Vreau sa fie bine inteles. Consider ca Augustin Lazar are un moment in al sau trecut care nu a fost nu tocmai luminos. E un fapt si nu poate fi negat. Factual, in egala masura, este ca Augustin Lazar nu a fost securist. Este absurd, rau-intentionat si lipsit de onestitate sa pui semnul egalitatii intre a fi fost membru, numit in virtutea functiei, deci nu voluntar, al unei comisii de liberare a unui detinut politic in anii 80 si a fi fost tortionar, ofiter de securitate, ofiter MAI de penitenciar, ciripitor printre detinuti si alte asemenea oribile ocupatii. Dl Augustin Lazar a detinut o functie, suntem destui care stim ce insemna sa fii procuror in acea perioada. Pozitia era una prin definitie ingrata daca iti pasa de drepturile omului. Dictatura vorbea necontenit despre “legalitatea socialista”, dar recurgea la cele mai infioratoare metode pentru a distruge persoana juridica.
Eroarea lui Augustin Lazar a fost de a fi pus o semnatura automata asemeni milioanelor de semnaturi si adeziuni din epoca. O semnatura nefericita, ma grabesc sa o spun. Dar nu el l-a anchetat pe disidentul Iulius Filip, nu el l-a schingiut, nu el l-a condamnat. Sa nu confundam planurile, identitatile si culpabilitatile. Faptul ca imunda campanie impotriva procurorului general, omul care le sta ca un os in gat infractorilor care au capturat puterea guvernamentala in Romania, este coordonata de oamenii securistului (colaborator sau ofiter) Felix si ai lui Ciripoi (SRS) este proba irefutabiila ca avem de-a face cu o marsavie. Una la fel de inflamata precum frica acestor jivine de justitia independenta. Asa vad eu distinctia necesara la acest tulbure ceas istoric: Augustin Lazar simbolizeaza valorile societatii deschise. Detractorii sai reprezinta fortele beznei, represiunii, infamiei.