Pledoarie pentru civilitate

30/05/2017

Este loc pentru toată lumea sub razele soarelui. Dar iată, subit, out of the blue, se naște o nouă ofensivă impotriva celor numiți, cu teribilistă și deloc inocentă lejeritate, “boierii minții”. De ani de zile tot aștept marea contribuție a unui Sorin Adam Matei la filosofia comunicării. Se visa un Abraham Moles, mi-e teamă că a fost doar un vis. Este, neindoios, dreptul oricui de a contesta pe oricine. Dar, in măsura posibilului, fără intenții persiflatoare, cu argumente logice și verificabile. Nu mă refer la veleitarii care fac din indoielnica Wikipedia o sursă bibliografică pentru un doctorat susținut in centrul Europei. Ei atacă, pretinzând că se ocupă cu critica.

Nu mă număr printre aceia care cred ca igiena stupidă numită “corectitudine politica” este echivalentul totalitarismului. Dar nici printre cei care o ignoră sau o neagă. Totalitarismul inseamnă un număr de lucruri, au fost conceptualizate de Hannah Arendt, Raymond Aron, Zbigniew Brzezinski, Carl Friedrich. Iar cenzura face parte din atributele acestui despotism ideocratic. Horia Patapievici a spus acest lucru. Aveți contra-argumente? Oferiți-le! Asta inseamnă civilitatea dialogului. Altminteri, alunecăm in imprecații, acuzații și diabolizări.


La Bookfest…

26/05/2017

No automatic alt text available.


Alfabetul extremismului

15/05/2017

Caruselul ideilor, angajamentelor și patimilor politice în veacul XX este amețitor. Mai ales când vine vorba de radicalisme, de pasiuni, iluzii și minciuni, spre a relua titlul cărții postume a lui François Furet. Hitler ar fi spus că dintr-un comunist poate face un bun nazist, niciodată însă dintr-un social-democrat (apud Hermann Rauschning). Tot Hitler, imbătat cu propriile obsesii, spunea că isi urmează destinul cu certitudinea unui somambul. Salturile mortale de la o extremă la alta se explică tocmai prin similitudinea fanatismelor ce le motivează. Jacques Doriot (1898—1945), fascistul francez, lider al asa-zisului „Partid Popular Francez”, fusese membru al CC al PCF și deputatul circumscripției roșii, St Denis. Mussolini a pornit ca socialist radical, chiar internaționalist. A fost idolul tinerilor Antonio Gramsci și Palmiro Togliatti. In ale sale „Caiete din inchisoare”, Gramsci îsi amintea de vremurile când peripatetiza în compania lui Mussolini…

Ideologul fascist Nicola Bombacci a fost inițial comunist, dar a murit împușcat, în aprilie 1945, ca ideolog al odioasei Republici de la Salò, socialistă, fascistă și exterministă, înfrățit cu amicul său Benito, reîntors la fantasmele roșii ale juneții sale, sub patronaj nazist. Chiar A. C. Cuza, antisemit epidermic, era, în junețe, un fel de socialist. August Bebel a spus, și nu greșea, că antisemitismul e socialismul proștilor. Stalin l-a definit, în anii 30, drept canibalismul epocii noastre, doar că nu a ezitat să devină el însuși un canibal. In ultimii ani de viață, dictatorul sociopat lansa acuzații delirante la adresa medicilor evrei și pregătea deportarea în masă a evreilor, cei pe care propaganda oficială îi stigmatiza drept „cosmopoliți fără rădăcini”, spre viitoare lagăre de concentrare (în curs de pregătire). Denigrat de stânga, Friedrich Nietzsche a fost criticul cel mai virulent al antisemitismului. L-a disprețuit visceral. Îl considera vulgar, resentimentar, abject. Nu însă și contemporanul său, Karl Marx, cel care echivala, asemeni lui Richard Wagner, Banul cu Evreul, iudaismul cu capitalismul, cu sistemul bancar. Chiar si în corespondența sa privată cu Friedrich Engels și alți camarazi de idei, Marx nu ezita să utilizeze „argumente” de acest gen, dacă despre argumente vorbim.

