Astept scuze: Dl Octav Bjoza, cel decorat cu “Steaua Romaniei”, si Partidul “Totul pentru Tara”

Dl Octav Bjoza are o legatura, se pare, cu un anume Florin Dobrescu. Acest Dobrescu, șef al Departamentului imagine al Federației Foștilor Deținuți Politici, Secretar al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, apare mereu in poze cu dl Bjoza, la comemorari, etc. Un exemplu de la o lansare de carte despre un legionar:

http://www.frontpress.ro/2013/01/din-lagarul-romania-evadeaza-mortii-prima-lansare-oficiala-a-cartii-luptatorului-constantin-iulian-fotovideo.html
Acum, cireasa de pe tort… Florin Dobrescu este, oficial, reprezentant al “Partidului Totul pentru Tara”:
http://www.frontpress.ro/2012/06/florin-dobrescu-candidatul-partidului-totul-pentru-tara-la-primaria-capitalei.html
Ma intreb daca aceste date erau cunoscute de cel (cei) care au facut propunerea de decorare. Ma intreb daca ele erau cunoscute de cei care m-au atacat imund in aceste zile. Se poate ca ei sa nu le fi stiut. Dar, daca asa stau lucrurile, astept scuze. Dl Bjoza nu este Constantin Ticu Dumitrescu, un om care a luptat din rasputeri imptriva politizarii legionaroide a AFDPR.
Dl Klaus Iohannis a fost, evident, manipulat. Sper sa ceara o analiza riguroasa a modului cum s-a ajuns aici si sa ia masurile ce se impun. Ar fi spre binele unei presedintii pentru care, eu unul, am votat pe 16 noiembrie 2014 crezand ca votez pentro Romanie a  secolului XXI, nu pentru una a tribalismului exclusivist, xenofob si intolerant.
Cat il priveste pe fostul dizident Dorin Tudoran, un om care a infruntat cu admirabil curaj dictatura lui Ceausescu, o figura marcanta, ani si ani,  a exilului democratic antifascist si si anticomunist, fostul redactor-sef al revistelor “Agora” si “Meridian”, fostul meu prieten, intrat in acest joc sordid fara sa realizeze, probabil, in ce cloaca se baga, nu-l pot priva de placerea unei lecturi din fundamentalistul ortodoxist Iulian Capsali. Exista momente cand, oricat de jos ai fi coborat, te opresti din drum si iti spui: Pana unde? Nu simte dl Tudoran ca se afla intr-o companie care il dezonoreaza, pe el si trecutul sau neindoios eroic? Nu-si da oare seama ca a ajuns sa justifice nejustificabilul? Regret din suflet sa vad aceasta degringolada. Sa fi fost candva langa Monica Lovinescu si Virgil Ierunca si sa ajungi acum sa fii langa Victor Roncea, Iulian Capsali, Mircea Platon, Alexandru Racu,  “Paduchele Plesuv” (nick-ul unui individ de pe forumul blogului d-lui Tudoran)  si altii ca ei, ce tristete…

Există un caz “Bjoza”? Mai degrabă unul “Tismaneanu”

