Felicitari, Charles King! Despre geniu, moarte si vis la Odessa

Exista orase a caror istorie se citeste precum un roman politist. Cetati nascute din visuri, din hubris, din himere, din nazuinta de a sfida neantul si a afirma principiul vietii.  Cartea recent aparuta la editura Norton a a profesorului Charles King de la Universitatea Georgetown din Washington, unul dintre specialistii de varf pe plan mondial nu doar in chestiuni romanesti, dar in tot ceeea ce inseamna spatiul post-sovietic, este o asemenea izbanda intelectuala, romanul unui oras care a fost el insusi sursa atator poeme si naratiuni celebre.  Ma bucur intotdeauna sa scriu despre cartile prietenilor, iar in acest caz bucuria este cu totul speciala: Charles King a scris o carte o carte unica, a readus printre noi spectrele trecutului de o maniera atat de vie, atat de miscatoare incat cred sincer ca avem de-a face cu o opera de daruire totala. Ca unul pentru care numele Odessa inseamna atat de mult, ii multumesc in inima.

http://charles-king.net/odessa-genius-a-death.html

Vineri seara am fost cu Mary la libraria “Politics and Prose” la doi pasi de locuinta noastra de pe Connecticut Avenue unde Charles si-a lansat cartea. Lume multa, o prezentare captivanta, o avalansa de intrebari venite, cele mai multe, de la oameni pentru care Odessa se confunda cu prropiriile radacini genbealogice. Pentru multi, este vorba de orasul portuar din Sud, acel paradis multicultural in care, cum spunea Charles, nu a existat vreodata un ghetou (cu exceptia catastrofei din anii celui de-al II-lea razboi mondial cand orasul a fost ocupat de trupele antonesciene).  Pentru cei mai multi, Odessa toleranta, Odessa multi-etnica, Odessa in care nu exista discriminare (desi tot acolo avusese loc aberantul, monstruosul pogrom din 1905),  s-a naruit in timpul ocupatiei fasciste cand zeci de mii de evrei au fost ucisi (o parte din ceea ce Timothy Snyder numeste “Holocaustul prin gloante”). In mitologia veacului trecut, Odessa este indisociabil legata de “Crucisatorul Potiomkin” si de scena scarilor, poate cea mai faimoasa din istoria cinematografiei. Cum  nota recenzentul cartii in The Economist, Charles King demonstreaza ca Serghei Eisenstein a plasmuit acel moment, ca de fapt era vorba de fictiune filmica, nu de istorie factuala. Dar mai conteaza acest lucru cand vorbim despre un oras nascut din vis?

In vara anului 1941, evreii care s-au refugiat la Odessa nu-si puteau imagina ca acolo ar putea avea loc un masacru. Intre acestia, fratele tatalui meu, sotia sa si doi copii, arsi de vii in momentul represaliilor barbare ordonate de Antonescu. Institnctul mortii nu face parte din ADN-ul acestui oras solar.  Odessa, observa Charles King, are ceva in comun cu Neapole. As adauga Marsilia. Un Neapole care a cunoscut teroarea comunista si pe cea fascista, avantul iluminist si genunea totalitara.  Oras al serenadelor nocturne, al orchestrelor care canta pana in zori de zi, al invalizilor cu acordeoane, cu balalaici, flasnete si cu decoratii sovietice pe piept, al sinagogilor abandonate si al celor reconstruite, al catedralelor ortodoxe si catolice, asa l-am cunoscut in 1998. Orasul lui Mark Bernes, vedeta a filmului si a slagarului sovietic, ale carui discuri de gramofon imi erau puse de mama mea prin 1955, dupa turneul sau in Romania cand a interpretat chiar un cantec pentru “dragul oras Buharest” (m-am bucurat cand Charles a pomenit acest nume pe care nu l-am mai auzit rostit de vreo cinci decenii…)

Oras al paradoxurilor, al ereziilor, al fantasmelor si utopiilor, deci al imprevizibilului, Odessa a fost locul in care a trait si a scris, pana in momentul emigarii, Vladimir Jabotinsky, marele ganditor, romancier si jurnalist, traducator din Dante in limba rusa, fondatorul revizionismului sionist, rivalul lui David Ben Gurion si al Goldei Meir, mentorul lui Menahem Begin si Yitzhak Shamir, mort in Statele Unite in timpul razboiului, cand se afla intr-o campanie de fund raising.  Vreti sa intelegeti de unde vine Benjamin Netanyahu, cititi-l pe Jabotinsky, foul Odessei! Cine a citit memoriile lui Arthur Koestler stie cat de inflentat a fost autorul lui Darkness at Noon de ideile lui Zeev (asa s-a numit dupa ce a ajuns in Palestina) Jabotinsky.

Voi scrie pe larg despre acest volum minunat, un exemplu de curaj istoriografic, de acuratete stiintifica si de rafinament stilistic, publicat de editura Norton in superbe conditii grafice. Odessa a fost orasul lui Benia Krik, celebrul gangster si escroc din cartierul Moldavanka, imortalizat de Isaak Babel, marele prozator ucis de NKVD in 1940, magnetul poetilor damnati si ai pictorilor avangardei. In anii liberalizarii hruscioviste, aici a inflorit o scoala cinematografica ilustrata, intre alte figuri marcante, de Kira Muratova (mama ei a fost doctorita Natalia Scurtu, o importanta si dura ilegalista al carei sot, Iuri Korotkov, tatal Kirei, a fost impuscat ca partizan in anii razboiului).  Charles a scormonit cu o admirabila pasiune in arhive, a descoperit documente cutremuratoare, inclusiv delatiuni din anii razboiului.  Sper ca avem cat mai curand o editie romaneasca a acestei carti magistrale.  Voi incheia acest articol cu cuvintele lui Isaak Babel, citate de profesorul Steven Zipperstein in recenzia sa din The New Republic:

“If you think about it, it is a town in which you can live free and easy. Half the population is made up of Jews, and Jews are a people who have learned a few simple truths long the way. Jews get married so as not to be alone, love so as to live through the centuries, hoard money so that they can buy houses and give their wives astrakhan coats, love children because, let’s face it, it is good and important to love one’s children.”

PS Tocmai am citit (7 martie) o frumoasa cronica la cartea lui Charles King semnata de Matthew Kaminski, membru al Boardului Editorial al Wall Street Journal:

http://www.thedailybeast.com/blogs-and-stories/2011-03-05/odessa-by-charles-king-and-the-philosophy-breakfast-club-by-laura-snyder-review/?cid=hp:mainpromo6

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: