Gabriel Liiceanu și noi

04/01/2018

A creat Planeta Humanitas. A veștejit ticăloșia, mișelia, lichelismul. Refuză să se pensioneze moral. Rămâne un spirit aronian, adică un spectator angajat. Este un camusian, adică posedă un inepuizabil rezervor al revoltei etice. Refuză tăcerea. A fost și continuă să fie insultat, ponegrit, calomniat. Una din cele mai intristătoare forme de obscurantism este intelofobia. Intr-un remarcabil articol apărut pe platforma “Contributors”. Mircea Morariu atrage atentia asupra acestei noi imunde campanii impotriva celui mai activ exponent al spiritului lovinescian (Eugen și Monica) din cultura românească a zilelor noastre. Articolul se incheie cu aceste cuvinte ale lui Vladimir Jankélévitch: “În cele din urmă nu există nimic care nu poate fi uitat, dar rămâne întotdeauna ceva ce nu este scuzabil”. (Washington, DC, 4 ianuarie 2018)

Advertisements

Splendoarea adevărului

16/12/2017

Acesta este titlul unei cruciale enciclice promulgată de Papa Ioan Paul al II-lea in august 1993. Mihai I, monarhul constituţional al României, a intruchipat această spendoare. A apărat libertatea umană, legea divină şi legea naturală. Moştenirea spirituală a acestui Rege este universală.

„Cu neclintită credinţă în viitorul nostru, animat de acelaşi devotament şi dorinţă de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil.” – Regele Mihai I, Londra, 4 martie 1948

Image may contain: 2 people, suit

 


Panteonul onoarei: In memoria Regelui Mihai

05/12/2017

Aduc aici un omagiu celui care a apărat, in condiții de maxima vitregie, verticalitatea morală și curajul civic. Regele Mihai a fost simbolul continuității constituționale a statului român. Viața nu a fost deloc blândă cu acest om atât de blând. A avut un admirabil curaj in cateva situații extrem de dificile: arestarea dictatorului Ion Antonescu (cu trupele germane aflate in București) si greva regală declanșată ca protest impotriva abuzurilor nerușinate ale PCdR, la porunca directă a lui Stalin. A reprezentat o efigie a unei speranțe care refuza să sucombe timpurilor de mizerie sufletească și materială numite “construirea socialismului in România”.

Mai presus de orice, era un mare si consecvent iubitor al dreptătii. Detesta opresiunea, injustitia, șovinismul, orice formă de exclusivism. A fost constrâns să abdice prin diktatul agentilor lui Stalin din România. Așa-zisa abdicare din decembrie 1947 a fost de fapt o lovitură de stat, un act criminal, ilegitim si ilegal. Urmasii celor care l-au inlăturat pe Rege si au distrus democrația din România vor vărsa acum lacrimi de crocodil. Le spunem direct și fără echivoc: Sunteți niște răi si niste fameni, lăsați-l in pacea plecării către veșnicie, nu va imbulziți lângă catafalc…

L-am intâlnit de mai multe ori, am purtat discutii despre tulburata istorie a Europei de Est in veacul XX. Era calm, nu simteai nici cea mai mică urmă de ranchiuna, de resentiment. Asemeni Reginei Ana, era convins că reconcilierea trebuie să se bazeze pe căință, nu pe răzbunare. Mă inclin cu imens respect si spun: Să se odihneasca in pace, o binemerită!

Articol transmis la postul de radio Europa Libera

 

 


A avut, are si va avea dreptate…

05/11/2017

A century after the Bolshevik revolution: Raymond Aron was, as Allan Bloom wrote shortly after the philosopher’s death in 1983, “the man who for fifty years . . . had been right about the political alternatives actually available to us. . . . [H]e was right about Hitler, right about Stalin, and right that our Western regimes, with all their flaws, are the best and only hope of mankind.”


Basta with Lenin!

25/10/2017

In order to calm the crowd outside, the portrait of Lenin is rapidly being removed from the council room of the city hall by a freedom fighter. Gyor, Hungary. October-November, 1956. © Erich Lessing | Magnum Photos

 

Image may contain: one or more people and indoor


Insurrection!

25/10/2017
These images made Mátyás Rákosi’s peers, the other little Stalins, all those butchers of their nations named Gheorghiu-Dej, Novotny, Hoxha, Ulbricht, Zhivkov, but also Khrushchev and Mao, tremble. Neither were Gomulka and Tito happy with the spontaneous outburst of mass revolt against tyranny. Leninists have always resented and abhorred stikhiinost. Moreoever, for all of them the crucial role played by students and intellectuals in the revolution was intolerable. According to historian Lars Lih, the Russian term stikhiinost contains the meaning of the English “spontaneity” combined with a sense of an elemental force…

Image: October-November 1956. Budapest. On Vaci Road was the Soviet Cultural shop, members of the insurrection looted it and destroyed the propaganda material. Photo by Erich Lessing (Magnum)

 

Image may contain: 5 people, people smiling, outdoor


In memoriam Virgil Ierunca

28/09/2017

Why does Virgil Ierunca matter? Because in times of dishonesty and cowardice, he was honest and courageous. Because in times of capitulation, he refused to tremble, to waver, and to bow. Because he had a hierarchy of values which has turned out to have been the right one. He passed away on September 28, 2006. He was a member of the Presidential Commission for the Analysis of the Cmmunist Dictatorship in Romania. Together with his wife and closest friend, Monica Lovinescu, he was the voice of hour hope. Whenever people tell me that we did not have a Milosz, a Camus, or a Havel, I respond that they are wrong. We had Monica and Virgil. Blessed be their memory and may we live up to their legacies!