Preiau aici un pasaj semnificativ din interviul luat de Eugen Istodor lui Sever Voinescu (gasiti mai mult pe blogul lui Sever).
In Dilema Veche, o densa si incitanta cronica semnata de Sever Voinescu la volumul meu Despre 1989. Naufragiul Utopiei (Humanitas, 2009). Voi reveni asupra ideilor din acest text remarcabil.
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=309&cmd=articol&id=12270
E.I: De unde a venit succesul preacenuşiului Lenin?
S.V: Eu cred că succesul lui Lenin a venit din faptul că a ales doctrina potrivită la timpul potrivit. Marxismul, care deja înflăcăra mințile Europei spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, are două mari calități. Prima: e simplu. Tot marxismul se poate reduce la trei idei care pot fi cuprinse în trei rînduri. Mai mult, marxismul chiar dă impresia că fericirea e simplu de obținut. Trebuie doar să faci revoluție și gata. Simplicitatea cu care marxismul arată oamenilor că utopia e la doi pași și este, de fapt, simplu de realizat este uimitoare. Alegînd marxismul, Lenin a dovedit că și-n politică principiul briciului lui Occam funcționează perfect. A doua mare calitate a marxismului, care l-a servit perfect pe Lenin, a fost versatilitatea doctrinei, universalitatea ei. Marxismul a fost ușor de rusificat și a devenit bolșevism. Lenin era un gînditor submediocru – însemnările lui pe marginea textelor lui Hegel și Marx dovedesc cu prisosință asta. Însă avea bun instinct de propagandist. Prin urmare, a ales o doctrină care nu era greu de înțeles și a făcut-o să vorbească rusește. Apoi, cu puțin ajutor de la prietenii aceia care știu de ce, a întors lumea cu fundul în sus.
BONUS
Cititi pe blogul lui Cristian Patrasconiu aceasta postare de maxima urgenta morala. Este direct legata de problema responsabilitatii intelectuale, a confruntarii oneste cu trecutul traumatic, a recunoasterii originilor utopic-ideologice ale crimelor in masa comise de comunisti. Este vorba totodata de persoane care se pronunta cu ignorant aplomb pe chestiuni de o imensa gravitate. Imi vine in minte cazul unui scriitor care persiflase demersul simbolizat de Raportul Final (Humanitas, 2007), dar care imi marturisea, vag jenat, ca abia atunci ajunsese sa o citeasca pe Nadejda Mandelstam. Mieux vaut plus tard que jamais.
tismaneanu.wordpress.com 