Destinul bolsevismului: Sever Voinescu despre ascensiunea si prabusirea Utopiei (plus bonus)

Preiau aici un pasaj semnificativ din interviul luat de Eugen Istodor lui Sever Voinescu (gasiti mai mult pe blogul lui Sever). 

In Dilema Veche, o densa si incitanta cronica semnata de Sever Voinescu la volumul meu Despre 1989. Naufragiul Utopiei (Humanitas, 2009).  Voi reveni asupra ideilor din acest text remarcabil.

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=309&cmd=articol&id=12270

E.I: De unde a venit succesul preacenuşiului Lenin?

 S.V: Eu cred că succesul lui Lenin a venit din faptul că a ales doctrina potrivită la timpul potrivit. Marxismul, care deja înflăcăra mințile Europei spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, are două mari calități. Prima: e simplu. Tot marxismul se poate reduce la trei idei care pot fi cuprinse în trei rînduri. Mai mult, marxismul chiar dă impresia că fericirea e simplu de obținut. Trebuie doar să faci revoluție și gata. Simplicitatea cu care marxismul arată oamenilor că utopia e la doi pași și este, de fapt, simplu de realizat este uimitoare.  Alegînd marxismul, Lenin a dovedit că și-n politică principiul briciului lui Occam funcționează perfect. A doua mare calitate a marxismului, care l-a servit perfect pe Lenin, a fost versatilitatea doctrinei, universalitatea ei. Marxismul a fost ușor de rusificat și a devenit bolșevism. Lenin era un gînditor submediocru – însemnările lui pe marginea textelor lui Hegel și Marx dovedesc cu prisosință asta. Însă avea bun instinct de propagandist. Prin urmare, a ales o doctrină care nu era greu de înțeles și a făcut-o să vorbească rusește. Apoi, cu puțin ajutor de la prietenii aceia care știu de ce, a întors lumea cu fundul în sus.

BONUS

 Cititi pe blogul lui Cristian Patrasconiu aceasta postare de maxima urgenta morala. Este direct legata de problema responsabilitatii intelectuale, a confruntarii oneste cu trecutul traumatic, a recunoasterii originilor utopic-ideologice ale crimelor in masa comise de comunisti. Este vorba totodata de persoane care se pronunta cu ignorant aplomb pe chestiuni de o imensa gravitate. Imi vine in minte cazul unui scriitor care persiflase demersul simbolizat de Raportul Final (Humanitas, 2007), dar care imi marturisea, vag jenat, ca abia atunci ajunsese sa o citeasca pe Nadejda Mandelstam. Mieux vaut plus tard que jamais.

 http://patrasconiu.ro/?p=4024

Comments are closed.