Leonard Oprea: Veghe, suferinta, adevar

Un text despre chin si regasire, despre starea de veghe si despre refuzul de a tacea atunci cind in jurul nostru sunt atitea focare de infectie (la propriu si la figurat). Ii multumesc lui Leonard Oprea pentru faptul ca mi-a dedicat aceasta minunata respiratie, un mesaj de solidaritate la un ceas cind acest lucru inseamna enorm.

ROMANIA – SA ADORM, SA DORM, SA DORM ?…
(marturisire si respiratie dedicata prietenului cel mai bun…)

de Leonard Oprea

Chiar daca viata este sau nu o scuza pentru fiecare dintre cei care sunt sau nu sunt ca Iov sau Nietzsche, ori Edgar Allen Poe si Dostoievski, sau Mozart si Beethoven, ori Hyeronimus Bosch si Van Gogh, sau Jimi Hendrix si Miles Davis, ori Fellini si Akira Kurosawa, sau Marx si Vladimir Tismaneanu si ma opresc aici deoarece se poate contiuna astfel ad infintum, daa, doamnelor si domnilor, chiar daca viata este sau nu o scuza, un lucru este sigur: viata este un prezent continuu si infinit continuu intru suferinta indviduala, cu explozii pandemice; mereu, catastrofale.
De ce astfel?
Simplu: realizati imaginea globalizata a acestei lumi-globalizate – in acest moment, aprilie 30, an 2009 – cel putin privind criza economica mondiala si gripa-porcilor, practic – mondiala.
Si, aveti imaginea Romaniei, tot astazi aprilie 30, an 2009, parca etern a fi “salvata” de propria sa sui-generis autarhie, ce – mutatis mutandis, asa de-a lungul si de-a latul istoriei este ceea ce si astazi ni se infatiseaza ca (neo-)comunism “democratic”. Cu alte cuvinte, o present-continua dictatura a poporului pentru popor…
Alaturati, apoi contopiti aceste doua imagini si veti avea tabloul absolut elocvent:
“…viata este un prezent continuu si infinit continuu intru suferinta individuala, cu explozii pandemice; mereu, catastrofale.”
Despre Dumnezeu si Credinta – nu are rost sa mai vorbim. Daca nu exista ignorare, atunci exista un circ grotesc globalizat, precum Sfintul Paste celebrat in orasele romanesti cu uriase oua de beton a la The Guinness Book of World Records… sau alte minuni, fie catolice, fie episcopale prin America si nu numai.
Peren si constant pandemic este doar Raul.
Binele este atemporal si constant rejectat.
Iar Binele este Dumnezeu.
Ce pot sa-mi doresc, uneori, decit sa adorm, sa dorm, sa dorm ?
Insa, vae victis, vae soli – nu doar somnul ratiunii naste monstri.
Si, ce sa fac ?! – sunt treaz…
Parca prea treaz.
Si, parca simt nevoia sa citez titlul ultimei carti scrise de Nietzsche:
“Ecce homo. Wie man wird, was man ist.” ( intr-o traducere libera: Ecce homo. Cum am devenit cel care sunt.)

“ … blues-ul stramuta
cerul cu nori cu tot –
ploaia e… Amin…”