Apostazia lui Labiş: Albatrosul trebuia să piară…

05/12/2016

Nimeni nu ştie ce s-a cântat la restaurantul de unde se intorcea Labiş in acea noapte de decembrie, acum 60 de ani, la o lună şi ceva de la zdrobirea Revoluției Maghiare şi de la masivele arestări din mediile studenteşti din România, o noapte care a văduvit literatura română de una din cele mai frumoase speranțe pe care le-a cunoscut vreodată. Ne putem insă imagina că s-a cântat “Zaraza”, că intre paharele de vin ieftin (tinerii poeți erau extrem de săraci), se vorbea despre amor şi despre iluzii pierdute. Labiş crezuse in Revoluție si in proletariat, il adorase pe Maiakovski (“bădia Vladimir”). Asemeni sinucisului Maiakovski, rebelul Labiş avea să fie anexat de regim, prin eliminarea din programele şcolare şi in discuțiile publice a tot ceea ce putea aminti de ale sale inclinații eretice. Anul 1956 a fost anul deşteptării sale. Atunci a scris “Legenda pasiunii defuncte”, un poem intr-adevăr dinamitard:

Să nu inchidem pasiunile ideii
In temnite de lasitate si urât;
Va fi mai greu sa le scăpăm de vraja cheii
Cand in adânc se vor fi mohorât.

Odată-un om si-a zăvorât in sine gândul
Si dragostea si-a zăvorât-o-n sinea sa,
Visa să le redea cândva din nou avântul –
Nu mai putea, ori poate nici nu mai voia.

Apostazia lui Labiş putea deveni una a unei intregi generații. Albatrosul trebuia să piară. Iar povestea Zarazei nu a spus-o nimeni mai frumos decat Mircea Cărtărescu, speranța din fericire implinită a acestei literaturi. Trimit aici la povestirea lui Mircea si la cântecul lui Cristian Vasile ca omagiu adus poetului care a zburat “atunci, ultima oară, spre-un cimitir mai sobru si mai demn”…

http://www.poezie.ro/index.php/prose/179274/index.html

Cristian Vasile – Zaraza

O melodie din perioada “micului Paris”, cântată de Cristian Vasile. Compozitor: Benjamin Tagle Lara Textier: Ion Pribeagu Acompaniament: Orchestra “Dajos Bél…

Ion Pribeagu, pe numele originar Isac Lazarovici, a emigrat in 1962 in Israel şi a incetat din viata in 1971 la Tel Aviv. Inca o pagina din fascinantul destin al “Zarazei”…

https://www.youtube.com/watch?v=3SmSmCKdSPA


In dark times: Winston Churchill on the Olympian virtue of fortitude

13/11/2016

“Success is not final, failure is not fatal: it is the courage to continue that counts.”– Winston Churchill

In December 1941, he spoke to the US Congress. He praised “the Olympian fortitude” of the American people. Let us all hope that this virtue is still alive…


Revolutionary teenagers: Budapest, November 1956

30/10/2016

Hungarian teenagers enrolled in resistance units to defend the country’s legal government headed by the former Leninist turned democratic socialist, Imre Nagy. In twelve days, Hungary moved from an ailing totalitarian regime into a multi-party system supported by its citizens. Then came the Soviet tanks…

 

 


Budapesta, octombrie 1956: Despre statui si revolutii

26/10/2016

Genialissimo and generalissimo: The fate of statues during revolutions. Of Stalin’s glory, only the boots survived…


Why does Michnik matter?

17/10/2016

It is not my intention to offer here a biography of my close friend Adam Michnik. I just want to offer some responses, hopefully informed, to the following question: Why does Adam Michnik matter? He matters because in times of infamy, he raised his voice and suffered for this. He matters because he has a moral compass and some of us regard it as persuasively indispensable. He matters because he does not yield to nativism, tribalism, clericalism, militarism, Orbanism, Putinism, LePenism, Trumpism, populism, and other political pathologies. I dedicate this thext to the memory of Leonidas Donskis.

Adam Michnik in Vilnius, Lithuania

 

 


Not to sink into the mass of the depraved: Adam Michnik at 70

17/10/2016

Minima moralia: In “Shadows of the Forgotten Ancestors,” one of his most influential essays–and also one of my favorites–, Adam Michnik wrote about Piisudski, but in fact about himself: “…his is not simply a national but also a very human perspective. It is not patriotic and political concerns but my own concerns, my own good that inspire me to fight. This will rescue me from sinking into the anonymous, shapeless mass of the depraved, captive, and obedient.” (“Letters from Prison,” University of California Press, 1985, p. 210)

Image: Adam Michnik, Warsaw, December 1981

Image result for adam michnik


Philia…

08/10/2016

A friend is another self…

With Horia Patapievici and Vladimir Protopopescu at “La Tomate,” close to Dupont Circle (October 5, 2016)