In memoriam Alexandru Vlad, prozator, traducator, prieten

Vestea despre stingerea din viata a lui Alexandru Vlad m-a zguduit. Era un mare prozator, un traducator formidabil si un prieten de o mare discretie, tandrete si generozitate. A fost pentru mine o onoare cand mi-a spus ca este gata sa traduca, pentru editura Polirom, cartea mea “Reinventing Politics”. A facut-o cu acel rafinament si cu acea investitie emotionala pe care doar traducatorii cu mare har le pot oferi. Eram amandoi pasionati de Albania, ne-am gandit la un moment dat sa mergem intr-o calatorie impreuna. N-a fost sa fie. Am aici, langa mine, o poza de la lansarea, in 1997, la Ununea Scriitorilor, a “Reinventarii politicului”. Au vorbit N. Manolescu, Alina Mungiu, Mircea Dinescu, Dan Pavel (prefatatorul) si Alexandru Vlad (traducatorul). Scriu aceste randuri si tot nu pot admite ca Alexandru Vlad nu mai este. La acest ceas, sosit scandalos de devreme, al marii despartiri, autorul se inclina in fata traducatorului si ii spune: Sa te odihnesti in pace, dragul meu prieten! (VT)

 

Alexandru VLAD (31 iulie 1950, Suceag /Cluj – 15 martie 2015, Cluj-Napoca). Prozator, traducător. Facultatea de filologie a UBB Cluj (1974). Debut absolut în Echinox, 1973. Volume: Aripa grifonului, povestiri, 1980; Drumul spre Polul Sud, proză scurtă, 1985; Frigul verii, roman, 1985; Fals tratat de convieţuire: trei tablouri din secuime şi un malaxor (în colaborare cu Daniel Vighi, András Visky, într-o versiune concepută şi editată de Marius Lazăr), 2002; Sticla de lampă, 2002; Viaţa mea în slujba statului, povestiri, 2004; Iarna, mai nepăsători ca vara, 2005; Curcubeul dublu, 2008; Măsline aproape gratis (proze asortate), 2010; Ploile amare, roman, 2011, Cenuşă în buzunare, 2014. Prezent în antologiile Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt, 1983; Chef cu femei urâte, 1997; Generaţia 80 în proza scurtă, 1998; Competiţia continuă, 1994; 1998. Traduceri din Joseph Conrad, W.H. Hudson, Vladimir Tismăneanu. Tradus în germană. Premiul USR pentru debut, 1980. Premiul Academiei Române, 2011. Meritul Cultural în grad de Cavaler, 2004; grad de Ofiţer, 2010.

„Mi-am dat seama cât seamănă coala goală şi albă cu un ceas deşteptător; pare să numere secundele şi minutele cât stai cu stiloul în aer asupra ei, te blochează cu mecanismul ascuns al unui ceasornic fără minutare şi îţi dă senzaţia că la un moment dat ar putea să sune – timpul alocat s-a scurs”. (din Sticla de lampă)

Alexandru Vlad este un ingenios experimentalist al formelor, dar şi un subtil stilist al detaliului. Alexandru Vlad a fost, însă, în deceniul nouă, un foarte dinamic creator de ambianţă literară. Se informa aproape numai din cultura engleză şi americană, făcând senzaţie în cafeneaua „Arizona” cu lecturile sale „conspirative”. Acest occidentalism intelectual atlantic distona cumva dramatic cu biografia sa socială, de slujbaş mărunt şi marginal, însă tocmai de aceea avea o consistenţă iradiantă îndeosebi în boema clujeană. (Petru Poantă)

sursa: blogul lui Vasile Gogea

preluare de pe realitatea.net

One Response to In memoriam Alexandru Vlad, prozator, traducator, prieten

  1. […] Articol aparut pe blogul lui Vladimir Tismaneanu […]

%d bloggers like this: