Delirul urii: Flegme peste vii, flegme peste morti

Nu pot decit sa sper ca dl Paul Gottfried, ajutat de junele sau prieten, doctorandul in istorie de la Ohio State University, Mircea Platon, va citi acest text de Mihail Neamtu aparut pe blogul sau. Nu ma indoiesc ca dl Platon ii va explica cu maxima obiectivitate si fara urma de partizanat, cum ne-a obisnuit, in ce a constat legionarismul, ce a insemnat cultul violentei “purificatoare”, si care au fost efectele sale. Ce l-ar fi asteptat pe dl Gottfried in vremea dictaturii legionare. Ce-ar fi asteptat-o pe Monica Lovinescu, ce ni s-ar pregati noua si celor care gindesc ca noi intr-o teocratie militanta condusa de domnii Catrinoiu, Hurduzeu si Platon. Sper, de asemenea, ca exploziile huliganice semnalate de dl Mihail Neamtu vor fi luate in consideratie de cei care, altminteri, sunt extrem de vigilenti cind e vorba de articole semnate de Bogdan Alexandru Duca ori de Mircea Mihaies. Pentru ca, nu-i asa, traim intr-o lume a onestitatii si vigilentei…

Delirul urii: flegme peste vii, flegme peste morţi

de Mihail Neamtu

Pentru cei care aveau încă dubii legate de “duhul creştinesc” al grupării A Treia Forţă, iată câteva citate elocvente dintr-un blog promovat explicit de către domnii Mircea Platon & Ovidiu Hurduzeu. O primă distincţie, arbitrară pentru profani dar necesară pentru ştiutorii în chip gnostic ai mersului istoriei, vine să diferenţieze între evreii buni (care ne pot fi prieteni) şi jidanii răi (care pot fi omorâţi). O atare interjecţie patologic negaţionistă apare scrisă negru pe alb, spre deliciul ticăloşilor, împietriţilor la inimă, proştilor şi ignarilor.

Ilie Catrinoiu: “Evreii din CC al PCR si cei care suplimenteaza numarul mortilor evrei in Romania nu sunt evrei, sunt jidani. Evreul Steinhardt facea diferenta dintre evrei (oameni de treaba cum e si Gottfried) si jidani (criminali comunisti cum a fost tatal lui Volodea si cum sunt jidanii americani din universitati si politica care si-au permis nesimtirea sa dicteze presedintilor din Romania de dupa 1989 ca antisemitismul e trasatura caracteristica a poporului roman).”

Această mostră sinistră de antisemitism rezidual şi retorică justificativă în favoarea crimei organizate (uciderea “jidanilor” democraţi dinainte de 1945 fiind justificată prin revenirea “jidanilor” comunişti după 1945) consacră din nou culpa prin asociere sau vinovăţia genetică, tema originii nesănătoase şi fantasmele resentimentare. Indignarea anti-elitistă şi fixaţia patologică a denunţului este completată de o altă juvenilă chemare la arme. Cu bâtele şi ciomagele tastaturii, minerii se reîntorc prin blogosferă şi strigă “Moarte intelectualilor”. Astfel, un tânăr viţel, mai precis învăţăcel, reprezintă şi el – dobitocul – România profundă născută, fireşte, printre colive, vorbe ciobăneşti şi sudălmi “ortodoxe”:

“I-as trage o flegma sanatosa intre ochi lui Patapievici. Dar si lui Tismaneanu. Tuturor numai flegme.

Andrei Costea, student la filosofie.”

Flegme peste vii, flegme peste morţi. Nimic nou sub soare: ura nu dispare. Şi oare n-au dănţuit ucigaşii lui Stelescu printre parastase şi liturghii?