O chestiune care in SUA a fost tratata cu onestitate civica, este vorba de primirea la Casa Alba de catre Președintele Ronald Reagan a Pr. Gheorghe Calciu, care fusese in tinerețe, de la 15 ani, membru al Fratiilor de Cruce, in România anului 2014 declanșează, in condiții aproximativ similare, un război ideologic. Luptator anti-comunist cu 21 de ani de pușcărie la activ, inclusiv sub regimul Ceaușescu, căruia i-a denunțat ateismul agresiv și care l-a condamnat în 1979, la 10 ani de închisoare, Parintelui Gh. Calciu nu i s-a contestat de catre administratia americana dreptul de a reprezenta istoria demna a poporului român. In anul 2014 insa, presedintele AFDPR Octav Bjoza si Presedintele României, Klaus Iohannis sunt expuși oprobriului public de către veșnicul ideolog Vladimir Tismaneanu. 
Câteva chestiuni concrete, care ar fi trebuit sa-l faca mai temperat in abordare: în timp ce tanarul Vladimir isi croia drumul de beizadea comunista in cartierul protipendadei din Primăverii, dl. Octav Bjoza infunda pușcăriile presărate pe tot cuprinsul tarii, de la Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti sau Jilava, ori prin lagărele de muncă din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării ca Bacul „4” şi Periprava, de unde a fost eliberat in 1962. In timp ce fiul lui Leonid Tisminețki aka Leonte Tismaneanu isi desăvârșea educația in clasa cu Nicu Ceausescu si alte vlăstare comuniste în Liceul 24 (actualul Jean Monnet), apoi la Facultatea de Filosofie, unde nu se intra decât pe baza de dosar, Octav Bjoza era împiedicat sa-si continue studiile fracturate de pușcăria politica, fiind obligat sa facă o scoală medie. Abia dupa destinderea ideologica din ’65 a reusit sa se înscrie la o facultate. 
In timpul Rebeliunii Legionare din 1941, dl. Bjoza avea 3 (trei) ani neimpliniti. La 6 martie 1945, cand a fost anunțată componenţa guvernului dr. Petru Groza si a început comunizarea României – la care familia dlui Tismaneanu si-a adus o contributie nemijlocita -, dl Octav Bjoza avea 7 (șapte) ani neîmpliniți. La varsta de 20 de ani (1958), Tribunalul Militar Braşov l-a condamnat pe Octav Bjoza la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru delictul crimă de uneltire împotriva ordinii sociale.
Singurul loc in care mai putea avea contact cu foștii membri ai ML era la inchisoare, unde a cunoscut si oameni de mare calitate umana, care in acele condiții de exterminare s-au comportat admirabil. Nu a fost singurul deținut politic in acea perioada care a cunoscut deținuți legionari ce au facut jertfe pentru cei din jur. Evreul N. Steinhardt consemna, la rândul sau, astfel de fapte: “N-a fost camera in care tinerii – si mai ales legionarii – sa nu-mi vie in ajutor si sa nu-mi dea ‘cafeaua’ de dimineata si feliuta bisaptamanala de paine – odoare fara pret pentru un bolnav de intestine in schimbul ciorbei de muraturi putrede, al fasolei negatite, al cartofilor fierti cu coaja si pamant cu tot ori al verzei crude la care lighioanele s-ar uita cu sila – singurele alimente ce le puteam oferi. Pana ce – si au trecut mai bine de trei ani – n-am invatat sa mananc arpacas, ei m-au tinut in viata. Si fara a face caz.“
Care este, de fapt, “delictul” dlui Bjoza? El a declarat următoarele: “Nu sunt legionar, nu am fost și e prea târziu să mai devin, dar norocul meu a fost ca la vârsta de 19 ani să fiu educat în temnițele comuniste de unii dintre ei. Mi-au marcat tot restul vieții, de la ei am învățat pentru totdeauna că nimic, fiule, nu se poate realiza fără morală, nici în familie, nici în economie, nici în politica, nici în țară.” 
Dorin Tudoran, un autentic dizident anticomunist, glosează pe marginea acestei declarații si demasca manipularea lui V. Tismaneanu: “În chip rollerian, subiectul admirației dlui Bjoza (conduita morală dovedită în pușcării de unii dintre deținuții legionari) este substituit de procurorul autosesizat cu lipsa de morală din ideologia și acțiunile Legiunii. După care se cere intervenția Institului “Wiesel”, IICCMER etc. (…) Avem de-a face cu o mistificare, dar ea nu a fost săvârșită de dl Octav Bjoza, ci de cel care-l demască. În numele cui și a ce?
Cumva în numele unei propagande potrivit căreia numai deținuți politici comuniști s-au putut comporta în pușcărie de o manieră demnă de respect, în timp ce deținuți de alte culori politice nu ar fi fost capabili de așa ceva?
Azi, în “reprezentanți ai societății civile” s-a trezit brusc o vigilență debordantă, aflată într-un sabatic de zece ani – exact cât perioada mandatelor președintelui Traian Băsescu.
Când acesta din urmă l-a decorat pe fostul ministru de interne ceaușist, dl Gheorghe Homoștean (aflat pe lista neagră din Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Studierea Dictaturii Comuniste în România), unii dintre vigilenții de astăzi n-au scos o vorbă timp de trei săptămâni. Ba, unul dintre ei umbla cu fofârlica “Proștilor… Homoștean ăsta nu e Homoștean ăla”. Concluzia dlui Dorin Tudoran este una la care nu pot decât sa ma raliez: “Părinții au deținut monopolul Comunismului. Copiii dețin monopolul Anticomunismului”… 
Întrebarea mea este: Până când? La 25 de ani de la căderea regimului comunist după jertfa tinerilor de atunci, un personaj care a cochetat cu Ion Iliescu, caruia i-a facut o carte de interviuri, care a fost conectat la sinecurile regimului Băsescu (considerat de acelasi VT “un mare om politic român, unul care a făcut lucruri extraordinare pentru țara sa”, comparat cu Henric al V-lea) este cel care face din instrumentalizarea turpidă a unei rememorări din închisoare a președintelui AFDPR, un ciomag cu care lovește nu numai în memoria unor oameni care au suferit regimuri carcerale inimaginabile pentru o minte omenească normală, într-o epoca a totalitarismului la care, repet, familia sa de bolșevici sadea a dat un neprecupețit ajutor, transformând țara într-un imens lagăr în care elitele ne-au fost decimate, dar și in Instituția Prezidențială, care nu și-a dovedit, la o zi după ce Klaus Iohannis a preluat mandatul, grija fata de un personaj care frizează permanent auto-encomiastica grotescă, de bulibașă al anticomunismului, care cerea ca sa-i fie închiriat – in regimul luminos al lui “Henric al V-lea” Basescu – nici mai mult, nici mai putin decât salonul VIP al Aeroportului Otopeni. Pentru el, soția sa și fiu.

3 Responses to Astept scuze: Dl Octav Bjoza, cel decorat cu “Steaua Romaniei”, si Partidul “Totul pentru Tara”

  1. […] Tismăneanu, ăla micu’, aşteaptă scuze. Lăsaţi-l să le aştepte! […]

  2. […] Cum să n-aibă dreptate Iulian Capsali? Nu există un “caz Bjoza“. Ci unul Tismăneanu. Care nu se mai termină… Dar ce-ar fi lumea fără diavol, chiar şi cu şase picioare, ca […]

%d bloggers like this: