Utopie, teroare, genocid

Crimele impotriva umanitatii sunt, trebuie sa fie imprescriptibile. In raport cu ele nu vom gresi niciodata prin surplus, prin exces de memorie.  Ori prin revendicarea justitiei reparatorii.  Am mai spus-o: A ierta nu inseamna a uita, dar a uita este de neiertat.  Este chiar nevoie de ceea ce istoricul francez Alain Besancon numeste hipermnezie. Este nevoie de ceea ce Monica Lovinescu a definit drept o etica a neuitarii, a veghei de nestins.  Eroarea–etica si stiintifica–este sa consideram aceste capitole sangerande inchise, sa asezam peste ele lespedea de mormant a unei uitari cinice.

Textul despre genocidul armean a aparut pe 26 aprilie ca articol de opinie in Evenimentul zilei (nu am inclus partea despre Arshile Gorky si reproducerea tabloului din ratiuni de spatiu).   Am putut constata ca unii cititori imi reproseaza, in reactiile la articol, ca nu vorbesc despre genocidul stalinist, cel maoist ori cel  organizat in Cambodgia (Kampuchea) de regimul Pol Pot.  Exact despre aceste crime impotriva umanitatii este vorba in cartea profesorului Rosefielde pe care o evoc in articol. Titlul este Red Holocaust (Routledge, 2010) si mi se pare cat se poate de graitor.  Sa mentionez asadar cateva titluri de capitole: “Dystopia”, “20 Million Souls”, “Collectivization and Terror-Starvation”, “The Great Terror”, “Gulag”, “Ethnic Cleansing”, “Captive Nations” “Killing Fields”, “Asian Terror-Command”. 

Glosarul din finalul cartii ofera cateva definitii memorabile: “Bolshevik Revolution: A misnomer erroneously suggesting that Lenin’s coup d’etat was a legitimate mass uprising in the name of the proletariat”;  “Holocaust: Major crimes against humanity including mass murder, lethal forced labor and terror starvation which rise to the scale of Ha Shoah, including racial, ethnic and economic mass killings”.  In privinta termenului de genocid, profesorul Rosefielde ofera definitia clasica: “The felonious killing of racial and ethnic groups with the intention of substantial or complete extermination” . Adauga insa” “Some seek to widen the concept to include groups like social classes”.  Nu mi se pare ca exista vreun motiv pentru a nega intentionalitatea exterminista a Gulagului. 

In ce ma priveste, consider ca, in fazele lor radicale, regimurile comuniste au fost sisteme genocidare, similare celui nazist.  Nu kadarismul din anii 70, ci rakosismul de la inceputul anilor 50. Ori perioada de maxima intensitate terorista a dictaturii comuniste din Romania (Canalul, lagarele,reeducarea, deportarile, munca fortata).  Oricine citeste interventia mea  de pe acest blog despre romanul lui Vasili Grossman, Viata si destin, aparut la Polirom,  poate observa ca nu nu am nici cea mai mica ezitare in aceasta privinta.  Pozitia mea legata de regimul comunist din Romania si practicile sale criminale este destul de cunoscuta. Intr-atat incat sa ma fi vazut criticat pentru ca sustin aplicarea termenului de genocid pentru crimele in masa sistematic organizate de regimurile de tip leninist, mai degraba decat conceptele de sociocid, politicid ori democid.  Care sunt valabile, insa mai greu accesibile unor cititori care nu urmaresc constant literatura academica.  As mai aminti aici, pentru a ilustra valentele multiple ale termenului la care ma refer, cartea cercetatorului rus Vadim Rogovin (de orientare marxist-antistalinista) cu titlul Stalin’s Terror of 1937- Political Genocide in the USSR (Mehring Books, 2009). 

Deschis in cazul nazist, invaluit in ceata dialecticii in cazul dictaturilor comuniste, crezul politic adanc al sistemelor totalitare, numitorul lor comun,  presupunea dezumanizarea adversarului si reducerea sa la conditia de parazit, microb, insecta daunatoare, vermina.  Patologiile totalitare abuzau de studiul agentilor patogeni. Cititi ce avea de spus Lenin despre preoti (Richard Pipes, The Unknown Lenin). Solutia era asadar starpirea, asemeni buruienilor, exterminarea, asemeni plosnitelor.  Solutia definitiva, finala.  Grigori Zinoviev, seful comunist din Petrograd, cel mai apropiat colaborator al lui Lenin, declara in 1918: “Daca pretul victoriei socialismului inseamna exterminarea a milioane de oameni, el merita platit”.  Spunea Goebbels ceva esential diferit?  Originile acestor proiecte asasine se afla in visele unor ideologi posedati de pasiunea regenerarii totale a rasei umane, de omogenizarea absoluta a corpului politic prin excluderea, eliminarea si in finala exterminarea celor considerati drept fiinte inferioare, agenti corozivi, factori de disolutie. Cele trei etape (excludere, eliminare, exterminare) au fost discutate de Daniel Jonah Goldhagen in cartea sa Hitler’s Willing Executioners. 

Istoricul britanic  Michael Burleigh are dreptate (replicand socialistilor nostalgici, dar si pozitiei trotskiste care refuza sa vada originile catastrofei in bolsevism): “To detach utopian dreams from terror or to regard them as a colourful ‘if-only’ before the onset of Stalin’s grey ‘Thermidor’ is to indulge in vicarious utopianism from the safety of the modern Western campus”. (Sacred Causes,  HarperCollins, 2007, p. 50).  Nu mai vorbesc de eforturile de a echivala genocidul armean, marea foamete din Ucraina, Shoah, Katynul, Gulagul, ororile Khmerilor Rosii cu colonialismul ori razboiul din Vietnam.  Este vorba de un relativism care amesteca deliberat lucrurile, inlatura criteriile analitice, ignora ce inseamna asasinatul in masa al unor intregi categorii decretate sub, ori non-umane, genocidul (democidul, sociocidul) intreprins de aparate statale din ratiuni si cu justificari ideologice.