Chipurile infamiei (I): Ioan T. Morar despre trecutul lui Petru Romosan (Plus bonus din Boris Vian)

Pe blogul sau din Cotidianul, Ion T. Morar se refera la cazul poetului, jurnalistului si  si editorului Petru Romosan, unul dintre cei mai vociferanti si indarjiti critici ai condamnarii dictaturii comuniste din Romania.  Am si acum in minte emisiunile veninoase in care domnii Petru Romosan si Cornel Nistorescu (incepand de astazi noul redactor-sef al Cotidianului) nu faceau economie de nici o invectiva, de nici o sudalma vorbind despre actiunea Comisiei Prezidentiale numita de Traian Basescu.   Este simptomatic faptul ca multi dintre cei care au sarit ca arsi in momentul formarii Comisiei Prezidentiale, dar mai ales in momentul condamnarii regimului comunist ca ilegitim si criminal,  aveau propriile lor probleme legate de un trecut nu tocmai curat, nu tocmai inocent la capitolul colaborarii cu Securitatea.  Nu a fost vorba de o “ritual totemic in jurul unui cadavru absent”, cum s-a exprimat un cunoscut istoric, el insusi marcat biografic de povara acestui trecut traumatic care nu mai trece odata, si nici nu va trece cata vreme in locul caintei ne intalnim cu abulia morala si cu discursuri autovictimizante, ci de o confruntare lucida, riguroasa si responsabila,  menita sa desparta in fine apele:“A ieşit la iveală, în Cotidianul, cazul Petru Romoşan, despre care toată lumea ştia că a fost un turnător odios, dar nimeni nu avea dovezi clare, scrise, incontestabile. Dacă vreţi să citiţi despre acestastă ordură , o puteţi face aici. Deşi a negat colaborarea, Petru Romoşan  nu poate ascunde murdăria de care s-a umplut turnînd cu sîrg. Acest caz este un avertisment la adresa celor care cred căse pot ascunde, că pot fi protejaţi. Or mai fi ei nişte ofiţeri activi, conspiraţi, dar nici ei nu mai pot fi siguri! Adevărul, deşi umblă cu capul spart, are farmecul lui, totuşi!”

PS Astăzi mi-am dat seama de ce reuşesc ticăloşii. Pentru că au mai mult timp să-şi urmărească scopurile. Ei nu-şi pierd vremea cu chestiuni de conştiinţă şi cu remuşcări!  Il intrebam recent pe un bun prieten: Ce fac acesti oameni cand raman singuri cu constiinta lor?  Mi-a raspuns laconic: “Chiar crezi ca au constiinta?”

Bonus: Postarea lui Constantin Constans la articolul lui Ioan T. Morar despre ceea ce pare a fi mocirlosul background al lui Petru Romosan.   Intr-adevar, ar merita comparate destinele a doi poeti: Petru Romosan, cu al sau “deocheat trecut”, si Viorel Padina, disidentul terorizat de malaxorul Securitatii.

DEDICATIE…………. pour une ordure………

Pourquoi que je vis
Pourquoi que je vis
Pourquoi que je vis
Pour la jambe jaune
D’une femme blonde
Appuyée au mur
Sous le plein soleil
Pour la voile ronde
D’un pointu du port
Pour l’ombre des stores
Le café glacé
Qu’on boit dans un tube
Pour toucher le sable
Voir le fond de l’eau
Qui devient si bleu
Qui descend si bas
Avec les poissons
Les calmes poissons
Ils paissent le fond
Volent au-dessus
Des algues cheveux
Comme zoizeaux lents
Comme zoizeaux bleus
Pourquoi que je vis
Parce que c’est joli

Boris Vian