O decizie inevitabila: Voi returna Premiul “Ion I. C. Bratianu” al PNL

Exista momente cand a nu reactiona inseamna sa te injosesti.  Din ratiuni pe care le-am explicat in articolul despre “Samanismul peronist”, privesc alianta dintre actualul PNL si PC drept o capitulare a lui Crin Antonescu si a colegilor sai in raport cu un partid-televiziune cu certe radacini si afinitati in zone pe care le consider responsabile pentru dezastrul tarii in veacul douazeci si in acest veac.  Mai mult, formarea iminenta a unei “Aliante de Stanga-Dreapta” care sa includa si PSD-ul condus de Victor Ponta (dar controlat si “indrumat” din umbra de Ion Iliescu) , anuleaza, din punctul meu de vedere, credibilitatea actualei conduceri PNL din perspectiva autenticelor valori liberale.

Un premiu il defineste si pe cel care il confera, dar si pe acela care il accepta. Am fost extrem de onorat in 2001 cand mi s-a acordat aceasta distinctie. Nu cred ca mai exista vreo ratiune ca eu sa figurez printre cei premiati cata vreme conducerea actuala a PNL, fara vreo sfidare, fara vreo contestare profunda, intr-o buimacitoare unanimitate, a decis sa fraternizeze cu formatiuni care au boicotat decomunizarea tarii si s-au opus vehement condamnarii dictaturii comuniste din Romania.  Marturisesc ca acest gest de renuntare la un premiu atat de prestigios (in clipa cand l-am primit) ma costa sentimental si intelectual.  A nu-l face ar insemna sa ma fac vinovat de complicitate cu travestiul si impostura.

La data de 14 mai 2001 primeam din partea PNL, cu semnatura presedintelui din epoca, Valeriu Stoica, un mesaj in care mi se scria::

“Partidul National Liberal confera anual Premiul ‘Ion I. C. Bratianu’ personalitatilor care, fara a fi membre PNL, au contribuit constant si eficient la afirmarea valorilor liberale in societatea romaneasca.  Am onoarea si bucuria sa va anunt ca jurul alcatuit din Dl. acad. Constantin Balaceanu Stolnici, presedinte; Dl acad. Stefan Augustin Doinas, Dl Neagu Djuvara, Dl Alexandru Paleologu si dl Valeriu Stoica, membri, a hotarat cu unanimitate de voturi ca Domnia Voastra sa fiti laureatul din acest an al Premiului ‘Ion I. C. Bratianu’. Prin activitatea Dvs editoriala si pedagogica ati contribuit decisiv la punerea bazelor politologiei romanesti si la configurarea si aprofundarea in societatea romaneasca post-comunista a unui sistem axiologic in centrul caruia se situeaza drepturile cetateanului, libera concurenta, economia de piata, denuntarea oricarei forme de discriminare.  Fara studiile politice comparate purtand marca Vladimir Tismaneanu, sensurile tranzitiei romanesti ar fi fost mult mai greu de descifrat, iar drumul ideilor liberale, mai dificil”.

Am recitit de cateva ori acest mesaj, am reflectat indelung la ce se scrie in el si am ajuns la aceasta decizie irevocabila.  Constat cu tristete ca intre acel PNL si actuala formatiune nu mai exista alta legatura decat numele.  Voi returna cat de curand conducerii actualului PNL Premiul “Ion I. C. Bratianu” pe anul 2001.

Textul de mai sus a aparut pe www.contributors.ro Are loc acolo o discutie interesanta, incerc sa particip. Iata cateva lamuri postate de mine:

Multumesc celor care au inteles ratiunile gestului meu, dupa cum le multumesc si celor care le contesta. Monotonia, monomania, monopolul si monolitul ma deranjeaza, oriunde le-as intalni.

As vrea sa precizez ca in momentul acordarii acestui Premiu (si al acceptarii sale) nu aparuse niciun fel de informatie cu minima veracitate despre probleme in trecutul membrilor juriului. Fireste, eram la curent cu confesiunile lui Alexandru Paleologu si, ca atatia dintre prietenii mei de idei, pretuiam onestitatea si curajul sau moral, faptul ca, in convorbirile cu Stelian Tanase, recunoscuse oie si isi asumase momentele de colaborare cu Securitatea. Ma grabesc sa adaug ca, pentru mine, dl Paleologu ramane o figura de mare valoare in istoria liberalismului romanesc, a culturii romanesti. La fel, fac parte dintre cei care l-au admirat si continua sa-l admire pe marele poet si ganditor care a fost Stefan Aug. Doinas.  Privesc cazul Doinas ca pe unul tragic.  Faptul ca un Adrian Paunescu a ajuns sa sa se creada superior moral lui Doinas m-a socat si m-a revoltat. Despre dl Balaceanu-Stolnici, prefer sa ma abtin, istoria sa este arhi-cunoscuta. Important este asadar sa privim lucrurile in contextul anului 2001.  Ne aflam acum in cu totul alt context. Nu pot cautiona deriva politica si morala a unui partid precum PNL-ul.  Ar mai fi de adaugat, poate, ca in anul anterior, Premul “Bratianu” fusese acordat d-lui Mugur Isarescu, iar in 2003 a fost primit de profesorul Andrei Marga, fost presedinte al PNT-CD. Dl Marga s-a inscris imediat dupa aceea in PNL. Nu am nici cea mai vaga idee ce gandeste acum dl Marga, repet, fostul presedinte al partidului lui Corneliu Coposu, azi membru de frunte al “cabinetului din umbra” inventat de Crin Antonescu, despre alianta cu PC.

N-am returnat Premiul Bratianu mai devreme, desi jignirile cele mai desantate au plouat asupra mea si a prietenilor mei dinspre Crin Antonescu dupa ce am cutezat sa criticam ingenuncherea sa in fata lui Mircea Geoana (la al doilea tur de scrutin din alegerile din noiembrie-decembrie 2009). N-am returnat acest Premiu in perioada Tariceanu pentru ca, oricum am privi lucrurile acum, intre PNL-ul condus de Calin Tariceanu si cel istoric exista (credeam eu si nu stiu daca ma inselam complet) o continuitate. Prin decizia de alianta pe lunga durata cu PC-ul “Antenelor” voiculesciene, deci prin crescentizarea voluntara, prin mariajul iminent cu PSD-ul dirijat in fond de impenitentul poliitruc leninist Ion Iliescu si de ucenicul acestuia, neo-guevaristul Victor Ponta, Crin Antonescu si sicofantii sai au abolit aceasta continuitate. Din acest motiv am decis sa returrnez Premiul “Bratianu”. Cand Victor Ponta ridica osanale castro-guevarismului, Crin Antonescu a spus ca prefera modelul Havel. O spun cu deplina responsabilitate profesionala, nu este cazul.  Distanta morala dintre Antonescu si Havel este de ani-lumina.  Nici in cele mai intunecat cosmar nu mi l-as putea imagina pe Havel semnand un pact de colaborare cu un partid condus de un dovedit fost colaborator al politiei secrete comuniste.