Greața

31/07/2016

Când citesc despre sumele plătite de Sorin Ovidiu Vântu unora și altora, mă cuprinde o greață infinită. Cu ani in urmă, un amic, fost coleg de liceu, parcă la Roman, cu SOV, imi spunea că in anticamera mafiotului puteau fi văzute personaje faimoase stând la coadă pentru primirea plicului. Mi-a oferit niște nume, m-am crucit. Pentru de-alde răposatul Patriciu, Vântu și alti caizi, orice om are un preț. In ce mă privește si in ceea ce-i privește pe prietenii mei de valori și de idei, s-au inșelat amarnic. Adevărul, cinstea și onoarea sunt neprețuite. Ele sunt precum diamantul despre care un mare psiholog german, Ludwig Binswanger, scria: “Der Diamant soll nicht geteilt werden, weil er wertvoll ist”. Traduc liber: Diamantul nu trebuie sfărâmat, valoarea ii stă in integritate.


Linia despartitoare

23/02/2016

Cu aceasta scrisoare sordida catre copilul unui jurnalist detestat de borfasi, publicata in ziarul lui Felix si difuzata maniacal de televiziunile lui Felix, s-a trecut un prag. Nici macar Vadim Tudor nu a atins asemenea cote ale abisului imoralitatii. Cine nu vede acest lucru ignora distinctiile decisive, esentiale, vitale dintre bine si rau. Mai exact spus, se situeaza de partea raului. Pentru Dan Voiculescu si omul sau de casa, Dan Constantin, directorul publicatiei unde a aparut mizeria Oanei Stancu, nu exista metoda prea imunda pentru a nu fi folosita intru atingerea josnicelor scopuri. Priviti-l! Este cel pe care Marin Preda il numea tipul infect.


Paroxismul obscenitatii

23/02/2016

Campionatul nemerniciei a fost castigat de Antena 3. Scrisoarea catre fiica lui Dan Tapalaga surclaseaza, intru infamie, “interviul” din anii 70, de fapt o agresiune verbala a culturnicului Dinu Sararu impotriva mamei lui Virgil Ierunca, publicata cu dezgustatoare, jegoasa fanfara, in “Flacara” lui Adrian Paunescu. Atunci, la ordinul Securitatii, a fost agresata simbolic o femeie in varsta, acum, la o televiziune condusa de dupa gratii de un mogul securist, un copil. Atunci se urmarea intimidarea lui Virgil Ierunca. Acum, a lui Dan Tapalaga si a platformei Hotnews. Cei care molesteaza psihologic batrani si copii pot sa comita si crime fizice. Este vorba in aceste cazuri de o maladiva propensiune sadica.

Astept cu maxim interes reactia CNA. Oare ni se vor servi, a mia oara, aceleasi stupide panglici propagandistice menite sa protejeze infamia? Membrii CNA au rang de secretar de stat, salarii si beneficii asisjderea. Deci sunt platiti din bugetul public. In acest caz, este vorba de ceea ce Andrei Plesu a diagnosticat drept obscenitate publica. Membrii CNA au fost numiti acolo la propunerile venite din partea partidelor politice. Astept, prin urmare, delimitarea acestor partide de membrii CNA care nu vor reactiona rapid si fara echivoc pentru sanctionarea exemplara a aceste imense, scabroase, impardonabile ticalosii.


Un pacat si o rusine: Klaus Iohannis si consiglierii sai

17/02/2016

Consigliat de traseistul cinic Dan Mihalache si de micul autocrat Andrei Muraru, presedintele Klaus Iohannis ia apararea celui mai abject focar de ura, calomnie si infamie din Romania zilelor noastre, pestilentiul numit “antene”. Nu e vorba aici de libertatea de expresie, domnule Iohannis, ci de aplicarea legii, in cazul slugilor securistului Felix, ca si, daca-mi permiteti, in cazul Dvs.

Nu vad nimic grav in ceea ce, condescendent si fara o proprietate reala a termenului, numiti “heirupism” atunci cand miza este respectul pentru lege. Sunteti in compania cui trebuie, domnule Iohannis, a lui Tariceanu, Ion Iliescu si a altor “faruri democratice”. Deci legea, pentru Dvs, este “un banal motiv administrativ”! Vorba lui Nichita Stanescu, este un pacat si o rusine…

Text aparut aici:

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/un-pacat-si-o-rusine-klaus-iohannis-si-consiglierii-sai/


O revista pe care o iubesc

21/07/2015

O revista pe care o iubesc

Scriu lunar la revista “Orizont” inca din 1990. Ametesc cand ma gandesc ce ritm am reusit sa tin! Este un lunar intelectual de maxim calibru, de o modernitate de-a dreptul contagioasa. Revista este condusa de trio-ul diamantin Mircea Mihaies-Adriana Babeti-Cornel Ungureanu. In numarul pe luna iunie 2015, un superb eseu al lui Marius Stan despre cartea “Efigii ale unui cosmar istoric” (Humanitas, 2015), volum care i se datoreaza si pentru care autorul ii ramane recunoscator. Textul, intitulat “Pedagogia memoriei: Vladimir Tismaneanu si proza politica romaneasca”, acompaniat de un minunat portret al meu desenat de Luca Jebeleanu, pledeaza pentru idealul aronian al spectatorului angajat. Este ceea ce ne anima, pe Marius si pe mine, in interventiile publice: convingerea ca ideile au consecinte si ca merita sa lupti pentru valorile in care crezi. In cazul nostru, cele ale liberalismului civic.


Radio Europa Libera: Cosmarul hingherilor totalitari

17/05/2015

Cosmarul jandarmilor culturali, al hingherilor ideologici dezlantuiti impotriva libertatii spiritului, s-a numit, vreme de decenii, Radio Europa Libera. Pentru potentatii comunisti, adevarul era prin definitie subversiv. Erau, acesti posedati ai Raului, servitorii Marii Minciuni. Scopul esential al propagandei comuniste, ca si al cei fasciste, era plasmuirea “Omului Nou”, complet programat si controlat ideologic. Emisiunile Europei Libere au fost acel antidot pe care regimurile comuniste l-au urat cu o patima de-a dreptul patologica. Au fost, aceste emisiuni, oxigenul care ne-a ajutat sa nu ne asfixiem. Atunci cand Nicolae Breban, sub umbrela unei institutii a statului roman, se exprima licentios la adresa marilor intelectuali ai acestei tari (H.-R. Patapievici, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu) el batjocoreste de fapt traditia Europei Libere. Imi pot lesne imagina ce-ar fi avut de spus Monica Lovinescu si Virgil Ierunca despre asemenea atacuri ignobile. Regimul comunist a fost unul liberticid, orice ar spune azi diversii nostalgici ai “binefacerilor” dictaturii.

Astazi, cand Vladimir Putin incearca sa reconstituie Imperiul Raului, Europa Libera isi mentine vibranta, indispensabila actualitate. Public aici textul citit (via Skype) la ceremonia de la Ambasada Romaniei din Praga (mai 2015) legata de inmanarea decoratiei acordate doamnei Oana Serafim, directoarea Departamentului Moldova al RFE, de catre presedintele Traian Basescu in decembrie 2014. O felicit cordial pe Oana Serafim si pe colaboratorii ei. Scriu pentru acest post de radio de peste trei decenii. O fac si acum, saptamanal. Identitatea mea intelectuala si morala ar fi negandit in afara acestei colaborari.

“Totalitarianism, according to the classical definition proposed by Carl Friedrich and Zbigniew Brzezinski, signifies among others the complete control of information by the one-party dictatorship, a monopoly over mass communication exerted systematically and constantly. his obsession to supervise human mind was the hallmark of ideological tyranny from their very beginning, under Lenin. Under Stalin, controlling information was absolutely Draconian. The Cold War was not limited to the political and often military confrontations, but was to a great extent an informational one. The Soviet Bloc’s nomenklaturas feared nothing more than truth.

Under these conditions, on July 4th, 1950 started the broadcastings of Radio Free Europe. For decades, the philosophy underlying RFE’s transmissions was one of pluralism, in other words the opposite of the official communist propaganda. In the case of the Romanian Department we should emphasize that RFE was an indispensable source of information and hope for a population constantly manipulated and agressed by an unrepentant Stalinist regime.

I remember vividly the intellectual broadcasting from Paris by the distinguished cultural and political critics Monica Lovinescu and Virgil Ierunca. Since its inception, Radio Free Europe has been the spoken newspaper of Romanians everywhere, in Romania, Moldova (before and after the collapse of the USSR), and the Romanian Exile. There are a few features of RFE’s tradition that need to be highlighted here: the rejection of any nationalist arrogance, an enlightened, open-minded and inclusive patriotism. The editorials signed by RFE’s directors Noel Bernard and Vlad Georgescu did beget a constellation of democratic ideas and a journalistic style that consistently avoided any form of shrill pamphleteering in favor of objective, lucid analysis.

Communist regimes were founded on the sacralization of dogmas. Their rhetoric was nothing but mechanical chains of empty words. Radio Free Europe opposed the truthful logos to the mendacious, fraudulent and falsifying one. Nowadays, when Putinism strives to reconstruct an authoritarian-mistifying ideology, RFE and Radio Liberty remain vital reference points for those who oppose the FSB dictatorship, its plans, and its instruments.

The same needs to be said about broadcasting in Romanian, especially to Moldova, a country where the battle between the friends and the foes of an open society is ongoing. The Moldovan service is therefore immensely important by providing a framework for an uninhibited democratic conversation and for the defense of a genuine historical memory.”

Recomandari:

http://www.contributors.ro/cultura/perversitatea-travestiului-cine-cum-si-de-ce-o-ataca-pe-monica-lovinescu/

http://www.contributors.ro/cultura/a-slujit-romania-modelul-noel-bernard-1925-1981/

http://www.contributors.ro/cultura/amintirea-lui-virgil-ierunca-gramatica-onoarei-in-vremea-dispretului/

http://www.contributors.ro/cultura/radio-europa-libera-securitatea-si-jandarmii-culturali/


Ce așteaptă Iohannis ca să-i spună „Nein” lui Putin?–Un articol de Cristian Câmpeanu in “România Liberă”

02/04/2015

O serie de lideri europeni, printre care David Cameron, Angela Merkel sau președintele polonez, Bronislaw Komorowski, au refuzat invitația președintelui Vladimir Putin de a participa la ceremoniile de sărbătorire a 70 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste care vor avea loc pe 9 mai la Moscova. Ultimul care a declinat invitația, în urmă cu câteva zile, a fost președintele moldovean, Nicolae Timofti.

Motivele sunt ușor de intuit. Kremlinul dorește, pe de o parte, să facă din aceste manifestări o demonstrație propagandistică de forță, o afirmare bombastică a rolului său de superputere validat de prezența cât mai multor lideri mondiali. Pe de altă parte, anexarea Crimeii și agresiunea rusească brutală din estul Ucrainei sunt descrise de Moscova drept o sfidare la adresa NATO, a Statelor Unite și a Occidentului în general și, prin urmare, drept o dovadă că Rusia nu a fost niciodată mai puternică decât acum. Parada de 9 mai este un prilej de etalare în văzul întregii lumi a acestei puteri și, prin urmare, un gest de sfidare planetară. În al treilea rând, Rusia va culege în sfârșit, roadele propagandei de stat prin care a declarat încă de anul trecut regimul democratic de la Kiev drept „fascist”. Cum 9 mai este ziua victoriei împotriva fascismului, ar rezulta, în mod „firesc” că acțiunile Rusiei în Ucraina nu sunt decât o continuare firească a „luptei antifasciste” din trecut, că Rusia dovedește astfel că rămâne fidelă angajamentelor din trecut și că în schimb, Ucraina este dovada faptului că ceilalți, adică americanii s-au abătut de la calea cea dreaptă. În condițiile acestei sminteli americane periculoase ce altceva poate face biata Rusie decât să lupte și una singură dacă este nevoie? Nu are absolut nici o importanță că toată această construcție nu are nimic de-a face cu realitate și că nu este decât propagandă pură pentru a justifica o agresiune de tip fascist împotriva unui stat suveran și pentru a consolida dictatura putinistă. Atâta vreme cât această narațiune servește interesele Kremlinului, această narațiune va fi proclamată drept reală, singura realitate acceptată și va fi aclamată pe 9 mai.

Interesul Rusiei de a se agăța de „narațiunea antifascistă” merge însă dincolo de Ucraina pentru a justifica pretențiile Rusiei față de statele baltice și Moldova și din acest punct de vedere, interesează România în grad înalt. Cum arătăm astăzi în ziar, notele dezvăluite de Times of London ale reuniunii Grupului Elba, sunt relevante nu atât pentru amenințările cu războiul nuclear, care nu sunt decât retorică belicoasă rusească, ci pentru afirmarea intențiilor agresive ale Moscovei în privința țărilor baltice în pofida faptului că acestea sunt membre NATO. În viziunea Rusiei, staționarea trupelor NATO pe teritoriul acestor state nu este privită ca un act de apărare legitim ci ca o agresiune la adresa minorității ruse din aceste state și, prin urmare, ca motiv de intervenție militară. Or, o eventuală agresiune rusească asupra statelor baltice se va face în numele apărării minorității ruse de „majoritatea fascistă”.

