin”, publicat pe Contributors.ro si preluat de Romania Libera. Malginov sfatuieste publicatiile centrale sa nu mai dea cuvantul “la orice badaran” si sustine ca atat Contributors.ro cat şi ziarul România Liberă au încetat să mai existe pentru el ca surse de informatie.

CITITI SI: Oleg MALGINOV, ambasadorul Rusiei, ATAC la Vladimir Tismaneanu: Publicatiile centrale sa nu dea cuvantul la orice BADARAN. Tismaneanu: Romania nu este un PROTECTORAT RUSESC

“Fiecare societate consistă din oameni diferiţi. Dar nu este deloc necesar ca pe paginile publicaţiilor centrale să se dea cuvântul la orice bădăran. Republicarea despre care este vorba să rămână pe conştiinţa echipei editoriale. E foarte regretabil că asemenea text i-a stârnit interesul. Iar pentru mine portalul informaţional Contributors.ro şi ziarul România Liberă au încetat să existe ca surse de mass-media demne de respect,” a scris ambasadorul rus.

Raspunsul lui Vladimir Tismaneanu si Marius Stan: Romania nu este un protectorat rusesc

Vladimir Tismaneanu si Marius Stan i-au raspuns ambasadorului rus, intr-un articol publicat pe Contributors.ro: “Domnul ambasador socoate că poate da lectii presei din România, o ţară liberă, membră in UE si NATO, despre ce să publice si ce să cenzureze. Credem că e vorba de o confuzie istorică: România nu mai este o “democraţie populară”. Pactul de la Varsovia a sucombat in urmă cu mulţi ani. Suntem in anul de graţie 2015, iar libertatea presei este garantată constituţional in România. La fel și libertatea de opinie. Dacă dl ambasador iși permite să reactioneze astfel, de o manieră intimidantă, la articolul nostru, mâine vine in mod sigur rândul altora. E nevoie să i se spună că România nu este un protectorat rusesc“.

http://www.revista22.ro/monica-macovei-despre-declaratiile-ambasadorului-rus-la-adresa-lui-vladimir-tismaneanu-malginov-sa-fie-rechemat-la-moscova-au-trecut-vremurile-cand-rusia-dicta-la-bucuresti-54568.html

Nimeni nu se poate simți confortabil într-o țară în care un ambasador își imaginează că e șeful Cenzurii (un articol de Radu Vancu)

Când un ambasador SUA spunea, în octombrie 2012, un lucru de un bun-simț evident, anume că alegerile din decembrie sunt cruciale în a ține România pe  un curs civilizat și stabil, membrii USL reacționau vehement, acuzându-l că e „complet deplasat”, ba chiar că și-au „stricat dimineața amintindu-și că mai există Gittenstein în România”. Trusturi întregi de presă se isterizau pe tema „amestecului în treburile interne”, clamau că „noi nu primim lecții de la nimeni”, Statele Unite deveneau imediat „Înalta Poartă”, iar puținii care îndrăzneau să observe că dl Gittenstein a spus un lucru de bun-simț erau fără întârziere taxați de turciți vânduți ocupantului străin.

Acum, când un ambasador al Rusiei e la fel de evident lipsit de bun-simț și într-adevăr „complet deplasat”, jignind direct doi cetățeni români critici la adresa lui Vladimir Putin (ceea ce-i transformă, în viziunea ambasadorului rus, în „bădărani” – o treaptă mai sus ca intensitate față de „golani”, ce-i drept), tăcerea acelorași trusturi de presă față de insolența lui Oleg Malghinov e asurzitoare.

Există în România ultimilor ani trusturi de presă radical anti-americane; e, firește, dreptul lor. Să ne imaginăm însă că, după ce unii dintre colaboratorii lor l-ar fi făcut cu ou și cu oțet pe Barack Obama, ambasadorul SUA i-ar numi pe respectivii opiniaștri „orice bădărani” și ar da indicații de restrângere a libertății de exprimare și a politicii editoriale a publicației/postului TV în cauză.  E ușor de închipuit ce apocalipsă mediatică ar urma, cum s-ar activa de îndată toți bunii noștri anti-americani, de la dl Radu Tudor, autor de scrisori deschise către ambasadorul Gittenstein, până la dl Ciuvică, pentru care e o evidență că și Barack Obama, și Congresul sunt o clică băsistă. Exercițiul de inchiziție telegenică al dlui Gâdea e de la sine înțeles, nu mai insist. Ar ști cu toții să sublinieze apăsat, și pe bună dreptate, că astfel de atitudini față de cetățenii români și față de instituțiile de presă din România sunt inadmisibile.

Aș exagera dacă aș spune că mă întreb de ce tac toți acum atât de adânc. Știu de ce tac: din două motive pe care ei le consideră axiomatice.

1) Din punctul lor de vedere, dacă ambasadei SUA nu-i e permis nici măcar să spună lucruri de bun simț, ambasada Rusiei are dreptul să spună orice nesimțire. Nu vă întrebați de ce, pentru ei se cheamă geostrategie de inefabilă sofisticare.

2) Din punctul lor de vedere, cetățenii români care l-au susținut pe Traian Băsescu merită orice fel de tratament. Și nici măcar nu-s așa de sigur că, pentru ei, „băsiștii” sunt cetățeni români.  Și vă vor replica pe deasupra că, de vreme ce băsiștii-s filo-americani, și-au cerut singuri tratamentul delicat aplicat de admirabilul diplomat rus.

Știind cât de convinși sunt de cele două axiome, nu mă mir de lipsa lor de reacție.

Mă întreb însă dacă și instituțiile statului sunt la fel de convinse de aceste două axiome. Oare nu e cazul ca Ministerul de Externe și Președinția să reacționeze la această declarație? Domnule ministru Bogdan Aurescu, domnule prim-ministru Victor Ponta, domnule președinte Klaus Iohannis – vi se pare admisibil ca niște cetățeni români și instituții de presă din România să fie jignite astfel de către un ambasador, fie el și al Rusiei?

Sau trebuie să ne așteptăm ca, de azi înainte, orice tratament al Rusiei la adresa noastră să devină admisibil, indiferent de natura lui – doar pentru că e al Rusiei?

Nu e vorba doar de Vladimir Tismăneanu și Marius Stan, după cum nu e vorba doar de Contributors. Nu contează cât de simpatici vă sunt autorii și site-ul în cauză. Nimeni nu se poate simți confortabil într-o țară în care un ambasador își imaginează că e șeful Cenzurii.

Dacă vă veți cenzura orice reacție oficială, înseamnă că imaginația lui nu e în fond așa de creatoare. Și că „orice bădărani” vi se pare o etichetă admisibilă pentru cetățenii țării pe care o administrați. Chestiune care, pentru imaginația mea, ar fi și surprinzătoare, și deplorabilă.

Asta nu e țara lui „orice bădărani”. Demonstrați-i domnului ambasador. Demonstrați-ne-o.

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/%e2%80%9eorice-badarani%e2%80%9d/