Anticapitalismul, antiliberalismul și antisemitismul unesc cele două extreme (nu doar ele, dar în primul rând ele). Crimele în masă ale secolului XX s-au produs în numele acestor trei „anti”. Exemplele abundă. Noile populisme apelează la vechile clișee etnocentrice și xenofobe, nu pregetă să exploateze, cinic și manipulativ, temeri, fobii și resentimente individuale și colective. Extremismul funcționează ca un alfabet: spui a, urmează b, și c, și d, etc.

 

Text transmis la postul de radio Europa Libera.


Le jour de gloire…

07/05/2017

And when man faces destiny, destiny ends and man comes into his own. (André Malraux)

Image result


Le Pari français

05/05/2017

This post is dedicated to the memory of two Andrés: Malraux (1901-1976) and Glucksmann (1937-2015). To be or not to be European? This is question. The French elections are about modernity versus traditionalism, inclusion versus exclusion, civic patriotism versus atavistic xenophobia, hope versus fear, confrontation with the ignoble pages of the past versus revisionist denial, tolerance versus intolerance, Enlightenment versus Counter–Enlightenment, the France of Jean Jaurès, Léon Blum, Jean Moulin, Jean Monnet, Pierre Mendès-France, René Char, and Albert Camus versus the France of Charles Maurras, “L’Action Francaise,” Drumont, Vichy, les collabos, Doriot, “Je suis partout,” and the neo-Poujadisme. The very fact that Emmanuel Macron is a member of the editorial board of the monthly journal “L’esprit” indicates a political philosophy committed to the open society. I definitely support him and I do hope that he will be the winner!

 

Image result for macron


Sapere aude!

05/05/2017

In our dark times, let’s remember Immanuel Kant’s enlightening words, a manifesto for moral and political autonomy: “Enlightenment is the human being’s emergence from his self-incurred minority. Minority is inability to make use of one’s own understanding without direction from another. This minority is self-incurred when its cause lies not in lack of understanding but in lack of resolution and courage to use it without direction from another. Sapere aude! [dare to be wise] Have courage to make use of your own understanding! is thus the motto of enlightenment.

It is because of laziness and cowardice that so great a part of humankind, after nature has long since emancipated them from other people’s direction (naturaliter maiorennes), nevertheless gladly remains minors for life, and that it becomes so easy for others to set themselves up as their guardians. It is so comfortable to be a minor! If I have a book that understands for me, a spiritual advisor who has a conscience for me, a doctor who decides upon a regimen for me, and so forth, I need not trouble myself at all. I need not think, if only I can pay; others will readily undertake the irksome business for me. That by far the greatest part of humankind (including the entire fair sex) should hold the step toward majority to be not only troublesome but also highly dangerous will soon be seen to by those guardians who have kindly taken it upon themselves to supervise them; after they have made their domesticated animals dumb and carefully prevented these placid creatures from daring to take a single step without the walking cart in which they have confined them, they then show them the danger that threatens them if they try to walk alone. Now this danger is not in fact so great, for by a few falls they would eventually learn to walk; but an example of this kind makes them timid and usually frightens them away from any further attempt.” (Immanuel Kant, “An Answer to the Question: What is Enlightenment?”, 1784)

Image result for immanuel kant

 


Am I pleased? You bet I am…

03/05/2017

A great day for Adam Tismaneanu (Atlantic Council blog piece), Jordan Luber (high honors), and Marius Stan (Hoover/Stanford workshop on authoritarianism). Warm congrats! Am I pleased? You bet I am, as father, as professor, as friend…🙂

Image: Tydings Hall, University of Maryland at College Park (my office is in this building)

Image may contain: plant, tree and outdoor