În ceea ce privește Moldova, teza sovietică/rusească este că Armata Roșie a „eliberat” Basarabia de fasciștii români. O putem auzi astăzi repetată de toți agenții Moscovei, de la comuniști, la separatiștii transnistreni sau găgăuzi. Dacă îndrăznești să pui la îndoială această versiune strâmbă a istoriei în care pactul Ribbentrop-Molotov nu există, sau dacă există, e din vina Aliaților, atunci ești taxat de revizionist fascist. Din acest punct de vedere, orice acțiune a Bucureștiului de sprijinire a parcursului european al Chișinăului și scoatere a Moldovei din sfera de interese a Rusiei este taxată automat drept „imperialism fascist” românesc. Cu alte cuvinte, retorica antifascistă a devenit o armă propagandistică și de șantaj moral prin care Rusia își justifică extinderea teritoriului și a sferei de influență. Din acest motiv, ambasadorului Malginov și centralei de la Moscova trebuie că le-a căzut extrem de rău când Vladimir Tismăneanu și Marius Stan au demistificat toată minciuna cu un singur fragment: „Așadar, în apropierea aniversării a șapte decenii de la victoria împotriva Germaniei naziste, fostul locotenent-colonel KGB, cel care se jură urbi et orbi că venerează sacrificiile sovietice din acel teribil carnagiu mondial, mai brutal și mai sângeros decât orice a cunoscut omenirea până atunci, devine complicele unei reuniuni revanșarde de cea mai abjectă formulă fascistă.” Este vorba despre reuniunea extremei drepte europene găzduită generos de orașul natal al lui Putin, Sankt Petersburg.

Având în vedere acest context, participarea la parada de la Moscova nu mai este o simplă obligație ceremonială, ci o declarație politică în favoarea sau împotriva politicii de esență fascistă a Rusiei. Din acest motiv, președintele Consiliului European, Donald Tusk, a respins categoric ideea de a reprezenta Europa la Moscova. De fapt, dintre liderii Uniunii Europene, numai președintele ceh, Milos Zeman a confirmat participarea, alături de premierul slovac, Robert Fico. Celor doi li se vor alătura probabil Viktor Orban și Alexis Tsipras, care vor întregi astfel, grupul de cinci (împreună cu Ciprul) cai troieni ai Rusiei în Europa.

Din acest punct de vedere, pentru președintele Iohannis nu ar trebui să existe nici o dilemă. Răspunsul ar trebui să fie că în condițiile agresiunii asupra Ucrainei, Rusia a încălcat ordinea europeană postbelică iar președintele României nu poate valida prin prezența sa acest lucru. De ce nu a făcut-o până acum.? Președinția a confirmat pentru România Liberă că a primit invitația de a participa la parada de la Moscova dar a precizat că președintele nu a luat încă o decizie, aceasta urmând a fi luată în funcție de agenda prezidențială. Or, aici nu este vorba de agendă. Președintele României nu poate invoca „agenda” într-o astfel de chestiune de importanță nu doar simbolică ci și politică.. A făcut-o ce-i drept, Barack Obama, care a spus că nu merge pentru că are alt program, dar Klaus Iohannis nu este Barack Obama. Și nu este nici Angela Merkel, care deși nu va fi la Moscova pe 9 mai, va merge totuși a doua zi pentru o depunere de coroane, pentru că Germania nu-și poate permite să dea impresia că își neglijează responsabilitățile istorice. Dar România nu are nici o datorie față de Rusia și, dacă a avut vreuna, a plătit-o înzecit prin cei 45 de ani de comunism impus cu forța de la Moscova. Deci, președintele Iohannis nu are absolut nici un motiv să NU îi spună „Nu” lui Putin. Atunci, de ce ezită să o facă? O vizită la Moscova ar putea adăuga ceva la prestigiul prezidențial al domnuli lohannis, fără îndoială. Dar ar diminua prestigiul României ca țară aflată la granița dintre civilizația democrațiilor liberale și noua barbarie totalitară.