Greek Coffee at the Parthenon in Washington, DC

Moment cioranian: Exercitiu de despartire

Dezaxare, dezvrajire, dezfermecare, desferecare, dezlantuire, destramare, dezagregare, desfranare, dezmat, destructurare, deteriorare, dezolare, deznodamant…

Aflu ca Pista a murit singur in apartamenul sau din Queens. A fost gasit dupa trei zile. Muzeul, pentru ca muzeu era, a devenit cavou.

A fost ofensat cand Nina l-a numit “ubicuul Pista”. Poate a gresit doar partial. A fost ubicuul si unicul Pista. Il atrageau vulcanii, ghetarii, cascadele si tangoul.

Colectionar asiduu, chiar maniacal, a fost obsedat de sculpturile lui Antonovici. A subventionat publicarea unei monografii despre discipolul lui Brancusi. Parcimonios, auster, platea sume considerabile pentru obiecte de arta.

Eram la New York, Adam si cu mine, sa vedem musicalul The Book of Mormons. Cred ca in primavara lui 2012. Corina Suteu, pe atunci directoarea ICR din New York, a reusit sa ne gaseasca bilete. Pista ne-a luat de la hotel, ne-a dus sa vedem chilia lui Antonovici de la Catedrala St John the Divine. Apoi, early dinner la un bistrou aproape de teatru, pe Broadway. Ne-am despartit in fata teatrului. Pista a fost socat de pretul biletelor. Trecura anii. Oameni, amintiri, nostalgii, regrete…

O veste trista

Azi am fost la un muzeu extraordinar, In Potomac, Maryland. Se numeste Glenstone. Cand revin pe pagina mea FB (de Bastille Day), voi posta cateva poze.

Am revenit acum acasa, am deschis computerul si, pe FB (am acces, dar nu pot posta ori comenta), am aflat stirea despre moartea unui vechi prieten, Pista (Stephan, Stefan) Benedict. Nu mai vorbisem de ani de zile, dar de ziua lui ii trimiteam intodeauna un scurt mesaj. Imi multumea emotionat.

Avem multe cunostinte comune, fusesem apropiat si de parintii sai si de fratele sau Gyuri (George) Benedict. Vestea m-a tulburat, scriu sincopat. Imi revin in memorie atatea momente: seara cu Valery Oisteanu si Nina Cassian (un clash de neuitat), Mircea Cartarescu si Basil Dunareanu, Mihai Botez si Liviu Cangeopol. Lunch-ul la un exceptional restaurant brazilian din New York unde ne-a invitat Radu Stern. Seara petrecuta aici la Washington cand ne-au vizitat Pista si parintii sai. Pista era un inginer indragostit de arta si de idei. Cunostea misterele galeriilor din Soho si din Upper East Side. Nascut intr-o familie de evrei maghiarofoni, Pista a iubit cu patima arta romaneasca. Pista a absolvit Liceul 28 (candva “Petru Groza), ca si surorile mele Vicky si Rodica, precum Iuri, Svetlana, Jackie, Alexei, Tudor, Florica si atatia alti prieteni. Asemeni verilor mei Olga si Andrei Boico. Sa se odihneasca in pace!

Acum cinci ani la Ierusalim

Cu un tulburator Rothko…

Eminescu

Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaşte,
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte.

 
Nu e nimic şi totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe.Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850–15 iunie 1889), LuceafărulCaspar David Friedrich, Monk by the Sea (c.1809)

 

 

 

Infinity: Berkeley Marina, July 2017

Remembrance of things past…

Breakfast at Cafe Grande in Torun, Poland, March 2017: double espresso and my favorite pastry, sour cherry cake…

Mi-ai îndreptat şuviţa de pe frunte…

Un superb poem de Leonid Dimov (1926-1987): Rondelul semnului ceresc

Mi-ai îndreptat şuviţa de pe frunte
Şi gulerul cămăşii, auster,
Eram elev intr-un liceu de frunte…
Iar tu croitoreasă în cartier.

Venisem să te duc la noi, la munte,
Unde domnea un împărat de fier
Mi-ai îndreptat şuviţa de pe frunte
Şi gulerul cămăşii, auster.

Ţi-am spus să-ţi pui ilicul prins în funte
Pantofii galbeni, mantia de jder…
Când am trecut apoi de burg, de punte,
Iar eu semnul l-am văzut pe cer,
Mi-ai îndreptat şuviţa de pe frunte.

Imagine: Leonid Dimov cu Dumitru Ţepeneag

Despre prietenie

Atunci când prietenia se intemeiază pe adevăr, bună-credință şi valori comune, ea este de neclintit.

Imagini: Cu Monica Got si Dominic Negrici la Washington; Cu Miorița Got si Marius Stan la Bucuresti.

 

Father and son…

Our dear friend Ilya Prizel used to call Adam Tismaneanu “my favorite little blond”. And Noemi Marin, our close friend, called him the sunny boy…