Despre prietenie

23/04/2017

Atunci când prietenia se intemeiază pe adevăr, bună-credință şi valori comune, ea este de neclintit.

Imagini: Cu Monica Got si Dominic Negrici la Washington; Cu Miorița Got si Marius Stan la Bucuresti.

 

Image may contain: 5 people, people smiling, people sitting, table, night, drink and indoor

Image may contain: 3 people, people smiling, people standing and indoor


Father and son…

21/04/2017

Our dear friend Ilya Prizel used to call Adam Tismaneanu “my favorite little blond”. And Noemi Marin, our close friend, called him the sunny boy…

Image may contain: 2 people, people sitting and child

 


Twilight…

21/04/2017

Polish poster by Waldemar Świerzy (1931 –2013) for one of my favorite movies, “Sunset Boulevard” with Gloria Swanson, Erich von Stroheim, and William Holden, directed an co-written by Billy Wilder…

No automatic alt text available.


We call him the Dutchman…

21/04/2017

Good morning and greetings from Washington, DC! We call him the Dutchman, my mother gave him as a birthday gift to Adam Tismaneanu in 1996 when he turned one. He’s wearing the wonderful beads Adam bought for me in Thessaloniki almost four years ago. In the background, books by my late friend, the great sociologist Irving Louis Horowitz. My best wishes for those born on this day…

Image may contain: 3 people, people sitting


Farewell to a Dear Friend…

19/04/2017

We got married in Miami, Mary and I, in November 1991. It was during the AAASS (American Association for the Advancement of Slavic Studies) Convention, we eloped, we were young, and we were joyful. Bill McPherson was there and at the dinner (just the three of us) he offered a most exquisite champagne. We considered him our wedding witness. He was a real gentleman, a great friend, a passionately perceptive writer, and a most generous human being. When Adam turned one, Bill gave him one of those books meant to last forever in our hearts: “Good Night, Gorilla!” His “Granta” article “What Went Wrong” about the June 1990 mineriada was not only superbly written, but also impressively documented. He went to the Jiu Valley to interview Miron Cozma. The trip resulted in a terrible food poisoning, most likely an atempt at his life. Bill was beaten by Iliescu’s miners and reported on the tenebrous nature of the National Salvation Front regime. He understood Romania better than most Romanians. And he loved her enduringly, discreetly, selflessly. Blessed be his memory…

Photos by William McPherson, Washington, DC, 1993

 

Image may contain: 2 people


Melancolii de primăvară

17/04/2017

Am deschis la intâmplare volumul “Poezii” din 1958, editie de lux atunci si acum, ingrijită de Perpessicius. Am dat de una din poeziile cele mai dragi inimii mele. Nu cred că s-a scris vreodată ceva mai frumos, mai trist şi mai adevărat in limba română. După cum nu cunosc un mai tulburător final de biografie dacât acela al “Vieții lui Mihai Eminescu” de G. Călinescu: “Astfel se stinse in al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca in albie, si peste locul ingropării sale va răsări pădure sau cetate, si câte o stea va vesteji pe cer in depărtări, pană când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice in țeava subtire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. Elev fiind, am invățat pe dinafară acest pasaj Il știu si azi, la fel cum știu și “Glossa”…

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

 

Image may contain: 1 person


Amintiri de Paști: Drob, ouă roșii și “Quo Vadis?”…

16/04/2017

Până pe la 18 ani, mergeam in fiecare an, impreună cu mătușa mea Nema, in duminica pascală, la Mărioara, pe strada Roma. Era originară dintr-un sat din Oltenia, fusese soră, in anii 30, in cabinetul medical al mătușii mele, lângă Bucuresti. Se numea Maria Tudora, avea o eleganță nativă, citea enorm. Locuia intr-o cameră la comun. Mâncam la ea drob, ciocneam ouă roșii, gustam vin. A crescut-o apoi pe nepoata mea Cristina, fiica Rodicăi. Din biblioteca Mărioarei am citit “Quo Vadis?” și “Pe aripile vântului”, editiile vechi, de dinainte război, cu paginile ingălbenite. A fost o ființă minunată, frumoasă la chip și la suflet, tandră și generoasă. Să-i fie amintirea binecuvantată…

 

Image may contain: 1 person, text