Retorica urii si sindromul PSM

In revista “22”, Andrei  Cornea discuta, calm, pertinent si la obiect, atacurile impotriva intelectualilor publici catalogati ca fiind “anexati” puterii.  Fantasmati drept un nucleu perfect omogen, controlat perfect de presedintele tarii, denigrati drept servitori umili ai acestuia, acesti intelectuali sunt supusi unui continuu exercitiu de ceea ce se numeste atac ad hominem. Scopul este lichidarea lor in efigie, compromiterea, intimidarea, amutirea lor  definitiva. Pe scurt, neutralizarea celor care nu traiesc starea de fetida beatitudine  a orchestrei dirijata de mereu fericele Felix…

Notiunea insasi de „putere”, arata distinsul carturar, este, in acest context, un semnificant fara semnificat. Putem vorbi de guvernamant, dar “puterea” este o notiune mult prea larga si prea aproximativa pentru a insemna ceva limpede in conditiile acestor polemici. Si totusi, suntem anuntati in chip rau-prevestitor,  ca un numar de intelectuali s-au “mercenarizat”.  Tonul l-a dat, acum cativa ani, fostul presedinte Emil Constantinescu catre i-a acuzat pe intelectualii nedispusi sa participe la campaniile voiculescine impotriva lui Traian Basescu, ca ar avea „suflete de sclavi”. Are el, desigur, suflet de erou…

Nu se sopteste o vorba despre rinocerizarea, adica vdamizzarea, atator jurnalisti, despre lamentabilul declin al standardelor de civilitate din discursul public, despre faptul ca ne intalnim cu o ingrijoratoare frecventa cu derapaje penibile ale comportamentului decent chiar in randul clasei politice. Faptul ca senatori PSD ajung sa utlizeze cu impunitate discursul urii este un indicator al unei  situatii departe de a fi normala. Sa-l ameninti pe primul ministru cu soarta lui Aldo Moro este mai grav decat o alunecare de discurs, tine de zona morbiditatii si a grotescului. N-am auzit pana acum de deputatul PSD Adrian Solomon, dar ce-am auzit acum m-a inspaimantat. S-a trecut un prag care desparte politica de gangsterism.

De prin 2006, deci din momentul declansarii actiunilor de condamnare a dictaturii comuniste, cei care au sustinut acest demers demistificator, terapeutic si regenerator au fost in chip continuu demonizati. S-a nascut formula stigmatizanta “intelectualii lui Basescu”, augmentata si pigmentata apoi de contributii pamfletare care vorbeau si continua sa vorbeasca despre “sinecuristi”, “camarilioti”, “pupini” si cate altele. Printre cei calomniati fara incetare se numara, in primul rand, oameni precum Gabriel Liiceanu, Andrei  Plesu, H.-R. Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Teodor Baconschi, Mihai Razvan Ungureanu, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Catalin Avramescu, Mihail Neamtu, Rodica Culcer, Sebastian Lazaroiu, Andrei Cornea si subsemnatul. N-au scapat de fulgerele noilor procurori nici Tom Gallagher, Cristian Preda, Dragos Paul Aligica, Monica Macovei, Ioan Stanomir, Dan Tapalaga, Adrian Cioflanca, Sorin Ionita, Cristian Patrasconiu, Andreea Pora, Rodica Palade, Mircea Marian, Brandusa Armanca ori Cristian Campeanu. Nu mai vorbesc de insinuarile imunde la adresa GDS si a revistei “22”. Se scriu rechizitorii inflamate impotriva „Evenimentului Zilei”, sunt denuntati cei care publica aici drept „lachei”, „valeti” etc

Faptul ca din ratiuni ce-ar merita explorate si deconstruite in detaliu, acest razboi impotriva intelectualilor este purtat nu doar de cei numiti de Cristian Ghinea, pe drept cuvant, cyberfascisti, ci si de alti intelectuali, intre care unii candva onorabili, este de natura sa te faca sa reflectezi  la festele pe carele pot juca vanitatea exacerbata, autocentrarea narcisista si ranchiuna indelung cultivata. In unele cazuri, putem chiar identifica ceea ce sunt ispitit sa numesc, inspirat de o conversatie cu un prieten de idei, sindromul PSM (nu Partidul Socialist al Muncii, ci Prematura Senilitate Maligna).

Scrie asadar Andrei Cornea:

De curând, Andrei Oișteanu a scris un excelent articol în 22  (Intelectualul și imaginea lui), în care protesta împotriva pasivității  intelectualilor care asistă intimidați la insultarea și calomnierea  imundă a lui Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici și Gabriel Liiceanu.  Sunt întru totul de acord cu Andrei Oișteanu: asistăm la o imensă  explozie de ură și de minciună împotriva celor trei, ajungându-se până  la arderea în efigie a unora dintre ei, precum s-a întâmplat nu de mult  la Timișoara. (Pe când arderea cărților?) Și de asemenea, asistăm la o  insidioasă campanie de intimidare. Unde mă despart totuși de Andrei Oișteanu este atunci când el vorbește  despre „reducerea intelectualității române la (doar) cei trei“. Nu, nu  intelectualitatea română este redusă în mod fals la tripleta de mai sus,  ci în mod țintit și neechivoc numai cei cărora li s-a pus eticheta de  „intelectualii lui Băsescu“. Aceștia sunt ținta urii, a cărei origine nu  trebuie căutată numai în psihologia resentimentului (vezi  „Anatomia  resentimentului”, ed. Vladimir Tismăneanu, Curtea Veche, 2010), ci adesea  și într-o direcționare politică clară. Apoi, multe dintre cele mai  ticăloase atacuri nu vin numai de la oameni care au studiat gramatica cu  Vanghelie și de la jurnaliști din liga C, precum Roncea, ci sosesc de  la intelectuali autentici, din liga A. Nu plebea agitată de demagogi  militează pentru desființarea morală și profesională a „intelectualilor  lui Băsescu“ și a celor asociați cu ei, ci chiar alți intelectuali.

http://www.revista22.ro/articol.php?id=14532

PS In revista “Apostrof” (aprilie 2012) a aparut articolul meu despre Horia Patapievici:

http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1764

Pe blogul sau, Teodor Baconschi atrage atentia, cu deplin temei, asupra implicatiilor penale ale amenintarii cu moartea la adresa premierului Mihai Razvan Ungureanu. Am tot spus-o, o repet, cuvintele au consecinte, nu sint fulgi de zapada care se topesc instantaneu. Uneori, aceste efecte sunt dintre cele mai grave. Este incurajator ca Adrian Nastase se delimiteaza de acest tip de discurs imbibat cu ura. Din pacate, Victor Ponta il utilizeaza si el, ceea ce spune mult despre forma sa mentala. Declaratiile lui Solomon “bazate pe instigarea la asasinat – sunt de o gravitate pe care nu o putem banaliza prin giumbușlucuri balcanice. Ele nu fac parte din ‘anul Caragiale’, ci din Codul Penal. Dacă aceasta este fața PSD în 2012, e momentul să ne trezim.”

http://baconschi.ro/e-momentul-sa-ne-trezim/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=e-momentul-sa-ne-trezim

Comments are closed.

%d bloggers like this: