Adam Michnik: Marturisirile unui disident convertit

Personaj intrat in legenda, iubit, admirat, adulat, detestat, ponegrit, contestat, hulit, Adam Michnik este unul dintre cei mai cunoscuti intelectuali critici ai timpurilor noastre. In raport cu el, nimeni nu ramane indiferent ori neutru. Este un magnet al pasiunilor, pozitive si negative. Eretic si rebel, iconoclast si apostat, campion statornic al cauzei “celor  umiliti si batuti” (Zbigniew Herbert), din orice parte a lumii, un moralist care respinge postura de “instanta morala”,  Michnik a fost si ramane un mare non-conformist, un idealist care isi poate adeseori nedumeri amicii prin pozitiile sale a contre courant.  O selectie de eseuri istorico-politice de Michnik va aparea curand la Editura Polirom, in colectia Plural M,  purtand titlul Marturisirile unui disident convertit, cu sprijinul Institutului Polonez din Bucuresti. Traducerea si notele sunt semnate de Sabra Daici, postfata a fost scrisa de cunoscutul ganditor catolic, regretatul profesor si preot Jozef Tischner. Lucrez in aceste zile la scrierea prefetei (aflata in nuce in aceste randuri).  Cartea va fi lansata in cadrul unui turneu al lui Michnik in Romania si Republica Moldova in luna iunie. Pe data de 19 iunie, la NEC, volumul va fi lansat in prezenta lui Adam Michnik, fiind prezentat de Emil Hurezeanu si de mine.

Adam Michnik

In Suplimentul de cultura, saptamanalul realizat de Editura Polirom si de Ziarul de Iasi, numarul din 1 mai 2009, sunt publicate in avanpremiera fragmente din carte (alte fragmente au aparut in revista Contrafort de la Chisinau) . Iata ce scrie Michnik despre odiseea revizionismului marxist, a acelei despartiri de gnoza leninista in favoarea unei redescoperiri a conceptelor de alienare, reificare, spontaneitate, autonomie si emancipare:

“Revizionismul nu a fost o factiune in partidul comunist sau in aparatul de partid.  A fost un stil, o formatie culturala, o moda.  A fost critica sistemului stalinist practicata de mostenitorii lui.  A fost o reactie furioasa a oamenilor care au cedat ispitei comuniste.  A fost rusinea oamenilor care, orbiti, au participat la destructia totalitara.  A fost, deci, interpretand cuvintele lui Stanislaw Baranczak, o revolta a florii impotriva radacinilor.  …  revizionismul a respins doctrina si practicile totalitare, apeland la limbajul marxist  si la sistemul de valori comunist.  Formulandu-si critica, a luat in considerare realitatile interne si internationale.  In acest mod, a devenit totodata durerea celor pacaliti, care au urmat calea autoinselarii”.

Ideile lui Michnik despre ceea ce eu numesc dialectica deziluziei sunt consonante cu analizele consacrate revizionismului marxist de catre inspiratorul si prietenul sau, Leszek Kolakowski precum si cu viziunea omului de care a fost legat printr-o dragoste fraterna, disidentul paradigmatic care a fost Jacek Kuron (superb eseul dedicat acestui pedagog al libertatii care, inca din anii 60, a sfidat dictatura comunista).  Poti sa te afli in dezacord cu unele din pozitiile lui Michnik, mai ales in chestiunile legate de decomunizare si lustratie, dar acest lucru nu inseamna nicicum o diminuare a pretuirii pentru cel care a simbolizat, in timpurile intunecate ale comunismului, idealul si aspiratiile unui popor care nu a acceptat ingenuncherea.  Om al dialogului, Michnik este perfect constient ca nu detine adevarul absolut. Ceea ce-l agaseaza este radicalismul neo-iacobin, mai ales cand acesta este trambitat de cei care nu au scos o vorba contra comunismului pana la colapsul acestui sistem. Il exaspereaza les enrages, pe care ii suspecteaza de dubla contabilitate morala, de fariseism si chiar de aventurism iresponsabil.  Nu toate afirmatiile lui Michnik pe acest subiect sunt neaparat justificate, dar nu poti sa nu fii stupefiat ca la patru decenii de la revolta studenteasca din martie 1968, intre ai carei lideri s-a numarat si dupa care a facut un chinuitor stagiu de puscarie (avea doar 22 de ani pe atunci), promotorii “revolutiei morale” de la Varsovia au preferat sa-l eludeze atunci cand s-a intocmit lista celor decorati…

Am discutat adeseori subiectul decomunizarii cu Michnik si am ajuns amandoi la concluzia ca situatia din Polonia este esential diferita de aceea din Romania.  In Polonia, asasinii parintelui Popieluszko au fost judecati sub regimul Jaruzelski. Sigur, au primit sentinte scandalos de blande, dar au fost totusi arestati, judecati si condamnati.  In Romania post-comunista, ucigasii inginerului Gheorghe Ursu se plimba liberi, sfidatori, fara urma de cainta.  Iar faptul ca un Ion Iliescu ajunge sa-l citeze aprobativ pe Michnik tine de o uzurpare simbolica, o frauda, ori mai bine zis o impostura de dimensiuni cosmice.  Intre valorile lui Adam Michnik si cele ale lui Ion Iliescu se gaseste o insurmontabila, definitiva, prapastie.