Catastrofa presei romanesti in anul 2009

 

Cantitatea de ura revarsata in presa romaneasca in 2009 este de proportii colosale.  A fost un veritabil diluviu al infamiei avand ca obiectiv principal restauratia sistemului Iliescu– clientelar, corupt, oligarhic, mnemofob.  Aceste dejectii nu dispar fara urma–ele continua sa otraveasca sfera publica (cititi editorialul lui Mircea Mihaies din EvZ,  4 ianuarie 2010, un veritabil semnal de alarma privind perpetuarea nesimtita a climatului minciunii sulfuroase) .  Calomnieri, stigmatizari, infierari, insinuari, nascociri absolute, toate tehnicile manipulative ale propagandei totalitare au renascut intr-o zona dominanta a presei (mai ales la televiziunile stiute, dar si in unele ziare). Intelectuali care au continuat spus lucurilor pe nume au fost decretati ca fiind mai ticalosi decat sicofantii lui Ceausescu. Daca ai rostit o evidenta, anume ca ca Traian Basescu nu este un dictator, ai devenit automat un propagandist de ultima speta. “Piatra de incercare” a devenit, chiar si in unele publicatii culturale, participarea la operatiunea de lapidare simbolica a presedintelui si a programului reprezentat de acesta.

Sobrietatea, rigoarea, obiectivitatea au fost cu deprimanta usuratate abandonate in favoarea unor rechizitorii inveninate.  Au aparut chiar si “liste negre” alcatuite dupa vechile naravuri staliniste.  Au fost batjocorite nume, au fost vatamate biografii ale celor vii, dar si ale celor morti.  Pe blogul Politeia, un articol care ar trebui  discutat cu mare atentie. Theophyle propune o radiografie cat se poate de realista a degringoladei etice a presei romanesti (cu foarte putine exceptii) in anul unei batalii decisive pentru viitorul Romaniei. Teza articolului converge, cred, cu ideile sustinute de H.-R. Patapievici, Mircea Mihaies, Sorin Ionita, Mircea Cartarescu (si de subsemnatul) in cadrul Senatului EvZ, precum si de Andrei Cornea, Rodica Culcer, Andreea Pora, Ioan Stanomir, Florin Gabrea, Rodica Palade, Mihail Neamtu, Dragos Paul Aligica, Dan Tapalaga, Tom Gallagher in Revista 22, in Romania Libera ori pe Hotnews, precum si de Cristian Preda, Catalin Avramescu, Cristian Teodorescu, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Ioan T. Morar , Cristian Patrasconiu, Viorel Padina, Dan Badea pe blogurile lor (imi cer scuze ca nu pot numi atatea alte bloguri extrem de percutante): discursul resentimentului, scris si vorbit, reiterat ad nuaseam, a fost intretinut si inflamat arfificial, iar patronii marilor trusturi s-au dedat cu voluptate acestor exercitii iresponsabile menite sa submineze prin decredibilizare spatiul democratic. 

Desenele lui Devis Grebu, unele postate chiar pe acest blog, au ilustrat cu necrutatoare ironie marasmul despre care vorbim.  S-a incercat sistematic sa se induca ideea ca totul este o apa si-un pamant. Adica, vorba Monicai Lovinescu, noroi.  Strategia reconstructiei statului de drept, a unei Noi Republici, continuarea decomunizarii, politicile sociale moderne sugerate in Raportul Comisiei condusa de decanul Facultatii de Sociologie a Universitatii din Bucuresti, profesorul Marian Preda, recomandarile Comisiei pentru educatie condusa de Mircea Miclea si Daniel Funeriu, au fost ignorate ori aruncate in derizoriu. 

Merita citite comentarile care lumineaza diversele ramificatii ale sindromului diagnosticat cu precizie de catre autor, unic dupa stiinta mea in Europa post-comunista.  Iata concluzia textului si linkul:

Ideea ca Traian Basescu a invins presa nu este adevarata. Nici un politician nu va reusi niciodata sa invinga o presa care actioneaza intr-un mod corect. Basescu a invins o presa incorecta si mincinoasa. Nici un politician nu poate invinge o presa chiar daca aceasta este mediocra, niciodata! Nivelul politicienilor va fi moral inferior acestei prese chiar mediocre, dar asta numai daca stirile publicate sunt adevarate si comentariile tin cont de opiniile tuturor jucatorilor  politici.

 Nu am nimic cu prestatorii de servicii de genul domnilor Ciutacu, Badea sau Gadea; ei nu au fost si nu vor fi niciodata jurnalisti; ei au fost intotdeauna amfitrionii (entertainers) unor idei induse de patronii lor; in majoritatea cazurilor au ajuns sa si creada in aceste idei. Nici de cealalta parte nu a existat impartialitate absoluta, dar jurnalistii care s-au pozitionat de partea lui Basescu vor putea sustine si vor fi credibili, caci de fapt sustinerea s-a datorat protestului fata de injustetea pozitiilor celeilalte parti. Personal ii voi crede pe Andreea Pora, Andrei Cornea, Cristian Patrasconiu sau I.T Morar; mai putin il voi crede pe Moraru de la B1Tv.

Marii perdanti ai presei au fost “monstrii sacrii” – alde Hurezeanu, care si-a “papat” capitalul de imagine in slujba unuia din cei mai josnici afaceristi ai tranzitiei, sau Cristian Tutor Popescu, care din profetul Ieremia s-a transformat intr-o muratura acra in amestecul propriu de saramura si otet. Ion Cristoiu, pe drum spre pensie si biblioteca Academiei, a facut ultimul slalom si a ajuns la “finish” intr-o conditie mult mai buna decat cea a colegilor de generatie.

Mass-media a produs in ultimii ani  si o noua categorie de figuri mediatice – clovnii. Clovnii media sunt distribuitorii ideilor prostesti si preotii logicei “martiene”. Nimic nu poate fi mai reprezentativ acestei categorii decat figurile jalnice ale lui Stan “lap-top”, Ciuvica sau fostii lideri regionali, intruchipati de Milica Constantinescu sau Victor Ciorbea. 

Ce a ramas din presa  s-a pulverizat spre internet, acolo unde costurile pot fi inca suportabile de patronii saraciti. Problema lor este ca aici ei vor intalni pe noii producatori de continut mediatic, bloggerii. Independenti sau cu pozitii asumate si cunoscute cititorilor lor, bloggeri vor putea sa-i concureze pe fostii ziaristi ai “gazetelor de perete”. Majoritatea bloggerilor nu depind de nimeni si nu traiesc din blogurile lor. Daca vor sti sa nu-si sacrifice adevarurile asumate sau independenta ideologica, pentru a asigura o audienta mai mare  si daca isi vor asigura surse de informatie independente de cea a “presei organizate”, vor fi intotdeauna mai buni si mai credibili decat fostii jurnalisti ai “gazetelor de perete”.

Raspunsul intrebarii: Suicid sau masacru? Este clar pentru mine. Presa a fost masacrata de patroni si “sculele” lor si o mare parte a jurnalistilor s-a sinucis. Bazandu-se pe scurta memorie a consumatorilor de presa, ei cred ca vor reveni.  Nu domnilor si doamnelor, mortii  vor invia numai la sfarsitul timpului, pana atunci voi veti fi morti in aceasta profesie. Noi vom fi aici ca sa va amintim decesul moral si profesional.

http://theophylepoliteia.wordpress.com/