Lieux de memoire

Primesc un mesaj din partea lui Valeriu Antonovici, doctorand la SNSPA, realizatorul filmului “Locuri memoriale din Romania. Piata Universităţii“, film produs împreunã cu politologul si istoricul Mirel Bănică, despre care am scris in EvZ. Cu permisunea sa, reiau aici un fragment din scrisoare. Cred ca mesajul ne indeamna sa reflectam asupra necesitatii de a identifica si pastra acele lieux de memoire (termenul lui Pierre Nora) fără de care conştiinţa unei natiuni este pe veci vaduvită, sărăcita, pagubită.

“Va scriu pentru a va impastasi un nou sentiment legat de aceiasi temã LOCURI MEMORIALE – am fost acum douã zile la Unitatea de
Jandarmerie si Cavalerie din Târgoviste. Am vãzut camera în care s-a desfãsurat procesul, spatiul în care au stat ultimele patru nopti si trei zile sotii Ceausescu si, bineînteles peretele la care au fost executati…

Am vorbit cu câtiva oameni care au stat în acele zile în permanentã cu cei doi… Sunt absolvent de Ştiinţe Politice, sociologie şi cu un masterat
în antropologie – însã acele locuri m-au impresionat PROFUND. Îmi pare rãu cã nu putem face si acolo un LOC MEMORIAL, un loc din care cetãtenii României sã învete o lectie – sau cel putin viitoarele elite ale acestei tãri – si aici mã refer cu precãdere la studentii de azi din domeniile socio-umane…  Momentul EXECUŢIEI  nu a fost filmat din cauza ca operatorul nu avea acumulatori la camera, iar prelungitoarele nu erau pregãtite – mã tem ca din aceiasi cauzã (ca nu avem capacitatea de a prevedea de ce o sa avem nevoie in viitor) sã nu ratãm aceastã lectie si sã cãdem iarãsi în capcana istoriei… Trebuie sã stie orice cetãtean cã respectul fatã de lege si fatã de aproapele tãu este mai presus decât orice, si aceasta va vedea anume în acea camerã foarte micã în care s-a tinut procesul, lângã acel perete de veceu (de altfel conform unor mãrturii verdictul s-ar fi dat tot într-un WC la Bucuresti înainte de a se tine procesul), unde au fost împuscati cei doi “tirani…”

Este cu sigurantã un loc memorial, însã autoritãtile trateazã acea clãdire ca pe o ruinã cu bulinã rosie. Cred cã se mai poate de fãcut ceva pentru a putea conserva acel loc, nu pentru noi, ci pentru istorie si viitoarele elite ale acestei tari”.